ICCJ. Decizia nr. 4875/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4875/2010
Dosar nr. 1764/44/2009
Şedinţa publică de la 10 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 43 din 2 februarie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul L.C. în contradictoriu cu autoritatea pârâtă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a dispus anularea Ordinului 2775 din 05 octombrie 2009 emis de autoritatea pârâtă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi reintegrarea reclamantului în funcţia şi atribuţiile specifice postului din care a fost demis.
Instanţa a mai obligat autoritatea pârâtă la plata către reclamant a drepturilor salariale de care a fost lipsit până la data reintegrării efective, precum şi la suma de 9 RON cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Ordinul din 5 octombrie 2009 emis de autoritatea pârâtă Ministerul Finanţelor Publice s-a dispus demiterea reclamantului din funcţia de director coordonator adjunct al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Galaţi, măsură motivată de aducerea la îndeplinire a prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 precum şi de necesitatea reorganizării serviciilor deconcentrate din teritoriu ale autorităţii pârâte.
Reluând considerentele Deciziei nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curţii Constituţionale a României, instanţa de fond a concluzionat că măsura dispusă împotriva reclamantului este una lipsită de temei legal, atâta vreme cât O.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională, şi că actul contestat trebuie anulat ca lipsit de temei juridic, apreciind că nu se mai impune şi analiza celorlalte motive de nelegalitate invocate în cauză de reclamant.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Susţine, în esenţă, recurenta-pârâtă că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că în speţă este vorba de o eliberare din funcţie în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, pentru că în realitatea trebuie să ne raportăm la anularea Ordinului Ministrului Finanţelor Publice din 5 octombrie 2009 şi încetarea de drept a unui contract de management, raportul de evaluare privind activitatea intimatului-reclamant L.C., în calitate de director coordonator adjunct al judeţului Galaţi, în conformitate cu contractul de management nr. AA/2009, concluzionând că activitatea desfăşurată în perioada 1 iunie 2009 - 31 august 2009 a fost necorespunzătoare.
Precizează recurenta-pârâtă că atâta timp cât art. 10 alin. (1) lit. b) din contractul de management prevede posibilitatea încetării lui „la iniţiativa Ministerului Finanţelor Publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, ca urmare a evaluării activităţii directorului coordonator ca necorespunzătoare, fără notificare, fără punerea în întârziere sau intervenţia instanţei”, măsura luată prin actul administrativ atacat este legală şi temeinică, contractul de management neputând fi asimilat unui contract individual de muncă.
Pe de altă parte, susţine recurenta-pârâtă, în condiţiile în care se reţine neconstituţionalitatea dispoziţiilor O.U.G. nr. 37/2009, trebuie avut în vedere faptul că chiar Ordinul de numire în funcţia publică de conducere, de director coordonator adjunct a intimatului-reclamant a fost emis şi în temeiul O.U.G. nr. 37/2009.
Cât priveşte măsura dispusă de instanţa de fond, aceea de reintegrare a intimatului-reclamant în funcţia pe care a deţinut-o anterior emiterii ordinului de demitere, recurenta-pârâtă precizează că aceasta nu are susţinere legală, pentru ocuparea unei funcţii echivalente cu cea deţinută, aceea de director coordonator fiind necesară îndeplinirea unei proceduri stabilite prin H.G. nr. 527/2009 privind aprobarea modelului cadru al contractului de management.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, aceasta susţine că instanţa de fond nu a motivat în niciun fel această obligaţie.
Recurenta-pârâtă concluzionează în sensul că sentinţa recurată conţine o motivaţie străină de speţa supusă soluţionării, astfel că solicită admiterea recursului pe care şi-l întemeiază pe dispoziţiile art. 3041 coroborat cu art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Prin acţiunea formulată intimatul-reclamant L.C. a solicitat anularea Ordinului din 5 octombrie 2009 emis de Ministerul Finanţelor Publice şi reintegrarea sa în funcţiile şi atribuţiile specifice avute anterior, precum şi obligarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit până la data reintegrării efective, cererea fiind soluţionată favorabil prin sentinţa nr. 43 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Ordinul a cărei anulare se cere este întemeiat, printre alte dispoziţii legale, şi pe dispoziţiile O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice şi el prevede că începând cu data de 6 octombrie 2009 îşi încetează aplicabilitatea Ordinul nr. 1299/2009 al Ministerului Finanţelor Publice, privind numirea intimatului-reclamant L.C. pe o perioadă de 1 an, în funcţia de conducere de director coordonator adjunct - activitatea de inspecţie fiscală în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Gorj.
