ICCJ. Decizia nr. 4841/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4841/2010
Dosar nr. 507/64/200.
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta R.L.M. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Ministrul Sănătăţii - I.B., solicitând instanţei de judecată ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună anularea Ordinului nr. 909 din 15 mai 2009 al Ministrului Sănătăţii, privind revocarea sa din funcţia de manager al Spitalului Clinic Judeţean Braşov, începând cu 18 mai 2009, şi, subsecvent acestuia, anularea Ordinului de numire în funcţie provizorie a înlocuitorului desemnat.
Prin precizarea de acţiune, reclamanta a înţeles să cheme în judecată şi pe pârâtele Comisia de Evaluare a Managerilor de Spitale din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Braşov şi Comisia Centrală de Evaluare a Managerilor de Spitale din cadrul Ministerului Sănătăţii, solicitând anularea fişei de evaluare nr. 2184 din 31 martie 2009 şi a Referatului nr. EN 4302 din 30 aprilie 2009 al Comisiei Centrale de Evaluare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a realizat procedura prealabilă cu cererea nr. 5473 din 1 iunie 2009, că a avut încheiat un contract de management valabil, care nu putea înceta decât în condiţii legale şi nicidecum înainte de termen, aşa cum greşit a susţinut pârâta în respingerea plângerii prealabile, că Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 909 din 15 mai 2009 a fost comunicat reclamantei la data de 20 mai 2009, iar încetarea contractului de management s-a produs începând cu data de 18 mai 2009, prin revocarea sa din funcţie.
Referitor la revocarea din funcţia de manager, reclamanta a invocat nulitatea privind retroactivitatea ordinului atacat, emiterea ordinului de către o persoană fără capacitate juridică de a emite ordinul în nume propriu, lipsa comunicării fişei de evaluare ce a stat la baza Ordinului.
Reclamanta a mai arătat că ordinul atacat este lovit de nulitate absolută şi nu poate să producă efecte juridice pentru că a fost emis de Ministrul Sănătăţii, care a acţionat în nume propriu şi nu ca reprezentant legal al Ministerului Sănătăţii Publice.
Faţă de precizarea de acţiune a reclamantei au fost introduse în cauză şi cele două comisii de evaluare, respectiv Comisia de Evaluare a Managerilor de Spitale din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Braşov şi Comisia Centrală de Evaluare a Managerilor Publici din Ministerul Sănătăţii, care au fost citate în calitate de pârâte în cauză, solicitându-se anularea actelor emise de acestea, fişe de evaluare şi referat privind activitatea desfăşurată de reclamantă ca manager de spital în anul 2008.
Faţă de chemarea în judecată a celor două comisii de evaluare a activităţii managerilor de spitale, pârâţii au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei de Evaluare din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Braşov şi a Comisiei Centrale de evaluare a managerilor de spitale.
Ministerul Sănătăţii a mai invocat, prin întâmpinare, excepţia litispendenţei, cu motivarea că a existat şi dosarul nr. 402/64/2009 al Curţii de Apel, judecat în recurs prin Decizia nr. 4028 din 1 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a respins irevocabil cererea de suspendare a Ordinului nr. 909/2009, solicitând respingerea acţiunii reclamatei ca având aceleaşi motive ca şi cererea de suspendare.
Prin sentinţa civilă nr. 22/F/2010 din 1 februarie 2010 Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de litispendenţă invocată de pârâtul Ministerul Sănătăţii; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Braşov cu privire la Comisia Judeţeană Braşov de Evaluare a Managerilor de Spitale; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Centrale de Evaluare a Managerilor de Spitale, invocată de pârâtul Ministerul Sănătăţii; a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanta R.L.M., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Comisia Centrală de Evaluare a Managerilor de Spitale din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Braşov - Comisia Judeţeană Braşov de Evaluare a Managerilor de Spitale şi, în consecinţă, a anulat Ordinul nr. 909 din 15 mai 2009 al Ministrului Sănătăţii şi actele premergătoare emiterii acestuia, a anulat fişa de evaluare nr. 2184 din 31 martie 2009 emisă de pârâta Comisia Judeţeană Braşov de Evaluare a Managerilor de Spitale - din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Braşov şi a anulat referatul EN nr. 4302 din 30 aprilie 2009 emis de pârâta Comisia Centrală de Evaluare a Managerilor de Spitale din cadrul Ministerului Sănătăţii.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele.
