ICCJ. Decizia nr. 4896/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4896/2010
Dosar nr. 265/35/2010
Şedinţa de la 10 noiembrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Carei la data de 15 decembrie 2009, creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A. prin D.R.D.P. Cluj a chemat în judecată debitoarea SC A.I. SRL solicitând emiterea unei somaţii de plată prin care să se dispună obligarea acesteia la plata echivalentului în lei a sumei de 51,03 EURO, plătibil la cursul de schimb al zilei comunicat de BNR, valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenţei ratei, reprezentând penalităţi de întârziere calculate pentru neplata la termenele şi în cuantumul stabilit a ratelor eşalonate până la data achitării acestora inclusiv şi plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar.
Prin sentinţa civilă nr. 220 din 28 ianuarie 2010, Judecătoria Carei a admis excepţia necompetenţei materiale proprii, invocată din oficiu de către această instanţă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal. Sentinţa a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Carei a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 1 din OUG nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. SA este o persoană juridică de drept privat cu capital integral de stat, fiind astfel, o autoritate publică centrală, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) teza finala din Legea 554/2004.
A arătat instanţa că, faţă de conţinutul, obiectul şi modul de încheiere a contractului ce constituie sursa obligaţiei în litigiu, contractul încheiat de părţi are trăsăturile unui contract administrativ, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este asimilat actului administrativ.
Prin sentinţa nr. 172/CA din 5 mai 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale în ce priveşte soluţionarea prezentei cauze.
În motivarea acestei hotărîri, Curtea a arătat că, în speţă, contractul încheiat de către părţi, în temeiul căruia s-a născut obligaţia în litigiu, nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice şi nici achiziţiile publice şi deci nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ de natură a atrage competenţa instanţei de contencios administrativ în soluţionarea cauzei în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.
Contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale are natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică şi o societate comercială, prin care autoritatea percepe societăţii comerciale o taxă de utilizare a reţelei de drumuri naţionale.
În consecinţă, în baza prevederilor art. 158 C. proc. civ. raportat la prevederile art. l pct. 1 lit. c) C. proc. civ., Curtea de Apel Oradea a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Carei.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea a decis înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Curtea va constata că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Judecătoriei Carei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta cauză are ca obiect cererea de emitere a unei somaţii de plată formulată de către D.R. Cluj a C.N.A.D.N.R. SA, cerere întemeiată pe prevederile OG nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată.
Potrivit art. 2 alin. (1) din OG nr. 5/2001, „Cererile privind somaţia de plată se depun la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă."
Prezentul litigiu poartă asupra executării obligaţiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea rovinietelor în beneficiul unui debitor persoană juridică de drept privat de către Compania Naţională, care este, potrivit statutului său, prevăzut în anexala OUG nr. 84/2003, „societate comercială pe acţiuni, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi cu prezentul statut".
Din conţinutul clauzelor contractului nr. 660 din 03 octombrie 2006 şi din prevederile OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România rezultă că un asemenea contract se încheie pentru eşalonarea tarifului de utilizare şi condiţionarea eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deţinute.
Obiectul contractului nu este punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice sau de servicii, aspecte de natura a atrage, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004, competenţa instanţei specializate de contencios administrativ. Un asemenea contract este un contract comercial, fiind încheiat între două persoane juridice de drept privat, şi având ca obiect eşalonarea tarifului de utilizare şi eliberarea rovinietelor în schimbul preţului.
În aceste condiţii, neputându-se reţine calitatea specială a vreuneia din părţi sau natura de contract administrativ a cauzei obligaţiei în litigiu, aspecte care ar atrage competenţa specială a instanţei de contencios administrativ, Curtea urmează a face aplicarea prevederilor dreptului comun în materie, prevederi ce stabilesc competenţa de soluţionare a prezentei cereri în favoarea judecătoriei competentă teritorial.
Faţă de argumentele expuse, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei revine Judecătoriei Carei, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe creditoarea C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. CLUJ, în contradictoriu cu debitoarea SC A.I. SRL, în favoarea Judecătoriei Carei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4890/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4901/2010. Contencios → |
|---|
