ICCJ. Decizia nr. 4781/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4781/2010
Dosar nr. 5441/2/2009
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1020 din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia lipsei de obiect şi a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul R.V. şi în consecinţă, a constatat existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că excepţia lipsei de obiect este neîntemeiată, întrucât împrejurările evidenţiate de pârât nu sunt de natură să determine rămânerea fără obiect a acţiunii în constatare promovată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Pe fondul cererii introductive, instanţa a reţinut că pârâtul R.V. a candidat la funcţia de deputat în Parlamentul României şi în această calitate, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a efectuat verificări, din oficiu, sub aspectul posibilei calităţi de lucrător sau colaborator al Securităţii.
Instanţa a constatat că reclamantul a emis Nota de constatare din 18 martie 2009 în temeiul căreia a fost sesizată instanţa de contencios administrativ pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în persoana pârâtului.
S-a reţinut că, în perioada 1963 - 1965, pârâtul R.V. a fost recrutat, în calitate de agent, de către Serviciu Raional Sibiu, în problema „tineret studios”.
Instanţa a reţinut că pârâtul a semnat un Angajament cu organele de Securitate, la data de 24 septembrie 1963, preluând numele conspirativ „G.D.”.
În perioada 1969-1971 pârâtul a fost reactivat ca informator de către Direcţia I primind numele conspirativ de colaborator „R”.
Pe parcursul colaborării cu Securitatea, pârâtul a furnizat informaţiile reţinute în cuprinsul Notei de constatare, privitoare la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist totalitar.
Instanţa de fond a reţinut că informaţiile furnizate de pârât s-au referit la comentariile făcute la adresa regimului comunist şi la modul de viaţă din România acelor vremuri, iar informaţiile comunicate au vizat încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Concluzia instanţei de fond a fost că din actele dosarului a rezultat că acţiunea reclamantului este întemeiată, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul R.V. criticând sentinţa instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.
În esenţă, recurentul a arătat că în lipsa întregii documentaţii ce formează dosarul întocmit de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în ceea ce-l priveşte şi urmare reţinerii unei situaţii de fapt incomplete, în mod greşit prima instanţă a concluzionat că are calitatea de colaborator al Securităţii.
A apreciat recurentul că o astfel de concluzie este contrazisă de împrejurarea că a fost şantajat şi nevoit să furnizeze informaţii către Securitate, dată fiind „originea” mic burgheză a familiei sale şi pericolul de a fi dat afară din şcoală şi persecutat aşa cum s-a întâmplat cu tatăl şi fratele său în anii 1950-1963; nu în ultimul rând a subliniat că „informaţiile” date sunt lipsite de importanţă şi că, la rândul său, are dosar de urmărire, aspect pe care Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a omis să-l amintească instanţei.
Examinând cauza din perspectiva criticilor enunţate şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ. cu referire la probatoriul administrat şi la dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este fondat.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, prin expresia, „colaborator al Securităţii” se înţelege persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În speţă, în pofida susţinerilor din cererea de recurs, situaţia de fapt conturată de probele administrate a fost corect expusă în considerentele sentinţei; nu se poate contesta, aşadar, că la data de 24 septembrie 1963 recurentul-reclamant a semnat un Angajament, preluând numele conspirativ „G.D.”, că în perioada 1969-1971 a fost reactivat ca informator de către Direcţia I primind numele conspirativ „R.” şi nici că acesta a furnizat informaţii în problemele „tineret studios” şi studenţii din anul IV de studiu de la Facultatea de Drept din Bucureşti.
Instanţa de control judiciar constată însă, în raport de acelaşi probatoriu, că nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Chiar în documentaţia depusă la dosar de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se evidenţiază că pârâtul a manifestat în repetate rânduri rezerve cu privire la informaţiile ce vizau obiectivele Securităţii, existând raport cu propunerea de scoatere din reţeaua informativă a „agentului D.” pentru acest motiv, iar notele întocmite în cea de-a doua perioadă când a fost abordat de Securitate în vederea furnizării de informaţii despre anumiţi studenţi cuprind date privind modul în care sunt îmbrăcaţi, starea lor materială, locurile unde se întâlnesc cu alţi colegi, numele acestora, cu cine vorbesc la telefon, faptul că unii dintre ei nu sunt interesaţi de politică, alţii comercializează în schimbul unor sume în valută biletele de masă sau obiecte vestimentare.
În „nota” din 16 mai 1970 se consemnează că unul din studenţi ascultă destul de regulat postul „E.L.” şi comentează favorabil unele emisiuni ale lui C.C.
Legiuitorul stabileşte în mod explicit cele trei condiţii care, dacă sunt îndeplinite, atrag constatarea calităţii (unei persoane) de „colaborator” al Securităţii, anume:
- acţiunile persoanei în cauză: furnizarea de informaţii sub orice formă;
- conţinutul informaţiilor: referitoare la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, şi
- scopul acestor informaţii: să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În speţă, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită decât prima cerinţă, respectiv aceea privind furnizarea de informaţii/note.
Conţinutul acestor note nu este în legătură cu activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi nici nu vizează îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, ceea ce este relevant pentru a reconsidera abordarea instanţei de fond, căci calitatea de „colaborator” se poate reţine numai în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiţii impuse de O.U.G. nr. 24/2008.
În acest context, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) Teza I C. proc. civ. recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi modificată cu consecinţa respingerii ca neîntemeiată a acţiunii formulate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de R.V. împotriva sentinţei civile nr. 1020 din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4778/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4787/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
