ICCJ. Decizia nr. 4788/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4788/2010
Dosar nr. 4153/1/2010
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 2123 din 27 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respins recursul declarat de A.E., E.A., C.A., A.C., C.D.P., C.V., D.A., G.F., G.V., I.L., I.Z., M.V., N.I., S.I., S.D., Z.V., Z.O., V.V., V.C., V.I.G. şi F.O.C. din Cluj-Napoca împotriva sentinţei nr. 772 din 12 decembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că, în cauza dedusă judecăţii, nu poate fi vorba de o diferenţă de tratament în exerciţiul drepturilor reclamanţilor în raport cu alte persoane, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă a diferenţei de tratament, pentru a se vorbi de discriminarea acestor persoane.
Faptul că SC E.O.G.D. SA Târgu Mureş a înregistrat erori în citirea contoarelor nu înseamnă că s-a realizat un tratament discriminatoriu, în sensul dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000, întrucât aceste erori de citire a contoarelor se încadrează în categoria disfuncţionalităţilor în activitatea firmei, care nu pot fi sancţionate în temeiul O.G. nr. 137/2000.
Instanţa de control judiciar a reţinut că toate celelalte disfuncţionalităţi sesizate de reclamanţi referitoare la modalitatea de montare a convectoarelor, la acurateţea parametrilor măsuraţi de convectoarele montate pe strada A.B., nu pot fi calificate ca tratamente discriminatorii şi defavorizante, întrucât pârâtele nu au făcut nicio deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă - pe baza criteriilor menţionate în art. 2 din O.G. nr. 137/2009, iar măsurile criticate nu au avut ca efect înlăturarea egalităţii de tratament cu alte persoane.
Împotriva acestei decizii s-a formulat contestaţia în anulare, apreciind că nu a fost îndeplinită procedura de citare pentru recurenţi şi prin urmare nu au avut posibilitatea să se apere în recurs.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă şi va fi respinsă.
Examinând motivele căii extraordinare de atac, decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi dispoziţiile art. 317 şi urm., C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Conform art. 317 C. proc. civ. pot fi atacate cu contestaţie în anulare hotărârile irevocabile.
Primul motiv al acestei căi de atac extraordinare, pe care se fondează cererea de faţă, este referitor la procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina şi care nu a fost îndeplinită potrivit legii.
Se motivează contestaţia în anulare în sensul că prima cerere de repunere pe rol a Dosarului nr. 378/33/2008 a contestatorilor a fost făcută şi expediată prin poştă la 17 februarie 2010, iar cea de-a doua în 26 aprilie 2010, însă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a dat curs acestor cereri, dezbaterile pe fondul recursului având loc la 27 aprilie 2010 în lipsa recurenţilor, care nu au avut cunoştinţă de termen.
Verificând actele dosarului, se constată că la 23 iunie 2009 judecata recursului din Dosarul nr. 378/2008 a fost suspendată conform art. 242 pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.
La 19 februarie 2010 recurenţii au formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei şi conform încheierii din 22 februarie 2010, aceasta a fost repusă pe rol, termenul fiind 27 aprilie 2010 cu citarea părţilor.
La acest termen, cu procedura completă, întrucât la dosar există fără dubiu citaţiile pentru părţi, procedura fiind realizată prin afişare, recursul s-a soluţionat prin respingerea acestuia.
Nu se poate susţine deci de către contestatori că nu au cunoscut termenul la care au fost citaţi, cu atât mai mult cu cât în litigiu exista şi apărător împuternicit pentru a solicita repunerea pe rol a pricinii.
Prin urmare, recursul la care s-a formulat prezenta cale de atac extraordinară, s-a soluţionat conform legii, cu procedura completă, motiv pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că această contestaţie în anulare nu întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 317 C. proc. civ. şi va fi respinsă în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de V.V., A.E., E.A., C.A., A.C., C.D.P., C.V., D.A., G.F., G.V., I.L., I.Z., M.V., N.I., S.I., S.D., Z.V., Z.O., V.C., V.I.G. şi F.O.C. din Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 2123 din 27 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4787/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4795/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
