ICCJ. Decizia nr. 4778/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4778/2010
Dosar nr. 6894/2/2009
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 862 din 17 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta A.P.I.A. şi a fost admisă excepţia tardivităţii invocată de pârâtul B.T.R.N. şi în consecinţă, a fost respinsă ca tardivă acţiunea reclamantei A.N.F.P. în contradictoriu cu pârâţii A.P.I.A. şi B.T.R.N., precum şi cererea de chemare în judecată a altei persoane în ceea ce priveşte pe intervenienta M.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată faţă de intervenienta M.C., cu privire la cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 7522/2/2007, este neîntemeiată, întrucât deşi cele două cauze se referă la acelaşi concurs, totuşi instanţa constată că obiectul cauzelor nu este identic.
Astfel, intervenienta M.C. în Dosarul nr. 7522/2/2007 a solicitat recorectarea lucrării sale şi anularea lucrărilor celorlalţi candidaţi privind concursul organizat în perioada 22 august 2009 - 24 august 2007, iar dosarul de faţă are ca obiect constatarea nulităţii de drept a concursului arătat mai sus, instanţa concluzionând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ. pentru a constata că a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele contra lor, în aceeaşi calitate.
Cu privire la excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, dar şi cu privire la excepţia lipsei de interes se constată că privesc fondul acţiunii deduse judecăţii, iar instanţa a apreciat că aspectele invocate ţin de fondul cauzei pentru soluţionarea căreia nu au fost administrate probe.
Cu privire la excepţia de tardivitate invocată în cauză, atât a acţiunii principale dar şi a cererii de intervenţie formulată de M.C., instanţa a reţinut că excepţia este întemeiată, reţinând că actele încheiate în cursul şi pentru organizarea concursului din 22 august 2007 - 24 august 2007 au fost cunoscute de A.N.F.P.
Astfel, instanţa a reţinut că actele săvârşite de persoanele desemnate de autoritatea reclamantă sunt actele persoanei juridice înseşi, iar A.N.F.P. a cunoscut existenţa actului invocat a fi nelegal încă de la data iniţierii şi despăgubirii procedurii de organizare a concursului, respectiv de la data când reprezentanţii săi au semnat procesele-verbale referitoare la concursul organizat.
Instanţa de fond a înlăturat apărarea reclamantei, în sensul că a luat cunoştinţă de nelegalitatea concursului contestat, prin raportul de control, fără număr de înregistrare, fără dată, purtând menţiunea finală cu privire la data de 10 martie 2009, când actul respectiv ar fi fost încheiate şi semnat de şef serviciu T.T. şi un consilier, întrucât din procesul-verbal încheiat la 24 august 2007 cu privire la desfăşurarea activităţii Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor la proba scrisă pentru concursul în discuţie, rezultă că unul din semnatarii raportului de control a făcut parte din Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor ca reprezentant A.N.F.P., respectiv T.T.
Pentru aceste considerente, instanţa de fond a concluzionat că reclamanta a cunoscut existenţa actului pretins nelegal de la data desfăşurării concursului, iar ultima dată, semnalată de încheiere a concursului este 24 august 2007, iar acţiunea în justiţie a fost introdusă la data de 18 iulie 2009, cu mult peste termenul de decădere de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceleaşi considerente, se apreciază că acţiunea este tardivă şi pentru capătul de cerere privind anularea actului de numire în funcţie a pârâtului B.T.R.N., întrucât acest act este efectul rezultatului concursului, precum şi cu privire la cererea de intervenţie a intervenientei M.C.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs A.N.F.P. şi M.C.
M.C. a criticat hotărârea judecătorească, întrucât instanţa nu a ţinut cont de probele administrate, de situaţia de fapt şi mai ales de obiectul acţiunii.
A.N.F.P., motivează recursul prin aceea că instanţa fondului a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal şi cu greşita aplicare a legii.