Pentru a statua asupra legalităţii Ordinului din 5 octombrie 2009 prin care intimatul-reclamant a fost demis din funcţia pe care o deţinea, trebuie cu prioritate să se analizeze legalitatea emiterii Ordinului nr. 1299/2009 al Ministrului Finanţelor Publice de numire a acestuia în funcţia de director coordonator adjunct şi numai într-un subsidiar clauzele din contractul de management nr. AA/2009 încheiat între Ministerul Finanţelor Publice şi intimatul reclamant precum şi constatările comisiei, de evaluare a activităţii reclamantului în calitatea sa de director coordonator adjunct, cuprinse în raportul de evaluare.
Ordinul nr. 1299 din 25 mai 2009 emis de Ministerul Finanţelor Publice de numire a intimatului-reclamant pe funcţia de director coordonator adjunct la Activitatea de inspecţie fiscală în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Galaţi, s-a întemeiat şi pe dispoziţiile O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice şi ale H.G. nr. 527/2008 privind aprobarea modelului cadru al contractului de management.
O.U.G. nr. 37/2009 a fost însă declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională în cadrul unei obiecţii de neconstituţionalitate a legii de aprobare a acestei Ordonanţe.
Prin Decizia susmenţionată s-a reţinut neconstituţionalitatea extrinsecă a O.U.G. nr. 37/2009, întrucât s-a emis de către Guvern o Ordonanţă de Urgenţă într-un domeniu rezervat prin Constituţie legii organice, lipsirea de temei constituţional al actului normativ primar, respectiv al O.U.G. nr. 37/2009 având ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestuia, respectiv al actului administrativ de numire al intimatului-reclamant în funcţia de director coordonator adjunct precum şi a contractului de management.
Aşadar, numirea intimatului-reclamant într-o funcţie publică de conducere în alte condiţii decât cele reglementate prin Legea nr. 188/1999 reprezintă un act nelegal al cărui beneficiu nu poate fi invocat. Viciul de neconstituţionalitate al actului normativ primar, al O.U.G. nr. 37/2009, este de natură a antrena şi viciul actului administrativ de numire emis în baza acestuia, astfel că actul de numire pe postul respectiv devine inexistent. Cu alte cuvinte este lipsit de suport legal actul administrativ adoptat în baza unei Ordonanţei de Guvern afectată de viciul neconstituţionalităţii.
Rezultă astfel că atâta vreme cât actul de numire al intimatului-reclamant în funcţia publică de conducere este un act nelegal, al cărui beneficiu nu mai poate fi invocat, în mod corect, autoritatea pârâtă - Ministerul Finanţelor Publice a emis Ordinul din 25 octombrie 2009 prin care a dispus încetarea aplicabilităţii Ordinului de numire în funcţia publică de director coordonator-adjunct a intimatului-reclamat.
De observat că chiar şi autoritatea emitentă a actului de numire a avut rezerve în ceea ce priveşte numirea pe funcţia de conducere de director coordonator a intimatului-reclamant, de vreme ce numirea s-a făcut doar pe o perioadă de 1 an, ulterior în cadrul procesului de evaluare constatându-se că acesta a desfăşurat o activitate necorespunzătoare ca manager.
Toate aceste aspecte vin să întărească legalitatea emiterii ordinului de încetare a aplicabilităţii Ordinului de numire în funcţia publică de conducere, practic de încetare a contractului de management nr. AA/2009 încheiat între Ministerul Finanţelor Publice şi intimatul-reclamant şi în conţinutul căruia, se prevede la art. 10 alin. (1) lit. b), posibilitatea încetării acestuia la iniţiativa Ministerul Finanţelor Publice ca urmare a evaluării activităţii directorului coordonator ca necorespunzătoare.
Având în vedere considerentele expuse, instanţa de control judiciar constată că acţiunea reclamantului este neîntemeiată, motiv pentru care în baza art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în nume propriu şi în numele Ministerul Finanţelor Publice în baza mandatului din 11 ianuarie 2010 se va admite iar sentinţa instanţei de fond se va modifica în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în nume propriu şi în numele Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 43 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa recurată în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4874/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4876/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
