ICCJ. Decizia nr. 4807/2010. Contencios. Litigiu privind achiziţiile publice. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4807/2010
Dosar nr. 1067/2/2010
Şedinţa publică de la 5 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 1164 din 8 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta Asocierea SC S.C. SRL - SC T.C.E. România SRL, în contradictoriu cu pârâtele CNADNR şi SC C. SRL Bucureşti. Pe cale de consecinţă, instanţa de judecată a anulat actul din 26 ianuarie 2010 emis de prima pârâtă, decizia autorităţii contractante pârâte de atribuire a contractului către pârâta SC C. SRL şi Raportul de atribuire a contractului. De asemenea, a obligat comisia de evaluare să reanalizeze ofertele participanţilor cu respectarea criteriului de atribuire stabilit în fişa de date a achiziţiei şi a considerentelor sentinţei civile nr. 2910 din 10 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, şi a obligat comisia de evaluare să evalueze propunerea tehnică şi financiară a reclamantei în integralitatea sa. A fost respinsă în rest acţiunea.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Actele administrative contestate pe calea prezentei acţiuni încalcă puterea de lucru judecat a celor stabilite prin sentinţa civilă nr. 2910 din 10 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, (anexa 3 din înscrisurile anexate de reclamantă la cererea introductivă), definitivă şi irevocabilă, conform căreia:
„o nouă examinare a ofertei prin prisma prevăzută de art. 202 din O.U.G. nr. 34/2006 (s.n. preţul ofertei) este neoportună"; (sentinţa civilă nr. 2910/2009);
„Curtea apreciază că oferta reclamantei (s.n. Asocierea S.&T.) este justificată şi fundamentată economic, realistă şi echilibrată, structura preţului este probată de parte. Astfel, a rezultat că partea a propus soluţii gândite optimal în cadrul procesului de prestare a serviciilor ce fac obiectul licitaţiei publice, incluzând în tariful lunar (şi cel total) toate costurile necesare şi previzibile,"; (sentinţa civilă nr. 2910/2009);
„reclamanta (s.n. Asocierea S.&T.) a demonstrat în mod suficient normalitatea preţului din cadrul ofertei depuse"; (sentinţa civilă nr. 2910/2009);
„Curtea urmează a obliga autoritatea contractantă a proceda la reevaluarea atât a ofertei SC C. SA - România, cât şi a celorlalte participante, in considerarea noii situaţii, anume caracterul admisibil şi al ofertei prezentate de asocierea reclamantei (s.n. - Asocierea S.&T.), fapt ce atrage un nou calcul al punctajului total";.
Pe de altă parte, reţine instanţa de fond, chestiunea cheltuielilor pentru ore suplimentare a fost deja dezlegată de către instanţă prin aceeaşi sentinţă şi are autoritate de lucru judecat, conform dispoziţiilor art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ., aceasta prezumţie având caracter absolut în relaţia dintre părţi, ceea ce înseamnă că nu se poate pretinde stabilirea contrariului a ceea ce instanţa de judecată a statuat anterior.
Or, se arată în considerentele sentinţei recurate, cu privire la chestiunea cheltuielilor pentru ore suplimentare, prin sentinţa nr. 2910 din 10 august 2009 s-au statuat următoarele:
Susţinerile C.N.A.D.N.R. şi ale SC C.:
„Cheltuielile pentru ore suplimentare (în sarcina consultantului). Acestea nu se regăsesc în ofertă deşi sunt foarte importante. Astfel, 8 ore/sap. x 4.4 sap x 2 x 456/176 = 182.4 luni 182.4 luni x 5,580,678.87/456 om/luna = 2.232.271.55 ROL";.
