ICCJ. Decizia nr. 4881/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4881/2010
Dosar nr. 900/2/2010
Şedinţa publică de la 10 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 847 din 16 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta R.V. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi, acţiune având ca obiect suspendarea executării adresei de preaviz din 22 decembrie 2009 prin care reclamantei i s-a acordat un aviz de 30 de zile calendaristice potrivit prevederilor art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, analizând susţinerile reclamantei din cererea introductivă de instanţă şi raportându-le la cadrul legal incident în cauză, a reţinut că aceasta nu invocă nici un motiv din care să reiasă existenţa unui caz bine justificat în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
A arătat instanţa că motivele invocate de reclamantă constituie eventuale cauze de nelegalitate ale actului care nu pot fi analizate în cadrul unei cereri care vizează suspendarea executării, ci pe calea unei acţiuni în anularea actului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Sindicatul N.F.P. în calitate de reprezentant legal al reclamantei R.V., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:
În mod greşit instanţa de fond a respins cererea de suspendare a actului administrativ, deşi în speţă sunt întrunite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Totodată, instanţa de fond a ignorat Recomandarea nr. R (89) 8 adoptată la 13 septembrie 1989 de Consiliul de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, care se referă la protecţia jurisdicţională provizorie şi care prevede că instanţa trebuie să decidă, ţinând cont de ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente, astfel de măsuri de protecţie provizorie atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat şi când există un argument juridic aparent valabil faţă de nelegalitatea actului administrativ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanţa de fond a reţinut că în speţă reclamanta nu a dovedit un caz bine justificat în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, adică o împrejurare legată de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, motivele invocate de reclamantă fiind motive de fond, asupra cărora instanţa nu se poate pronunţa în cadrul procesual al unei cereri de suspendare.
Totodată, Înalta Curte constată că actul a cărui suspendare se cere nu produce efecte juridice prin el însuşi, având natura - la o analiză sumară - a unui act premergător altor acte administrative, ce vizează reorganizarea unei instituţii şi fiind denumit cu termenii „comunicare” şi „preaviz”.
În raport de această împrejurare, nu se poate reţine ca fiind dovedită nici cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv paguba iminentă.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către recurentul-reclamant Sindicatul N.F.P., reprezentant legal al d-nei R.V., împotriva sentinţei civile nr. 847 din 16 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4880/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4882/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
