ICCJ. Decizia nr. 4834/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4834/2010
Dosar nr. 1166/35/2009
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC S.A.T.A.N.I. SRL Satu Mare a chemat în judecată pe pârâtele D.G.F.P. Satu Mare, A.N.V. Bucureşti şi D.R.A.O.V. Cluj, solicitând să se dispună anularea în parte a Deciziei nr. 30.541 din 10 iulie 2009 emisă de D.G.F.P. Satu Mare, în sensul anulării dispoziţiei privind obligarea organelor de control vamal de a emite un nou act administrativ fiscal în condiţiile prevăzute de pct. 12.7 şi pct. 12.8 din O.M.F.P. nr. 519/2005 şi menţinerea ca fiind temeinică şi legală a dispoziţiei privind desfiinţarea în totalitate a Deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5275/BM,CA/SA FV din 25 februarie 2009 emisă de D.R.A.O.V. Cluj.
Prin întâmpinare, pârâta D.R.A.O.V. Cluj a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, cu motivarea că, în conformitate cu art. l din HG nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.V., doar aceasta are personalitate juridică, în timp ce D.R.A.O.V. nu au personalitate juridică, însă în baza aceluiaşi act normativ şi a Ordinului Circular nr. 984/2004, acestea acţionează în numele şi pe seama A.N.V. Prin urmare în conformitate cu art. 31 C. proc. civ., raportat la art. 35 din Decretul nr. 31/1953, D.R.A.O.V. Cluj, neavând personalitate juridică, nu are capacitate procesuală şi nu poate figura ca parte în proces.
Prin întâmpinările formulate, pârâta A.N.V. Bucureşti şi pârâta D.G.F.P. Satu Mare au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 91/CA/2010, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta D.R.A.O.V. Cluj; a admis acţiunea formulată de reclamanta SC S.A.T.A.N.I. SRL împotriva pârâţilor D.G.F.P. Satu Mare, A.N.V. şi D.R.A.O.V. Cluj; a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 30541 din 10 iulie 2009 emisă de D.G.F.P. Satu Mare, în sensul anulării dispoziţiei privind obligarea organelor de control vamal de a emite un nou act administrativ fiscal în condiţiile prevăzute de pct. 12.7 şi 12.8 din O.M.F.P. nr. 519/2005 şi menţinerea ca fiind temeinică şi legală a dispoziţiei privind desfiinţarea, în totalitate, a deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5275/BM, CA/SAFV din 25 februarie 2009 emisă de D.R.A.O.V. Cluj şi a obligat pârâtele, în solidar, la plata sumei de 3004,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În cursul anului 2005, SC S.A.T.A.N.I. SRL şi SC S.A.C. SRL au importat din Ungaria produse electronice, iar pentru aceste importuri Biroul Vamal Satu Mare a aplicat regimul tarifar preferenţial în baza certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR 1 nr. C6050407, C6328579, C6255474, C6255463 şi C6255465, sumele stabilite ca datorie vamală fiind achitate integral.
În perioada 16 februarie 2009 - 18 februarie 2009 D.R.A.O.V. Cluj - Serviciul Antifraudă Fiscală şi Vamală a reverificat declaraţiile vamale de import în baza cărora s-au efectuat importurile, iar în urma controlului, prin Decizia pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5275/BM, CA/SAFV din 25 februarie 2009 şi procesul verbal de control nr. 5274/SAFV/CABM din 25 februarie 2009 emise de D.R.A.O.V. Cluj s-a luat măsura anulării preferinţelor de origine acordate importurilor arătate, stabilindu-se în sarcina societăţii obligaţii de plată cu titlu de taxe vamale, TVA, comision vamal şi majorări de întârziere, în valoare totală de 525.530,34 lei.
Prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 30541 din 10 iulie 2009 emisă de D.G.F.P. Satu Mare s-a desfiinţat Decizia pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5274/BM, CA/SAFV din 25 februarie 2009, impunându-se organelor de control vamal să încheie un nou act administrativ fiscal în condiţiile prevăzute de pct. 12.7 şi pct. 12.8 din O.M.F.P. nr. 519/2005, fiind invocate în drept prev. art. 216 alin. (3) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Decizia de soluţionare a contestaţiei a fost atacată numai în ceea ce priveşte dispoziţia privind obligarea organelor de control să încheie un nou act administrativ fiscal, care să aibă în vedere considerentele deciziei de soluţionare a contestaţiei.