Concluziile Curţii de Apel Bucureşti (extras din decizia definitivă nr. 2910 din 10 august 2009):
„Autoritatea contractantă a încălcat în mod evident obligaţia de a informa posibilii ofertanţi în legătură cu acest element al documentaţiei de atribuire, cât timp s-a rezumat la un singur răspuns în cadrul răspunsurilor la solicitările de clarificări, la care apoi a făcut permanent trimitere în următoarele II solicitări cu privire la acelaşi aspect. Acest număr mare de reveniri în vederea lămuririi complete a potenţialilor participanţi denota, fară tăgadă, faptul că autoritatea contractantă a creat o confuzie în ceea ce priveşte înţelesul paragrafului din caietul de sarcini referitor la orele suplimentare şi munca pentru o perioada de 6 zile săptămânal, atât sub aspectul numărului total de ore, cât şi sub cel al personalului care este obligat să fie prezent „permanent"; pe şantier. Astfel, nu a reuşit să definească expresiile „prezenţa continuă pe şantier"; şi „personal corespunzător";. În plus, autoritatea contractantă, prin însuşi conţinutul parag. 5.1.1 din caietul de sarcini, nu a făcut distincţia necesară între „orele suplimentare"; cu modalitatea de plată specifică prevăzută de C. muncii şi „repausul săptămânal";, cu o altă modalitate de plată, cât timp a specificat că natura activităţii impune prezenţa pe şantier şi 6 zile pe săptămână. În sfârşit, autoritatea contractantă a făcut trimitere la Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii construcţii pe anii 2008-2009 din 05 decembrie 2007, însă nu a ţinut seama de faptul că activitatea ce urmează a fi desfăşurată în îndeplinirea contractului obiect al procedurii de achiziţie publică este una de consultanţă";.
Reţine instanţa de fond că, în mod cert şi fără a da loc interpretării, Curtea de Apel Bucureşti a stabilit lipsa de coerenţă şi claritate în formularea caietului de sarcini şi mai ales a clarificărilor date ofertanţilor cu privire la orele suplimentare, acest fapt fiind deja decis în mod irevocabil.
Aşadar, se arată în considerentele sentinţei atacate, ţinând cont de culpa autorităţii contractante în a informa inclusiv reclamanta cu privire la modalitatea de redactare a ofertei în ceea ce priveşte includerea orelor suplimentare, de faptul că nu rezultă din documentaţia de atribuire (în special anexa G - Analiza de preţ a remuneraţiei personalului) obligaţia ofertanţilor de a indica separat astfel de cheltuieli, precum şi de aceea că personalul din cadrul asocierii reclamante şi-a asumat angajamentul de muncă în cunoştinţa condiţiilor din documentaţia de atribuire (înţelegând, aşadar, să accepte un onorariu/remuneraţie efectivă indicat în ofertă, incluzând şi plata orelor suplimentare, indiferent de numărul acestora, număr dificil de anticipat cât timp nu este stabilit şi aprobat încă Programul lucrărilor constructorilor), este o măsură excesivă şi disproporţionată respingerea ofertei reclamantei numai în considerarea acestui element. În plus orice eventuală cheltuială suplimentară, neavută în vedere de reclamantă din motive independente de voinţa sa (confuzia întreţinută de autoritatea contractantă cu privire la munca suplimentară), va fi suportată de asocierea reclamantei, ce şi-a asumat riscul reducerii drastice a profitului, prin propunerea unei componente financiare cât mai reduse, dar fără a depăşi un prag rezonabil, ţinând seama de specificul contractului, unul ce prezintă numeroase elemente dificil de anticipat în momentul redactării ofertei.
În raport de aceste considerente, apreciază instanţa de fond, susţinerile în sens contrar ale pârâtelor în privinţa modului de interpretare a prevederilor sentinţei civile nr. 2910 din 10 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sunt neîntemeiate.
În al doilea rând, reţine prima instanţă, prin adresele din 12 octombrie 2009 (anexa 7 la cererea introductivă) şi din 21 decembrie 2009, reclamanta a prezentat explicaţii corespunzătoare, în deplină concordanţă cu cele stabilite prin sentinţa civilă nr. 2910 din 10 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în privinţa modului „de fundamentare a costurilor aferente cheltuielilor administrative şi a costurilor privind personalul suport";, precum şi cu privire la acoperirea orelor suplimentare în rata salarială; în acest context trebuie precizat şi faptul că menţiunile din cele două adrese o obligă în mod legal pe reclamantă, astfel că aceasta nu va putea solicita sume suplimentare pentru acoperirea costurilor în discuţie în eventualitatea în care va fi desemnată câştigătoare.
Aşadar, arată instanţa de fond, în cauză, prezintă relevanţă faptul că prin sentinţa civilă nr. 2910 din 10 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost soluţionată deja chestiunea orelor suplimentare, ca de altfel orice alt aspect legat de oferta financiară, statuându-se în mod explicit că oferta reclamantei este justificată şi fundamentată economic în conformitate cu cerinţele documentaţiei de atribuire, structura preţului fiind probată în mod legal de parte; prin urmare, în mod nelegal a fost respinsă oferta reclamantei ca inacceptabilă, nefiind îndeplinite cerinţele de aplicare ale art. 36 alin. (1) lit. f), art. 361 şi art. 81 din H.G. nr. 925/2006.
