ICCJ. Decizia nr. 4880/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4880/2010
Dosar nr. 629/64/2009
Şedinţa publică de la 10 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 28/F din 10 februarie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul B.V. în contradictoriu cu pârâtele Comisia de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi din cadrul Consiliului Judeţean Braşov şi Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi având ca obiect anularea certificatului de încadrare în grad de handicap din 19 februarie 2009 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi din cadrul Consiliului Judeţean Braşov şi a deciziilor nr. 7675 din 16 iunie 2009 şi nr. 9183 din 20 iulie 2009 emise de Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 176/F din data de 17 noiembrie 2008, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.V., a anulat decizia de încadrare în grad de handicap nr. 9973 din 31 octombrie 2007 emisă de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap şi certificatul de încadrare în grad de handicap din 05 octombrie 2007 emis de pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap şi a obligat această ultimă pârâtă să revizuiască încadrarea reclamantului în grad de handicap.
Anularea actelor atacate a fost determinată de „necesitatea efectuării unei noi evaluări a stării medicale a reclamantului, prin prisma noilor rigori, a noilor criterii medicale de evaluare a persoanelor cu handicap";, avându-se în vedere faptul că Ordinul Ministrului Sănătăţii Publice din 01 octombrie 2002, în temeiul căruia fusese făcută evaluarea reclamantului, a fost abrogat prin Ordinul nr. 124/205 din 21 februarie 2008.
Împotriva sentinţei anterior menţionate, au formulat recurs cele două comisii, iar prin decizia civilă nr. 2650 din 15 mai 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins aceste căi de atac. Instanţa de recurs a confirmat necesitatea efectuării unei noi evaluări a stării de boală a reclamantului în raport de noile criterii pentru a se stabili în ce măsură este posibilă încadrarea lui în grad de handicap.
Ulterior acestei decizii, reclamantul a fost supus unei serii de investigaţii medicale.
Prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 793 din 19 februarie 2009 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Judeţean Braşov s-a stabilit că reclamantul nu se încadrează în grad de handicap, întrucât, deşi prezintă o serie de afecţiuni, nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Ordinul nr. 1992 din 19 februarie 2007 al Ministerului Sănătăţii Publice.
Prin decizia de încadrare în grad de handicap nr. 7675 din 16 iunie 2009, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, soluţionând contestaţia formulată împotriva certificatului din 19 februarie 2009, a consemnat acelaşi statut social al reclamantului, respectiv pensie de invaliditate gr III şi acelaşi diagnostic clinic (sindrom piramidal drept sechelar post TCC vechi; tulburare organică de personalitate; bronşită cronică acutizată; BRGE.; gastroduodenită cronică; arteriopatie obliterantă membrele inferioare std. II), iar la diagnosticul deficienţei funcţionale s-a menţionat „boală nu handicap";, cu motivarea că „nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Ordinul nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătăţii Publice; prezintă mai multe boli";.
Reclamantul a fost invitat să se prezinte la data de 15 iulie 2009 la sediul Comisiei Superioare în vederea evaluării, însă nu s-a prezentat.
Prin decizia de încadrare în grad de handicap nr. 9183 din 20 iulie 2009, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, soluţionând contestaţia formulată împotriva certificatului din 19 februarie 2009, a consemnat acelaşi statut social al reclamantului, acelaşi diagnostic clinic, menţionând că nu se încadrează în grad de handicap şi faptul că reclamantul nu s-a prezentat la sediul Comisiei pentru evaluare.
Examinând înscrisurile existente la dosar, instanţa de fond a constatat că acestea dovedesc realizarea noii evaluări a reclamantului în conformitate cu dispoziţiile legii, respectiv Legea nr. 448/2006, H.G. nr. 268/2007 şi H.G. nr. 430/2008.
Raportând situaţia de fapt la dispoziţiile legale în materie, prima instanţă a concluzionat că în prezenta cauză rezultatul evaluării complexe a reclamantului, ca urmare a dispoziţiei instanţei de revizuire a încadrării în grad de handicap, nu a susţinut încadrarea în grad de handicap, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 430/2008 privind Metodologia de organizare şi funcţionare a comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap. În această situaţie, comisia de evaluare, a procedat conform aceloraşi dispoziţii legale, respectiv a motivat respingerea cererii de încadrare în grad de handicap.
A arătat prima instanţă că actele medicale depuse la dosarul cauzei converg către concluziile certificatului şi deciziilor contestate, neexistând la dosarul cauzei argumente care să conducă la dovedirea greşitei aprecieri a comisiilor pârâte în legătură cu neîncadrarea reclamantului în criteriile medicopsihosociale în vigoare.