În ceea ce priveşte excepţia de litispendenţă, instanţa a constatat că acţiunea de faţă are ca obiect anularea Ordinului nr. 909 din 15 mai 2009, iar în dosarul nr. 404/2009 a Curţii de Apel Braşov, soluţie irevocabilă prin Decizia nr. 4028/2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, obiectul dosarului era o cerere de suspendare a aceluiaşi ordin, deci, prin urmare, în cauză nu se poate reţine ca întemeiată această excepţie, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 163 C. proc. civ., obiectul celor două cauze fiind diferit.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei de Evaluare a Managerilor Publici din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Braşov, instanţa a reţinut că în cauză aceasta are calitate procesuală, deoarece este emitenta actului atacat şi anume această comisie a emis fişa de evaluare nr. 2184 din 31 martie 2009, iar reclamanta a precizat că înţelege să atace şi acest act ce a stat la baza emiterii ordinului, considerat vătămător şi nelegal.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Centrale de Evaluare a Managerilor Publici din cadrul Ministerului Sănătăţii, excepţie invocată de pârâtul Ministerul Sănătăţii, instanţa a apreciat că şi această excepţie este neîntemeiată şi nelegală, faţă de actele dosarului, respectiv Referatul nr. EN nr. 4302 din 30 aprilie 2009, pe care reclamanta a înţeles să-l atace prin precizarea de acţiune şi având în vedere că acest act (referat) a stat la baza emiterii Ordinului atacat, el având valoare de act ce produce efecte juridice.
Pe fondul cauzei instanţa a reţinut că reclamanta a încheiat contract de management cu Ministerul Sănătăţii Publice prin Ministrul N. în 14 decembrie 2006, sub nr. 44/2006.
Prin acţiune reclamanta a invocat atât nulitatea Ordinului, cât şi nelegalitatea acestuia raportat la prevederile art. VIII din contractul de management şi la prevederile Codului muncii.
Referitor la încetarea contractului de management începând cu 18 mai 2009, instanţa a constatat că dispoziţia acestui ordin cuprinsă la art. 2 este dată cu încălcarea prevederilor art. VIII din contractul de management, deoarece din întreg probatoriu de la dosar nu rezultă că s-ar fi stabilit culpa reclamantei în nerealizarea indicatorilor cuprinşi în Anexa 1 la Actul Adiţional la Contractul de Management şi nici gravitatea faptelor sale de manager.
Mai mult, din actele dosarului rezultă că reclamantei nu i s-a comunicat fişa de evaluare întocmită de Comisia de Evaluare a Managerilor Publici din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Braşov şi această fişă nu a fost semnată de reclamantă.
Instanţa a apreciat că, din actele depuse la dosar, nu se poate reţine culpa reclamantei, sau culpa gravă pentru nerealizarea indicatorilor de performanţă pentru utilizarea resurselor umane şi a fondurilor.
Pentru aceste motive, instanţa a reţinut că atât fişa de evaluare întocmită de Comisia de Evaluare a Managerilor Publici din cadrul D.S.V.J. Braşov, cât şi Raportul EN nr. 4302 din 30 aprilie 2009, întocmit de Comisia Centrală de Evaluare a Managerilor Publici din cadrul Ministerului Sănătăţii, sunt nelegale, astfel că se impune anularea celor 2 acte premergătoare emiterii Ordinului nr. 909 din 15 mai 2009, ca fiind date cu încălcarea prevederilor legale, aspect ce conduce la rândul său la anularea Ordinului atacat.
Referitor la acest ordin instanţa a constatat că el contravine dispoziţiilor cuprinse în contractul de management, în special cele de la art. VIII, cât şi normelor de dreptul muncii, respectiv Legii nr. 53/2003, care prevăd obligativitatea acordării unui preaviz în cazul eliberării dintr-o funcţie de conducere, cum e cazul în speţă.
Instanţa de fond a mai reţinut că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, în fapt, reclamantei i s-a acordat calificativul nesatisfăcător, dar nu i s-a comunicat nivelul indicatorilor nerealizaţi în urma evaluării, astfel încât reclamanta nu a avut cunoştinţă de actul complet al Comisiei de Evaluare locale.
Mai mult pârâţii nu au făcut dovada că există o culpă gravă în sarcina reclamantei şi că nerealizarea indicatorilor de performanţă s-ar datora faptelor sale grave.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Braşov - Comisia de Evaluare a Managerilor Publici din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului său întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi art. 3041 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Sănătăţii a arătat următoarele:
- În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Comisiei de evaluare a managerilor de spitale din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Braşov şi Comisia Centrală de Evaluare a managerilor de Spitale din cadrul Ministerului Sănătăţii – aceasta a fost soluţionată greşit de către instanţă, cele două comisii nu au personalitate juridică.
