ICCJ. Decizia nr. 4879/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4879/2010
Dosar nr. 7264/62/2009
Şedinţa publică de la 10 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 162/R din data de 26 februarie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta A.C.C.I. Româno-Ungară împotriva sentinţei civile nr. 1040/CA din data de 18 noiembrie 2009 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, respingând şi cererea recurentei de obligare a intimaţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, la 31 august 2009, reclamanta A.C.C.I. Româno-Ungară, a formulat acţiune în contencios administrativ chemând în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul de Finanţe, personal ministrul - ordonator de credite, şi pe Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, solicitând suspendarea şi anularea actului-proces-verbal din 24 octombrie 2008 emis de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, solicitând şi daune materiale de 300.000 RON pentru încălcarea interesului şi dreptului reclamantei.
La termenul de judecată din 18 noiembrie 2009, instanţa a constatat că reclamanta nu a timbrat deşi i se pusese în vedere acest lucru sub sancţiunea netimbrării, fiind precizat şi cuantumul taxei.
Pentru aceste motive Tribunalul Braşov a invocat din oficiu excepţia netimbrării acţiunii şi rămânând în pronunţare pe această excepţie, a anulat acţiunea reclamantei ca netimbrată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta A.C.C.I. Româno-Ungară, arătând că în mod greşit, în cursul judecăţii, instanţa de fond le-a solicitat taxe cu un cuantum mai mare faţă de cele indicate de citaţie şi achitate iniţial, şi că, deşi a solicitat lăsarea cauzei la a doua strigare instanţa a intrat în pronunţare.
A arătat recurenta că astfel i-a fost încălcat dreptul de acces la justiţie.
Din analiza actelor dosarului de fond, Curtea a constatat că reclamanta, la data înregistrării acţiunii la Tribunalul Braşov, nu a timbrat acţiunea.
Instanţa de fond a pus în vedere reclamantei să timbreze acţiunea la termenul de judecată din 7 octombrie 2009, reprezentantul acesteia fiind prezent la judecată şi i s-a stabilit cuantumul taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar în valoare de 43 RON şi 0,30 RON, sub sancţiunea anulării acţiunii ca netimbrată.
Curtea de Apel a apreciat că în mod corect a procedat instanţa de fond iar soluţia de anulare a acţiunii ca netimbrată corespunde actelor de la dosar şi prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 şi art. 35 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi şi conform O.U.G. nr. 32/1995 privind taxa judiciară de timbru.
Curtea a constatat că nici în recurs recurenta-reclamantă nu a făcut vreo dovadă cu înscrisuri că ar fi timbrat legal acţiunea până la data pronunţării hotărârii atacate, nefiind probate nici legale susţinerile recurentei în sensul că instanţa nu dorea să judece cauza, că i s-a pus în vedere să achite taxe mai mari decât cele legale sau că cererea sa nu ar trebui timbrată.
Cât priveşte refuzul instanţei de a lăsa cauza la o altă strigare pentru care reclamanta să timbreze, Curtea a arătat că aceste aspecte nu au fost probate în recurs şi a apreciat că nu se impunea amânarea cauzei câtă vreme şi se acordase deja reclamantei un termen suficient pentru a timbra acţiunea, respectiv din data de 7 octombrie 2009 şi până la data de 18 noiembrie 2009.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta A.C.C.I. Româno-Ungară solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale.
Recurenta a arătat că judecarea prezentei cauze se află încă în primă instanţă, întrucât a fost lipsită de posibilitatea de a se apăra şi că în mod eronat şi nelegal s-a admis excepţia netimbrării acţiunii sale.
Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului”.
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că obiectul recursului îl pot face doar hotărârile primei instanţe, când sunt date fără drept de apel, sau hotărârile instanţei de apel.
Or, examinând cererea recurentei şi înscrisurile dosarului cauzei, Înalta Curte constată că obiectul prezentului recurs îl constituie o hotărâre dată în recurs, ceea ce, faţă de dispoziţiile legii, este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză de A.C.C.I. Româno-Ungară ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de A.C.C.I. Româno-Ungară împotriva deciziei civile nr. 162/R din data de 26 februarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4878/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4880/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