Instanţa de fond a reţinut că în vederea obţinerii certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR 1, exportatorul I.T.T.E.M.K.F.T. - Ungaria, a pus la dispoziţia autorităţilor vamale din Ungaria, conform art. 17 alin. (3) din Protocolul 4 al Acordului European încheiat între U.E. şi România, documentele prin care a dovedit caracterul originar al produselor în cauză, la baza emiterii certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR 1 stând Declaraţiile de furnizor pe termen lung a produselor cu provenienţă preferenţială depuse la dosar, care atestă faptul că produsele identificate în acestea au ca ţară de origine Polonia, Anglia, Slovacia, Spania, Turcia şi Ungaria, precum şi faptul că sunt conforme reglementărilor de provenienţă ale comerţului preferenţial cu România.
În consecinţă, raportat la faptul că legalitatea şi autenticitatea certificatelor de origine a mărfurilor EUR 1 nu a fost negată de către autorităţile vamale maghiare, că declaraţiile de furnizor de lungă durată atestă că produsele importate sunt originare din Comunitate, instanţa a considerat că se impune ca regimul preferenţial acordat cu ocazia importurilor să fie menţinut, nemaifiind necesară emiterea unui act administrativ fiscal de impunere în condiţiile prevăzute de pct. 12.7 şi pct. 12.8 din OMFP nr. 519/2005.
Instanţa a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 216 alin. (2) C. proCod Fiscal, în sensul că prin Decizia de soluţionare a contestaţiei se impunea anularea totală sau parţială a actului atacat şi nu sunt incidente prevederile alin. (3) ale acestui articol, aplicate greşit de pârâta D.G.F.P. Satu Mare.
Pentru considerentele expuse instanţa a admis acţiunea reclamantei şi a dispus anularea în parte a deciziei atacate, în sensul anulării dispoziţiei privind obligarea organelor de control vamal de a emite un nou act administrativ fiscal în condiţiile prevăzute de pct. 12.7 şi 12.8 din OMFP nr. 519/2005 şi menţinerea ca fiind temeinică şi legală a dispoziţiei privind desfiinţarea în totalitate a Deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5275/BM,CA/SAFV din 25 februarie 2009 emisă de D.R.A.O.V. Cluj.
Totodată, în baza prevederilor art. 274 C. proc. civ., instanţa a obligat pârâtele, în solidar, la plata sumei de 3004,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reprezentând taxă de timbru şi onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtele A.N.V., D.R.A.O.V. Cluj şi D.G.F.P. Satu Mare au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului său întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. D.R.A.O.V. Cluj – a arătat că prevederile art. 216 din OG nr. 92/2003 sunt imperative, în toate cazurile în care organul de soluţionare a contestaţiilor dispune anularea unui act administrativ organul constatator emitent este obligat de drept la refacerea acestuia.
De asemenea se arată că recurenta a fost obligată prin Decizia de soluţionare a contestaţiilor să efectueze demersuri suplimentare în vederea stabilirii adevărului fiscal.
Pârâta D.G.F.P. Satu Mare – în motivarea cererii de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. a arătat în esenţă următoarele:
Instanţa de fond nu era în măsură să dispună anularea în parte a deciziei nr. 30.541 din 10 iulie 2009 emisă de D.G.F.P. – Satu Mare – în sensul înlăturării dispoziţiei privind obligarea organelor de control vamal de a emite un nou act administrativ fiscal în condiţiile pct. 12.7 şi pct. 12.8 din Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 519/2005 faţă de temeiul de drept şi motivele de fapt reţinute de instituţia recurentă.
Considerentele, care au stat la baza desfiinţării deciziei pentru regularizarea situaţiei au constat în faptul că „prin răspunsul primit de la autorităţile maghiare care certifică faptul că nu a fost posibil să se meargă mai departe cu investigarea originii demonstrează că autorităţile vamale din ţara exportatorului nu pot confirma sau infirma caracterul original al mărfurilor".
- Reţinerile instanţei de fond cu privire la faptul că „legalitatea şi autenticitatea certificatelor de origine a mărfurilor EUR 1 nu a fost negată de către autorităţile vamale maghiare…" sunt eronate şi neîntemeiate.
A arătat recurenta că din adresa tradusă a autorităţilor vamale maghiare reiese în mod clar că „produsele – bunurile menţionate în declaraţiile exportatorului şi cuprinse în Certificatele de mişcare EUR 1 – cu nr. C 6050407 şi C 6328579 şi produsele marcate cu galben pe facturi enumerate pe certificatele Eur 1 – nu se califică a obţine tratamentul preferenţial prevăzut în Acordul European încheiat între CE şi România deoarece produsele „nu au obţinut statut de marfă de origine CE":
Certificatele de origine EUR 1, au fost traduse doar în parte, pe parcursul soluţionării procesului la instanţa de fond iar rubrica 14 – dacă certificatele îndeplinesc cerinţele unui „act autentic şi de acurateţe" nu au fost depuse la dosarul cauzei, în fond, fiind aspecte care urmează a fi certificate de autorităţile vamale maghiare competente, cu ocazia efectuării cercetărilor suplimentare.
