ICCJ. Decizia nr. 4867/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4867/2010
Dosar nr. 3802/2/2009
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3412 din data de 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii B.I. şi B.E. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe şi, constatând refuzul nejustificat al pârâtului de a soluţiona cererile reclamanţilor privind primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române, l-a obligat pe acesta să primească cererile reclamanţilor într-un termen scurt, rezonabil.
Curtea a mai obligat pârâtul la plata sumei de 1004,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind daunele morale, ca nefiind îndeplinite condiţiile atragerii răspunderii civile delictuale.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că din actele dosarului şi susţinerile reclamanţilor reiese că, deşi aceştia au dorit să depună cererile de redobândire a cetăţeniei române în luna decembrie 2008, au fost întâi îndrumaţi să depună prin poştă o cerere de programare, iar la noua cerere depusă la 27 februarie 2009 reclamanţilor li s-a răspuns că vor fi invitaţi să-şi depună cererile de redobândire a cetăţeniei române în momentul în care cererile de programare vor fi procesate.
Instanţa de fond a apreciat că şi comunicarea faptului că cererea reclamanţilor va fi soluţionată la o dată neprecizată echivalează cu exprimarea explicită a voinţei de a nu rezolva cererea într-un termen rezonabil, iar deficienţele de procesare a cererilor de primire a cetăţeniei române sunt de natură a încălca dispoziţiile art. 10 din Convenţia Europeană asupra cetăţeniei ratificată prin legea nr. 396 din 14 iunie 2002.
Prima instanţă a mai apreciat că, având în vedere faptul că procedura de primire şi procesare a cererilor de redobândire a cetăţeniei române presupune mai multe etape, nerespectarea condiţiei termenului rezonabil în cazul primei din aceste etape este de natură a determina o durată excesivă a întregii proceduri.
Curtea a mai apreciat că neindicarea nici unui termen pentru depunerea cererilor şi documentelor necesare soluţionării unor cereri de redobândire a cetăţeniei române este o măsură arbitrară.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, solicitând modificarea parţială a acesteia în sensul respingerii capătului principal de cerere pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a prezentat o justificare argumentată a faptului că nu a fost stabilită o dată pentru programarea reclamanţilor în vederea depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei române, în baza dificultăţilor de ordin practic în procesarea numărului mare de solicitări de redobândire a cetăţeniei române depuse la Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău.
A arătat recurentul că în cauză nu poate fi constatat refuzul nejustificat, întrucât există un răspuns formulat de autoritatea recurentă, care nu a fost reţinut de instanţa de fond, răspuns care, la rândul său, nu reprezenta un refuz de soluţionare a cererii reclamanţilor, ci arăta condiţiile concrete în care aceasta urma să fie procesată.
Autoritatea recurentă a mai precizat că există o cauză exoneratoare de culpă administrativă în materia litigiilor de această natură, în sensul că gestionarea atribuţiilor ce le revin, exercitate pe teritoriul unui stat străin, implică imposibilitatea obiectivă a autorităţilor române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova spaţii adecvate pentru preluarea cererilor de redobândire a cetăţeniei române într-un termen cât mai scurt.
A mai susţinut recurentul că instanţa de fond nu avea nici un temei legal pentru a-l obliga la primirea cererii reclamanţilor de redobândire a cetăţeniei.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a-l respinge, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte a constatat că reclamanţii s-au adresat în două rânduri pârâtului, manifestându-şi stăruinţa în redobândirea cetăţeniei române, în conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, însă răspunsurile primite au fost în sensul amânării soluţionării solicitării acestora pentru o dată neprecizată.
Analizând conţinutul adresei pârâtului nr. G5-1/P/677 din 11 martie 2009, singurul răspuns primit de către intimaţii-reclamanţi la solicitările de a depune cererea de redobândire a cetăţeniei române, Înalta Curte constată că însuşi momentul în care urma a se efectua programarea în vederea depunerii cererii este explicit amânat pentru un termen nedefinit.
Această împrejurare este de natură a-i afecta pe reclamanţi în soluţionarea într-un termen rezonabil a cererii lor, fapt de natură a atrage incidenţa art. 1 din Legea nr. 554/2004, şi de a crea o stare de incertitudine cu privire la existenţa şi exercitarea drepturilor intimaţilor - reclamanţi.
Faţă de acestea, Înalta Curte apreciază că în mod corect a reţinut instanţa de fond exprimarea explicită şi abuzivă a voinţei autorităţii pârâte de a nu rezolva cererea într-un termen rezonabil.
Înalta Curte nu poate primi apărările formulate de recurent privind dificultăţile de ordin practic în procesarea numărului mare de cereri sau în sensul că există o cauză exoneratoare de răspundere, întrucât instituţia recurentă ar fi trebuit să depună toate diligenţele pentru rezolvarea situaţiei create conform obligaţiilor legale care îi revin, principala sa îndatorire fiind îndeplinirea atribuţiilor sale cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului.
Înalta Curte are în vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetăţeniei române se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speţă în ritmul şi potrivit precauţiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum şi în convenţiile internaţionale la care România este parte.
Instanţa de judecată are îndatorirea constituţională de a sancţiona, în cadrul şi cu mijloacele oferite de lege, orice exercitare a prerogativelor autorităţii publice care afectează, în orice mod, drepturile fundamentale ale cetăţeanului.
În condiţiile în care revine instanţei de judecată misiunea de a restabili ordinea de drept şi a remedia încălcările drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale supuse examinării sale, Înalta Curte arată că dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 oferă cadrul legal pentru obligarea unei autorităţi publice la efectuarea unei anumite operaţiuni administrative, cum ar fi, în speţă, primirea cererii de redobândire a cetăţeniei române, sub care aspect critica recurentului-pârât apare ca lipsită de fundament.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, Înalta Curte reţine că la fila 23 din dosarul de fond a fost depusă chitanţa cu seria BCIT nr. 107906025 pentru suma de 4 lei taxe de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar, iar la fila 25 din dosarul de fond a fost depusă factura fiscală nr. 110 din 13 februarie 2009 pentru suma de 1000 lei onorariu avocaţial.
Aceste înscrisuri sunt de natură a dovedi în mod satisfăcător cheltuielile de judecată efectuate de către intimaţii-reclamanţi în prezenta cauză, neimpunându-se cenzurarea de către instanţă a cuantumului acestora.
În consecinţă, nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Externe, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei civile nr. 3412 din data de 21 octombrie2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4865/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4871/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