- În ceea ce priveşte fondul cauzei se arată că deşi reclamanta se obligase conform clauzelor sale contractuale la evaluarea indicatorilor de performanţă asumaţi, aceasta a refuzat prezentarea la Comisia special creată. Reclamanta a solicitat comisiei prorogarea evaluării, refuzând astfel respectarea legii şi a obligaţiilor sale contractuale. Urmare evaluării, numai în baza documentelor transmise, s-a comunicat reclamantei rezultatul obţinut, aceasta putând chiar să intre în posesia fişei.
În mod eronat a reţinut instanţa de fond incidenţa Legii nr. 53/2003 – în sensul că reclamanta trebuia să beneficieze de preaviz. În realitate între reclamantă şi Ministerul Sănătăţii s-a încheiat în temeiul Legii nr. 95/2006 un contract de management care reprezenta pe perioada derulării lui – legea părţilor.
De asemenea, în mod greşit instanţa a obligat la modificarea unor clauze contractuale, respectiv indicatorii de performanţă, ulterior datei pentru care aceştia au fost asumaţi.
Referatul nr. EN 4302/2009 – nu o priveşte pe reclamantă ci este o informaţie cu caracter general privind procesul de evaluare la nivel naţional.
Pârâta Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Braşov pentru fosta Comisie de evaluare a activităţii managerilor spitalelor publice din judeţul Braşov – în motivarea recursului său a arătat următoarele:
- Invocă recurenta excepţia lipsei calităţii procesuale pasive deoarece comisia de evaluare – numită de Ministrul Sănătăţii – constituită pentru perioada evaluării - nu mai există.
Se arată că reclamanta a refuzat să se prezinte la evaluare, a trimis doar dosarul cu actele necesare evaluării, inclusiv raportul de autoevaluare. Comisia de evaluare a comunicat reclamantei rezultatul evaluării însoţit de fişa de evaluare, calificativul fiind „nesatisfăcător" – pe care reclamanta nu l-a contestat. Indicatorii realizaţi s-au calculat pe baza datelor rezultate din actele depuse la dosar de către reclamantă iar aceasta nu contestă modul de calcul al indicatorilor de performanţă.
Reclamanta-intimată R.L.M. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, neexistând nici un document din care să rezulte care este culpa gravă, respectiv care sunt motivele imputabile legate de indicatorii de performanţă.
Înalta Curte, analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză şi în conformitate cu art. 3041 C. proc. civ., constată că acestea sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În ceea ce priveşte lipsa calităţii procesual pasive a celor două Comisia de Evaluare a managerilor de Spitale din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Braşov şi Comisia Centrală de Evaluare a Managerilor de Spitale din cadrul Ministerului Sănătăţii.
Reclamanta-intimată a formulat precizare de acţiune în sensul anulării Fişei de evaluare şi a Referatului EN 43021 din 30 aprilie 2009 – la data de 5 octombrie 2009, ceea ce reprezintă prima zi de înfăţişare în accepţiunea art. 132 C. proc. civ. şi prin urmare instanţa de fond a fost legal învestită cu această completare de acţiune.
Având în vedere că cele două Comisii sunt emitentele actelor administrative solicitate a fi anulate, în mod corect acestea trebuie să stea în proces – în această calitate – [art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 85 C. proc. civ.], neavând importanţă dacă au sau nu personalitate juridică ci capacitatea acestora de drept administrativ.
Din acest punct de vedere, cele două Comisii – au calitate procesuală pasivă.
De altfel, chiar în cadrul acţiunii principale iniţiale privind anularea Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 909 din 15 mai 2009, instanţa este competentă a se pronunţa şi asupra legalităţii actelor şi operaţiunilor care au stat la baza emiterii acestuia şi era necesar respectarea principiului contradictorialităţii şi citarea emitenţilor actelor.
- În ceea ce priveşte fondul cauzei.
Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 909/2009 - Instanţa de fond în mod greşit a reţinut că acesta retroactivează şi deci este nelegal.
Ordinul nr. 909/2009 a fost emis de Ministrul Sănătăţii în data de 15 mai 2009, dispunându-se revocarea din funcţia de manager a reclamantei-intimate începând cu data de 18 mai 2009.