Totodată, reţine instanţa de fond, trebuie precizat că H.G. nr. 834/2009 a intrat în vigoare după publicarea anunţului de licitaţie şi după depunerea ofertelor, iar principiul constituţional al neretroactivităţii actelor normative se opune aplicării hotărârii de guvern indicate în prezenta cauză; oricum, prin modificarea art. 361 de către H.G. nr. 834/2009 s-a introdus doar un reper acordat autorităţii contractante în determinarea pragului de la care o ofertă trebuie să fie considerată ca reprezentând preţ neobişnuit de scăzut, instanţa reţinând că s-a mai pronunţat pe parcursul procedurii de achiziţie publică asupra interpretării legale a acestor prevederi şi nu există motive să revină asupra acestui lucru.
În al treilea rând, se arată în considerentele sentinţei atacate, în raport de prevederile art. 2878 din O.U.G. nr. 34/2006, modificată şi completată - care interzic autorităţii contractante încheierea contractului înainte de soluţionarea cauzei, evident irevocabil, de către instanţă - având în vedere şi stadiul procedurii de achiziţie publică, se apreciază că nu se impune suspendarea procedurii, nefiind îndeplinite cerinţele legale în acest sens.
Pe cale de consecinţă, concluzionează instanţa de fond, în conformitate cu dispoziţiile art. 2799 din O.U.G. nr. 34/2006, modificată şi completată, precum şi cu celelalte prevederi legale indicate anterior, se constată că acţiunea este întemeiată, în parte, în ceea ce priveşte anularea actului din 26 ianuarie 2010 emis de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, a deciziei autorităţii contractante pârâte de atribuire a contractului către pârâta SC C. SRL şi a Raportului de atribuire a contractului şi obligarea comisiei de evaluare să reanalizeze ofertele participanţilor cu respectarea criteriului de atribuire stabilit în fişa de date a achiziţiei şi a considerentelor sentinţei civile nr. 2910 din 10 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi să evalueze propunerea tehnică şi financiară a reclamantei în integralitatea sa (prin stabilirea punctajului).
2. Recursul declarat de SC C. SRL Bucureşti
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta SC C. SRL Bucureşti, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile cu caracter general cuprinse în art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta şi-a structurat criticile formulate în trei motive de recurs în cuprinsul cărora a dezvoltat aspectele arătate în continuare.
2.1. Hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea formelor de procedură şi nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Recurenta consideră că instanţa de fond a adus atingere prevederilor imperative ale art. 261 pct. 5 C. proc. civ., prin aceea că nu a supus cercetării judecătoreşti niciuna dintre criticile formulate de către intimata-reclamantă şi nici argumentele invocate de recurentă în susţinerea legalităţii actelor administrative atacate, actul de justiţie căpătând un caracter exclusiv formal.
2.2. Hotărârea este rezultatul greşitei interpretări şi aplicări a dispoziţiilor legale.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta arată că sentinţa recurată este în întregime motivată prin prisma incidenţei dispoziţiilor art. 1200 C. civ., text care, în opinia sa, nu este aplicabil cauzei de faţă. Recurenta susţine că actele administrative supuse controlului de legalitate în acest dosar au fost emise în considerarea altor argumente şi plecând de la o situaţie de fapt distinctă de cea avută în vedere de instanţa de judecată care a soluţionat litigiul anterior dintre părţi.
De asemenea, recurenta consideră că prima instanţă a extins nepermis efectele puterii executorii a dispozitivului sentinţei pronunţate în această primă cauză şi la considerente, stabilindu-se în mod eronat ca fiind irevocabil tranşate aspectele legate de admisibilitatea ofertei depuse în cadrul Procedurii de atribuire.
2.3. Prima instanţă a ignorat prevederile legale incidente în cauză.
Recurentele indică la acest punct dispoziţiile art. 201 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 care conferă autorităţii contractante dreptul de a solicita clarificări.
De asemenea, referitor la aplicarea în timp a prevederilor H.G. nr. 834/2009, recurenta susţine că raţionamentul instanţei este vădit eronat.
3. Apărările formulate de Asocierea SC S.C. SRL - SC T.C.E. România SRL.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 2 noiembrie 2010, intimata Asocierea SC S.C. SRL - SC T.C.E. România SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Combătând punctual susţinerile recurentei, intimata a insistat asupra puterii de lucru judecat de care se bucură sentinţa nr. 2910/2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, arătând că toate aspectele relevante ale prezentei cauze reprezintă chestiuni dezlegate irevocabil prin hotărârea menţionată.
