ICCJ. Decizia nr. 4873/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4873/2010
Dosar nr. 10837/2/2009
Şedinţa publică de la 10 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 11 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de către reclamanta CN P.R. SA în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, prin care se solicita suspendarea executării deciziei nr. 5 din 20 iulie 2009 a Curţii de Conturi până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce urma a se pronunţa în cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a apreciat că, faţă de aspectele de aparentă nelegalitate invocate de către reclamantă şi de înscrisurile depuse în dosarul cauzei, reclamanta nu a făcut dovada existenţei unui caz temeinic justificat de natură a duce la suspendarea actului administrativ atacat.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a invocat nici un argument în susţinerea acestei condiţii, şi chiar dacă s-ar aprecia că decizia nr. 5 din 20 iulie 2009 este executorie, măsurile stabilite de organul de control nu produc cu iminenţă o pagubă reclamantei şi nu sunt de natură să producă un prejudiciu material viitor şi previzibil pe care aceasta l-ar suporta prin executarea măsurilor dispuse.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta CN P.R. SA, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greşit instanţa de fond a apreciat că actul administrativ a cărui suspendare se solicită nu este de natură să producă companiei „pagube grave, dificil de reparat” şi nici nu s-au invocat argumente care să creeze o îndoială puternică asupra legalităţii actului administrativ.
Recurenta precizează că aducerea la îndeplinire a măsurii dispuse de Curtea de Conturi respectiv, „de majorare a capitalului social cu valoarea terenurilor cu certificate de atestare a dreptului de proprietate obţinute,"; este, în aparenţă, ilegală, deoarece contravine prevederilor Legii nr. 31/1990, în condiţiile în care aceste terenuri se aflau în patrimoniul Regiei Autonome P.R. la momentul reorganizării: 31 decembrie 1997 (potrivit art. 3 din H.G. nr. 371/1998) iar valoarea lor a fost inclusă în capitalul social la data înfiinţării societăţii comerciale, potrivit aceluiaşi act normativ. Or, a executa măsura dispusă de Curtea de Conturi are drept consecinţă încălcarea prevederilor art. 210 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora „capitalul social se poate mări prin emisiunea de acţiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a acţiunilor existente în schimbul unor noi aporturi în numerar şi/sau în natură, deoarece în litigiul pendinte imobilele terenuri au fost deja aportate la capitalul social reprezentând aportul în natură al Statului Român la data înfiinţării societăţii comerciale.
Prejudiciul pe care l-ar încerca CN P.R. SA este evident deoarece artificiala majorare a capitalului social presupune îndeplinirea formalităţilor procedurale la registrul comerţului şi plata taxelor aferente iar eventuala anulare ulterioară a deciziei Curţii de Conturi nr. 5 din 20 iulie 2009 va genera alte formalităţi procedurale la Registrul Comerţului, de rectificare a înregistrărilor efectuate în temeiul unui act administrativ netemeinic şi nelegal, cu plata altor taxe aferente.
În drept, recurenta şi-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanţa de fond a reţinut că argumentele invocate de reclamantă în cadrul cererii de suspendare a deciziei nr. 5 din 20 iulie 2009 a Departamentul VI al Curţii de Conturi a României nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii actului respectiv, mai înainte de a intra în cercetarea fondului, fiind vorba de o decizie emisă ca urmare a concluziilor controlului desfăşurat în perioada 9 februarie - 22 mai 2009, consemnate în procesul-verbal din 23 iunie 2009 şi menţinută de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României.
Autoritatea publică pârâtă a invocat, la rândul său, dispoziţii legale aflate în O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, cu modificările ulterioare, potrivit cărora societăţile comerciale au obligaţia de a majora capitalul social cu valoarea terenurilor pentru care s-au obţinut certificate de atestare a dreptului de proprietate, astfel că analiza argumentelor şi contrargumentelor susţinute de părţi cu privire la legalitatea actului administrativ nu pot fi analizate în cadrul procesual al unei cereri de suspendare, ci presupun dezbaterea fondului.
În acelaşi timp, recurenta-reclamantă nu a dovedit o pagubă iminentă, în sensul art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”, invocând doar posibila reluare a unor formalităţi procedurale la Registrul Comerţului în cazul anulării actului atacat şi plata unor taxe nejustificate (a căror valoare nu se precizează).
Pentru considerentele menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către recurenta-reclamantă CN P.R. SA împotriva încheierii din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4870/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4874/2010. Contencios → |
|---|