Împrejurarea că acesta a fost comunicat reclamantei cu confirmare de primire la data de 20 mai 2009 nu încalcă principiul neretroactivităţii, câtă vreme reclamanta nu era dispusă să-l primească la locul de muncă. În acţiunea sa, reclamanta precizează că a apărut pe Site-ul ministerului publicat că se va emite ordin de revocare pentru managerii care nu au îndeplinit indicatorii de performanţă.
În aceste condiţii se consideră că din acest punct de vedere ordinul de revocare nu retroactivează.
Referitor la cerinţa preavizului, Înalta Curte apreciază că din contractul de management nu rezultă o asemenea obligaţie din partea Ministerului Sănătăţii şi nici în Legea nr. 95/2006.
Potrivit art. 200 alin. (1)-(3) din Legea nr. 95/2006 în urma analizării şi evaluării performanţelor unităţilor sanitare publice cu paturi, la propunerea Comisiei de evaluare, managerul poate fi revocat prin ordin al Ministrului Sănătăţii după caz.
În conformitate cu prevederile art. 179 din Legea nr. 95/2006, Ministerul Sănătăţii Publice, respectiv Ministerul Transporturilor organizează pentru selecţionarea managerului concurs sau licitaţie publică conform dispoziţiilor legii achiziţiilor publice.
Potrivit art. 178 alin. (5) din acelaşi act normativ – contractul individual de muncă al persoanelor care ocupă funcţia de manager se suspendă de drept pe perioada exercitării mandatului.
Rezultă că în acest caz contractul de management reprezintă legea părţilor iar dispoziţiile Legii nr. 53/2003 – nu sunt aplicabile – contractul de muncă fiind suspendat.
- În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor Cap. VIII lit. b) – respectiv revocarea din funcţie a managerului în cazul nerealizării indicatorilor de performanţă – Înalta Curte nu poate reţine susţinerile reclamantei privind nelegalitatea procedurii de evaluare.
Nu se poate reţine culpa Comisiei de Evaluare în calcularea indicatorilor de performanţă care în final au dus la calificativul nesatisfăcător întrucât reclamanta-intimată nu a adus probe în acest sens.
Împrejurarea că evaluarea s-a făcut în lipsa reclamantei este ambiguă atâta timp cât totuşi reclamanta a reuşit să facă o înregistrare audio privind criteriile politice ale Comisiei de evaluare. În aceste condiţii reclamanta nu s-a prezentat pentru a se apăra în evaluarea făcută, trimiţând doar actele solicitate precum şi raportul de autoevaluare.
Pe de altă parte, faptul că reclamanta nu a realizat indicatorii de performanţă rezultă şi din susţinerea reclamantei că a solicitat renegocierea indicatorilor de performanţă în data de 30 decembrie 2008, revenind cu o notificare la data de 27 martie 2009 - în cadrul procedurii de evaluare.
Potrivit Legii nr. 95/2006, contractul de management poate înceta înainte de termen, în urma evaluării anuale efectuate pe baza criteriilor de performanţă stabilite prin ordin al ministrului.
Reclamanta a fost evaluată la începutul anului 2009 pentru verificarea îndeplinirii indicatorilor de performanţă pe care i-a cunoscut şi şi-a asumat răspunderea.
Împrejurarea că era necesară renegocierea indicatorilor de performanţă nu schimbă această situaţie câtă vreme reclamanta nu a formulat o acţiune în instanţă pentru a solicita obligarea Ministerului Sănătăţii să răspundă la solicitarea de renegociere. Faptul că această cerere a rămas în nelucrare chiar dacă din cauza Ministerului nu poate constitui decât o gestionare neperformantă a reclamantei care nu a acţionat în judecată ministerul în acest sens după 30 zile, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Constatând că evaluarea performanţelor profesionale s-a făcut în mod legal, în baza documentelor primite de la reclamantă, evaluare pe care reclamanta a contestat-o (filele 168 – 172) şi i s-a răspuns la contestaţie – rezultă că Ordinul de revocare din funcţia de manager pentru nerealizarea indicatorilor de performanţă, asumaţi prin contractul de management – este legal şi temeinic.
Referatul EN 4302/2009- al Comisiei Centrale este nerelevant în ceea ce priveşte nerealizarea indicatorilor de performanţă ai reclamantei ca manager, având caracter de informare, general.
Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se vor admite recursurile, se va modifica sentinţa în parte în sensul că se va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Se va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei privind excepţiile invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Sănătăţii şi Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Braşov – Comisia Judeţeană Braşov de Evaluare a Managerilor de Spitale, împotriva sentinţei civile nr. 22/F/2010 din 1 februarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în parte, în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei, privind excepţiile invocate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4834/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 4845/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
