ICCJ. Decizia nr. 4872/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4872/2010
Dosar nr. 9572/2/2009
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1217 din data de 9 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins în parte acţiunea formulată de reclamanta L.V. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca rămasă fără obiect, respingând capătul de cerere privind acordarea de daune morale ca neîntemeiat şi obligând pârâtul la plata sumei de 504 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că, aşa cum reiese din adresa nr. 2134 din 15 februarie 2010 a Direcţiei cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei, cererea de redobândire a cetăţeniei române formulată de reclamantă şi înregistrată sub nr. 1697RD/2003 a fost examinată şi avizată pozitiv în şedinţa Comisiei pentru cetăţenie din 15 octombrie 2009, astfel încât capetele de cerere vizând obligarea pârâtului la analizarea şi avizarea cererii apar ca lipsite de obiect.
Capătul de cerere privind acordarea daunelor morale a fost apreciat ca neîntemeiat, în condiţiile în care nu s-a făcut vreo dovadă a prejudiciului moral suferit de reclamantă, în sensul dispoziţiilor art. 998-999 C. civ., iar admiterea cererii reclamantei de către pârât a reprezentat, în opinia instanţei, o reparaţie a unor eventuale atingeri aduse reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând modificarea parţială a acesteia în sensul respingerii cererii reclamantului privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a susţinut că în speţă nu se poate reţine culpa sa procesuală, acţiunea reclamantei fiind respinsă întrucât obiectul pretenţiilor acesteia a fost realizat prin soluţionarea cererii sale de către Direcţia pentru cetăţenie.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a-l respinge, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte reţine că reclamanta s-a adresat instanţei de judecată în data de 14 octombrie 2009 solicitând constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române şi obligarea acestuia prin intermediul Direcţiei pentru cetăţenie – Comisia pentru cetăţenie să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei.
Reclamanta a arătat că a depus dosarul de redobândire a cetăţeniei române încă din anul 2003 şi că, la demersurile întreprinse ulterior în scopul de a se informa cu privire la stadiul în care se află dosarul său, a primit din partea Direcţiei Cetăţenie numai răspunsuri vagi şi neconcludente.
Cererea reclamantei a fost însoţită de chitanţa seria BCIT nr. 1118553 privind achitarea taxei de timbru în cuantum de 4 lei şi a timbrului judiciar în cuantum de 0,3 lei, aceasta depunând ulterior şi copie a facturii fiscale nr. 338 din 25 septembrie 2009 privind onorariul avocaţial achitat în cauză.
La data de 19 februarie 2010, pârâtul Ministerul Justiţiei a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicita respingerea cererii reclamantei ca rămasă fără obiect, întrucât, conform adresei nr. 2134 din 15 februarie 2010 a Direcţiei Cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei, anexată, cererea de redobândire a cetăţeniei române formulată de reclamantă şi înregistrată sub nr. 1697RD/2003 a fost examinată şi avizată pozitiv în şedinţa Comisiei pentru cetăţenie din 15 octombrie 2009.
Faţă de dispoziţiile art. 274 şi urm. C. proc. civ., temeiul obligării unei părţi la suportarea cheltuielilor de judecată ale celeilalte părţi îl reprezintă aşa-numita „culpă procesuală".
Înalta Curte reţine că soluţionarea pozitivă a cererii reclamantei a survenit după sesizarea instanţei cu refuzul nejustificat al pârâtului de soluţionare a cererii sale, după ce trecuse un interval de peste 6 ani de la depunerea dosarului, şi că nu i-a fost comunicată reclamantei decât în cadrul procedurii contencioase.
În mod cert instituţia pârâtă a fost în culpă pentru nesoluţionarea cererii reclamantei într-un termen rezonabil, nedepunând toate diligenţele pentru a verifica stadiul cererii intimatei-reclamante şi a comunica un răspuns în acest sens, fapt de natură a atrage efectuarea de cheltuieli de către reclamantă în scopul valorificării drepturilor sale pe cale procesuală.
Nu poate exista îndoială că termenul de peste 6 ani în care reclamanta nu a primit o soluţionare cererii sale, nefiind nici măcar informată cu privire la stadiul procedurii, este de natură a încălca prevederile art. 10 din Convenţia Europeană asupra cetăţeniei ratificată prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002.
Înalta Curte apreciază că, în speţă, există culpa procesuală a recurentului, în sensul obligării intimatei-reclamante la sesizarea instanţei de judecată în vederea valorificării drepturilor sale legitime, în condiţiile în care recurentul-pârât a rămas, nejustificat, în inacţiune pentru un termen excesiv de lung, fapt de natură a crea intimatei o stare de incertitudine cu privire la existenţa şi exercitarea drepturilor sale.
În aceste condiţii, în mod justificat a acordat instanţa de fond intimatei-reclamante suma de 504 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
În consecinţă, nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Externe, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1217 din data de 9 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4871/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4890/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