Intimata a arătat că a comunicat autorităţii contractante modul „de fundamentare a costurilor aferente cheltuielilor administrative şi a costurilor privind personalul” dar aceasta a invocat o pretinsă „necomunicare a rezervei orelor suplimentare” şi demarând o nouă analiză a ofertei din perspectiva preţului neobişnuit de scăzut, ignorând hotărârea judecătorească pronunţată în litigiul anterior, a emis un act administrativ nelegal.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de drept şi de fapt relevante
Recurenta SC C. SRL şi intimata Asocierea SC S.C. SRL - SC T.C.E. România SRL au participat, alături de alte entităţi juridice, la procedura de achiziţie publică în vederea atribuirii contractului „Servicii de consultanţă pentru supervizarea lucrărilor de proiectare şi execuţie ale autostrăzii Cernavodă-Constanţa, tronsoanele Cernavodă - Medgidia (km 151+500-km 170-750) şi Medgidia - Constanţa (km 170-750-km 202+300) - împrumut BEI nr. 23370. Procedura a fost iniţiată de către intimata C.N.A.D.N.R. SA prin anunţul de participare publicat în SEAP sub nr. 71456 din data de 31 ianuarie 2009.
Într-o primă fază, la data de 24 iunie 2009, prin adresa cu nr. BB, intimata Asocierea SC S.C. SRL - SC T.C.E. România SRL a fost informată că autoritatea contractantă i-a respins oferta ca inacceptabilă, conform art. 36 alin. (1) lit. f) din H.G. nr. 925/2006, fiind desemnată câştigătoare oferta depusă de SC C. SRL.
Prin sentinţa civilă nr. 2910 din data de 10 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă, s-a admis acţiunea formulată de Asocierea SC S.C. SRL - SC T.C.E. România SRL în contradictoriu cu C.N.A.D.N.R. SA şi SC C. SRL, şi în consecinţă, s-a anulat adresa nr. BB din 24 iunie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R. SA, această pârâtă fiind obligată „a proceda la evaluarea integrală şi a ofertei reclamantei cu respectarea criteriilor de atribuire stabilite în fişa de date a achiziţiei şi la reevaluarea ofertelor celorlalţi participanţi, inclusiv a ofertei SC C. SRL România, reevaluare constând în calculul final al punctajului în considerarea şi a ofertei reclamantei”.
După reluarea procedurii de achiziţie publică, prin adresele din 9 octombrie 2009 şi din 17 decembrie 2009, intimata C.N.A.D.N.R. SA a solicitat clarificări în legătură cu costurile aferente cheltuielilor administrative şi personalului, insistându-se asupra „rezervei pentru plata orelor suplimentare”.
Răspunsurile intimatei-reclamante cuprinse în adresele din 12 octombrie 2009, respectiv din 21 decembrie 2009 au fost considerate nesatisfăcătoare de către autoritatea contractantă, care, prin Anunţul de comunicare a rezultatului procedurii nr. 92/3351 din 26 ianuarie 2010 a arătat că oferta asocierii SC S.C. SRL - SC T.C.E. România SRL a fost respinsă în temeiul art. 81 din H.G. nr. 925/2006, fiind declarată inacceptabilă conform art. 36 alin. (4) şi art. 36 alin. (1) lit. f) din H.G. nr. 925/2006 cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cele aduse prin H.G. nr. 834/2009. Consecutiv, autoritatea contractantă a decis atribuirea contractului către recurenta-pârâtă SC C. SRL.
Exercitându-şi controlul de legalitate asupra actului din 26 ianuarie 2010 emis de C.N.A.D.N.R. SA, prima instanţă a stabilit, în esenţă, că acesta a fost adoptat cu încălcarea puterii de lucru judecat de care se bucură sentinţa civilă nr. 2910 din 10 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, fiind, prin urmare, nelegal.
Această concluzie este împărtăşită şi de instanţa de recurs, care constată că toate motivele de recurs sunt nefondate.
Analizând punctual criticile formulate, în ordinea în care au fost expuse de autorul lor, Înalta Curte reţine următoarele.
1.1. Din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că primul motiv de nelegalitate a actului din 26 ianuarie 2010 emis de CNADNR SA îl reprezintă tocmai încălcarea dispoziţiilor sentinţei civile nr. 2910 din 10 august 2009, irevocabilă, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Acest motiv al acţiunii este amplu dezvoltat de reclamantă şi este combătut de pârâta SC C. SRL în întâmpinare.
