ICCJ. Decizia nr. 4862/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4862/2010
Dosar nr. 33291/3/200.
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 6 septembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurentele - reclamante B.K. şi T.B.M.A.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Prezentul dosar are ca obiect recursul declarat de recurentele-reclamante B.K. şi T.B.M.A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 12 noiembrie 2009, prin care a fost respinsă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, precum şi împotriva sentinţei civile nr. 168 din 18 ianuarie 2010, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul 33291/3/2009 dosar ce are ca obiect excepţia de nelegalitate a actului normativ Ordinul Prefectului nr. 162 din 09 martie 2009, invocată în Dosarul nr. 11418/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cu obiect contestaţie în anulare specială formulată împotriva deciziei civile nr. 356 din 19 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 10102.01/301/2008.
La data de 21 iunie 2010, recurentele - reclamante B.K. şi T.B.M.A., prin mandatar şi avocat, au invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi pct. 3 din Legea nr. 219 din 06 iulie 2005, privind aprobarea OUG nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de Procedură Civilă, în forma în care a fost promulgată de Preşedintele României prin Decretul nr. 596/2005, publicată ulterior în M.Of. nr. 609 din 14 iunie 2005.
Deliberând asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa a reţinut că soluţia de respingere a excepţiei necompetenţei materiale (soluţie dată prin încheierea din 12 noiembrie 2009), nu este întemeiată pe textele de lege a căror neconstituţionalitate este invocată, respectiv art. I pct. 1 şi 3 din Legea nr. 219/2005, ci pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel încât a apreciat că dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate este invocată nu au legătură cu soluţionarea cauzei şi, în consecinţă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi a stabilit termen pentru continuarea judecăţii.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, contestatoarele – recurente-reclamante B.K. şi T.B.M.A.
În motivarea cererii de recurs, reclamantele B.K. şi T.B.M.A. au arătat în esenţă că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia şi cu depăşirea competenţei, respingând chiar excepţia de neconstituţionalitate ca şi inadmisibilă, refuzând să facă aplicarea dispoziţiilor imperative ale art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii – Consideră recurentele că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992
Înalta Curte, analizând cererea de recurs, motivele invocate şi normele legale incidente în cauză constată că aceasta este nefondată.
Instanţa de fond în mod corect a apreciat că cererea de sesizare nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în sensul că dispoziţiile legale invocate ca fiind neconstituţionale, respectiv art. I pct. 1 şi pct. 3 din Legea nr. 219 din 6 iunie 2005 privind aprobarea OUG nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de Procedură civilă în forma în care a fost promulgată de Preşedintele României prin Decretul nr. 596/2005 – nu are legătură cu soluţionarea cauzei – recurs împotriva încheierii de şedinţă din data de 12 noiembrie 2009 prin care a fost respinsă excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Bucureşti şi împotriva sentinţei civile nr. 168 din 18 ianuarie 2010 – în dosarul nr. 33.291/3/2009 – ce are ca obiect excepţia de nelegalitate a Ordinului Prefectului nr. 162 din 18 ianuarie 2010.
În consecinţă în conformitate cu art. 312 alin. (1) se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.K. şi T.B.M.A. împotriva Încheierii din 6 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4852/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4865/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