- În ceea ce priveşte declaraţiile de furnizor pe termen lung ar trebui să se pronunţe autorităţile vamale maghiare, cu ocazia verificării „a posteriori" a certificatelor de origine a mărfurilor.Simplul fapt că produsele provin dintr-un stat membru UE sau nu UE, nu poate conduce automat ideea că acestea sunt şi originare din comunitate.
Reclamanta S.C. SAT–AN Impex S.R.L. Satu Mare a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte, analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele incidente în cauză precum şi prin prisma prevederilor art. 3041 C. proc. civ. constată că acestea sunt fondate.
În ceea ce priveşte recursurile D.R.A.O.V. – Cluj şi D.G.F.P. – Satu Mare.
Înalta Curte reţine că din răspunsul vămii maghiare adresa nr. I 239 – 1/2009 rezultă că bunurile acoperite de certificatele EUR 1 - nu au obţinut statutul de produse originare din CE.
Potrivit art. 32 alin. (5) din OUG nr. 1/2007 pentru ratificarea Protocolului privind definirea noţiunii de „produse originale" – şi metodele de cooperare administrativă – Rezultatele verificării trebuie să indice cu claritate dacă documentele sunt autentice, dacă produsele în cauză pot fi considerate produse originare şi dacă îndeplinesc celelalte condiţii stipulate în acest protocol.
Raţionamentul instanţei de fond în ceea ce priveşte adresa mai sus arătată este eronat. În această adresă, autorităţile vamale maghiare nu au putut indica cu claritate dacă documentele sunt autentice (nu era completată rubrica 14) dacă produsele sunt sau nu considerate originare din CE şi dacă îndeplinesc celelalte condiţii stipulate în Protocol. Astfel nefiind clare şi certe informaţiile – se concluzionează că sunt necesare într-adevăr verificări suplimentare aşa cum a dispus organul de soluţionare iar nu cum a arătat instanţa de fond – că legalitatea şi autenticitatea certificatelor de origine a mărfurilor EUR 1 – nu a fost negată de către autorităţile vamale maghiare.
Prin răspunsul primit de la autorităţile vamale maghiare se arată că nu a fost posibil să se meargă mai departe cu investigarea originii ceea ce înseamnă că nici nu s-a negat dar nici nu s-a confirmat caracterul original al mărfurilor.
De asemenea, susţinerile instanţei de fond în sensul că declaraţiile de furnizor de lungă durată atestă că produsele importate sunt originare şi deci se impune acordarea regimului preferenţial cu ocazia importurilor sunt greşite.
Aşa cum s-a reţinut şi în cadrul soluţionării contestaţiei nu rezultă din actele dosarului cum a ajuns autoritatea vamală maghiară la concluzia că mărfurile importate nu sunt originare, din moment ce nu exprimă cu claritate dacă documentele sunt autentice, dacă produsele pot fi considerate produse originare şi dacă îndeplinesc celelalte condiţii din protocol.
În acest fel răspunsul autorităţii vamale maghiare nu respectă cerinţele prevăzute în art. 32 alin. (5) din OUG nr. 1/2007, în sensul indicării unui răspuns clar.
În conformitate cu prevederile art. 216 alin. (3) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală „Prin decizie se poate desfiinţa total sau parţial actul administrativ atacat, situaţie în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluţionare".
Având în vedere caracterul imperativ al dispoziţiilor mai sus arătate rezultă că instanţa de fond - care a anulat în parte Decizia nr. 30541 din 10 iulie 2009 – în sensul anulării dispoziţiei privind obligarea organelor de control vamal de a emite un act administrativ fiscal, menţinând ca fiind temeinică şi legală dispoziţia privind desfiinţarea în totalitate a Deciziei pentru regularizarea situaţiei suplimentare nr. 5275/BM, CA/ SA FV din 25 februarie 2009 a D.R.A.O.V. Cluj a făcut o aplicare greşită a legii.
Motivele invocate de cele două recurente sunt în consecinţă fondate şi în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se vor admite recursurile, se va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de A.N.V., D.R.A.O.V. Cluj şi de D.G.F.P. Satu Mare, împotriva sentinţei civile nr. 91/CA/2010 – PI din 1 martie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4811/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4841/2010. Contencios → |
|---|