Ca urmare, nu există niciun fundament în susţinerile recurentei referitoare la ignorarea poziţiei procesuale a părţilor litigante ci la exercitarea necorespunzătoare a rolului activ al judecătorului, cu depăşirea limitelor prescrise de art. 129 alin. (4) - (6) C. proc. civ.
Cât priveşte motivarea sentinţei, şi aceasta este la adăpost de orice critică.
Dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocate de recurentă îl obligă pe judecător să indice „motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererea părţilor”.
Examinând considerentele hotărârii atacate, Înalta Curte constată că atât motivul de nelegalitate invocat de reclamantă, cât şi apărările pârâtelor cu privire la acesta au fost efectiv examinate de instanţă iar concluzia adoptată este justă, după cum se va dezvolta în analiza celui de-al doilea motiv de recurs.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte observă că primul motiv de recurs este conceput generic, recurenta neindicând în concret care este apărarea sa pretins neexaminată de instanţă.
1.2. Cel de-al doilea motiv de recurs combate soluţia adoptată de prima instanţă pe „fondul” ei, recurenta pornind de la premisa că actul administrativ atacat: din 26 ianuarie 2010 a fost emis de intimata C.N.A.D.N.R. SA în considerarea altor argumente şi avându-se în vedere o altă situaţie de fapt decât cele care au fundamentat actul anterior al aceleiaşi autorităţi din 24 iunie 2009, anulat irevocabil de instanţă.
Verificând punctual cele două acte administrative anterior indicate, precum şi sentinţa civilă nr. 2910 din 10 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, instanţa de recurs constată că soluţia fondului este legală.
În esenţă, toate aspectele legate de oferta financiară a intimatei-reclamante, inclusiv chestiunea orelor suplimentare au fost irevocabil tranşate prin hotărârea irevocabilă indicată, ele neputând fi repuse în discuţie decât cu încălcarea puterii de lucru judecat a acesteia.
Împrejurarea că dispozitivul sentinţei, prezentat în partea introductivă a pct. 11.1 din prezenta decizie nu se referă la admisibilitatea ofertei intimatei-reclamante prin prisma includerii (sau nu) în oferta sa financiară şi a valorii rezervei pentru orele suplimentare nu poate conduce la soluţia scontată de recurentă, câtă vreme efectul autorităţii de lucru judecat nu se limitează doar la această parte a hotărârii judecătoreşti, ci cuprinde şi considerentele decisive, adică acele considerente care explică soluţia adoptată şi constituie susţinerea necesară a dispozitivului, făcând corp comun cu acesta.
Astfel, în considerentele acestei hotărâri judecătoreşti s-a reţinut că „este o măsură excesivă şi disproporţionată respingerea ofertei reclamantei numai în considerarea acestui element” (al cheltuielilor legate de orele suplimentare), în condiţiile în care instanţa a decelat „culpa autorităţii contractante în a informa inclusiv reclamanta cu privire la modalitatea de redactare a ofertei în ceea ce priveşte includerea orelor suplimentare”.
Prin urmare, în mod legal s-a stabilit de către prima instanţă că actul administrativ atacat a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor sentinţei civile nr. 2910/2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă, hotărâre opozabilă părţilor, care beneficiază de putere de lucru judecat.
1.3. Pentru argumentele expuse în analiza motivului de recurs anterior, Înalta Curte constată că în cauză nu se pune problema încălcării dreptului autorităţii contractante de a solicita clarificări conform art. 201 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, ci problema încălcării puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti care lămurise această chestiune.
Referitor la incidenţa în cauză a prevederilor H.G. nr. 834/2009 privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, respectiv a dispoziţiilor art. 361 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 astfel cum au fost modificate prin actul normativ în discuţie, Înalta Curte reţine că acest text a intrat în vigoare la data de 27 iulie 2009 şi reglementează un criteriu obiectiv prin raportare la care autoritatea contractantă este obligată să declanşeze mecanismul de verificare a unui preţ „neobişnuit de scăzut”.
Acest act normativ a intrat în vigoare la mult timp după publicarea anunţului de licitaţie publică şi depunerea ofertelor şi prin urmare nu poate fi aplicat în cauza de faţă decât cu încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile.
De altfel şi acest aspect fusese lămurit prin hotărârea judecătorească pronunţată în litigiul anterior, în sensul indicat şi o abordare diferită a acestei probleme de drept de către instanţa de fond nu mai era posibilă.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la pct. 11.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C. SRL Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1164 din 8 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4806/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4810/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