Se apreciază că înscrisurile aflate la dosar, dovedesc că instituţia a luat cunoştinţă în 10 martie 2009 de modul în care s-a desfăşurat concursul, introducând acţiunea în termenul prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Deasemenea, recursul este motivat şi pe fondul litigiului în raport de art. 3041 C. proc. civ., apreciindu-se că procedura de organizare a concursului a fost grav viciată prin încălcarea Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursurilor, motiv pentru care acest concurs este nul.
Prin întâmpinarea depusă de B.T.R.N., a fost invocată excepţia nulităţii recursului formulat de M.C.N. în raport de prevederile art. 3021 C. proc. civ.
Această excepţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 3021 C. proc. civ., nu au fost încălcate de recurentă, toate menţiunile prevăzute în acest art. fiind îndeplinite de recurentă.
Cu certitudine M.C. critică, sentinţa atacată, arătând motivul de netemeinicie şi nelegalitate, încadrându-se în termenul de formulare a căii de atac, chiar dacă motivele acestui recurs au fost succint prezentate.
Aşa fiind, excepţia invocată în raport de prevederile art. 3021 C. proc. civ., se va respinge de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Referitor la fondul pricinii, analizând actele dosarului şi motivele de recurs din cele 2 recursuri, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Instanţa Curţii de Apel a admis excepţia de tardivitate invocată de pârâtul B.T.R.N. şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de A.N.F.P. cât şi cererea de chemare în judecată a altei persoane în ceea ce o priveşte pe M.C., ca tardiv formulate.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecată invocată de A.P.I.A.
Avându-se în vedere că motivele din ambele recursuri privesc doar excepţia de tardivitate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va analiza calea de atac prin această prismă doar.
Din actele aflate la dosar, procesele-verbale încheiate în 2007, rezultă, că în comisia de concurs doi dintre membrii au reprezentat A.N.F.P.
De asemenea, există la dosar şi Avizul dat de către recurenta-reclamantă, pârâtei Autoritatea administrativă pentru organizarea concursului în 22 august 2007 şi în 24 august 2007 pentru proba scrisă şi cea de interviu.
Art. 11 din Legea nr. 554/2004, prevede în alin. (3) că, în cazul acţiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public şi A.N.F.P., termenul curge de la data când s-a cunoscut existenţa actului nelegal, fiind aplicabile dispoziţiile alin. (2).
Art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevede că pentru motive bine întemeiate, cererea poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni prevăzut de alin. (1) al art. 11, însă nu mai târziu de un an de la data comunicării actului.
Este cert că termenul de 6 luni este un termen de prescripţie, însă cel de un an este termen de decădere.
Este fără putinţă de tăgadă că actele făcute de persoanele desemnate de reclamanta-recurentă A.N.F.P. sunt acte ale acestei autorităţi, acte de care fără dubiu ea a ştiut chiar la data când reprezentanţii săi au semnat procesele-verbale mai sus arătate.
Deci, la data desfăşurării concursului - 24 august 2007, recurenta-reclamantă a cunoscut existenţa actului pe care îl consideră nelegal.
Acţiunea în justiţie a fost introdusă la 18 iulie 2009 deci cu mult peste termenul de decădere de un an prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Desigur, Curtea de Apel corect a interpretat şi faptul că în raport de aceleaşi considerente, acţiunea este tardivă şi pentru cererea privind anularea actului de numire în funcţie a pârâtului, persoană juridică, cu atât mai mult cu cât actul este efectul rezultatului concursului.
În ceea ce priveşte cererea recurentei-interveniente M.C., la fond Curtea de Apel a constatat în mod corect că este tardivă, întrucât şi aceasta fără posibilitate de tăgadă a cunoscut în 24 august 2007 rezultatul concursului, astfel cum rezultă din probatoriile admise şi administrate.
În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursurile declarat de M.C.N. şi de A.N.F.P., ca nefondate.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului;
Respinge recursurile declarate de M.C.N. şi A.N.F.P. împotriva sentinţei nr. 862 din 17 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Obligă recurenţii la plata sumei de 4.760 RON cheltuieli de judecată către B.T.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4777/2010. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 4781/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