Instanţa de fond a arătat că stabilirea unui diagnostic clinic, a unui diagnostic al capacităţii de muncă şi a unui grad de invaliditate nu conduce în mod automat la încadrarea într-un grad de handicap, fiind necesară incidenţa condiţiilor prevăzute de Ordinul nr. 726/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Ordinului nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătăţii Publice, cerinţă care nu a fost îndeplinită în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul B.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a încadra însă motivele de recurs în vreunul din cazurile de casare sau modificare a sentinţei prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Susţine, în esenţă, recurentul-reclamant că deşi s-a procedat la o nouă evaluare a stării sale de boală, în mod greşit intimatele-pârâte nu l-au încadrat în grad de handicap, prin decizia nr. 9183 din 20 iulie 2009 emisă de Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, stabilindu-se în mod eronat că nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 726 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerul Sănătăţii Publice, faţă de bolile de care suferă.
Decizia emisă, susţine recurentul-reclamant, este cu atât mai criticabilă cu cât s-a procedat la o nouă evaluare în lipsa sa, pentru data de 15 iulie 2009 când a fost invitat la sediul Comisiei, el fiind în imposibilitate de a se prezenta.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport de legislaţia incidentă în cauză, având în vedere şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat şi urmează a fi respins, potrivit considerentelor ce urmează.
Astfel, cum corect a reţinut şi instanţa de fond, decizia nr. 9183 din 20 iulie 2009, de neîncadrare în grad de handicap, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, a avut la bază a nouă evaluare a stării de boală a recurentului-reclamant în raport de criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse nr. 762 şi Ordinul Ministerului Sănătăţii Publice nr. 1992/2007, aşa cum s-a dispus prin sentinţa nr. 176/F/2008 a Curţii de Apel Braşov, devenită irevocabilă prin decizia nr. 2650/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Având în vedere diagnosticul pe care-l prezintă recurentul-reclamant, sindrom piramidal drept sechelar post TCC vechi operat; tulburare de personalitate; bronşită cronică simplă acutizată; AOMI stadiul II, infarct miocardic inferior vechi, precum şi raportul de expertiză medicală eliberat de Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, Comisia Superioară a concluzionat, în mod corect, că recurentul-reclamant nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătăţii Publice, deci nu se încadrează în grad de handicap, niciuna din afecţiunile pe care le prezintă nefiind reţinută ca fiind handicapantă în actele normative pe baza cărora se stabileşte, încadrarea în grad de handicap.
După cum se menţionează şi în decizia contestată, recurentul-reclamant are statut de pensionar de boală, gradul 3 de invaliditate, statut ce i s-a stabilit urmare investigaţiilor clinice la care a fost supus la Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă în anul 2008.
Aşadar, cum afecţiunile de care suferă recurentul-reclamant nu pot fi încadrate în criteriile medico-psihosociale de încadrare în grad de handicap prevăzute în anexa la Ordinul nr. 762/2007, nici recurentul-reclamant nu poate fi încadrat în categoria persoanelor cu handicap astfel cum sunt definite de art. 2 din Legea nr. 448/2006; „persoanele cu handicap, sunt acele persoane cărora, datorită unor afecţiuni fizice, mentale sau senzoriale, le lipsesc abilităţile de a desfăşura, în mod normal activităţi cotidiene, necesitând măsuri de protecţie în sprijinul recuperării, integrării şi incluziunii sociale”.
Faptul că Comisia Superioară a procedat la o nouă evaluare a stării de boală a recurentului-reclamant, în lipsă acestuia, nu-i poate fi imputat Comisiei, întrucât a fost înştiinţat să se prezinte la data de 15 iulie 2009 pentru o nouă evaluare, dar recurentul-reclamant nu s-a prezentat.
Noua evaluare a stării de boală a recurentului-reclamant, care s-a finalizat cu eliberarea certificatului din 19 februarie 2009 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Judeţean Braşov şi care a făcut obiectul contestaţiei soluţionată prin decizia nr. 9183 din 20 iulie 2009 de către Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a avut la bază raportul de evaluare complexă din 13 februarie 2009 emis de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din cadrul Consiliului Judeţean Braşov, ale cărei concluzii sunt în sensul că nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale prevăzute de Ordinul nr. 762/92/2007 şi deci nu se încadrează în grad de handicap.
Se constată aşadar că atât Comisia de Evaluare cât şi Comisia Superioară, urmare unor investigaţii medicale complexe şi ţinând seama şi de expertiza medicală întocmită cu ocazia soluţionării primei cereri de chemare în judecată formulată de reclamant precum şi de legislaţia incidentă în cauză, în mod întemeiat au constatat că recurentul-reclamant nu se încadrează în grad de handicap, respingând astfel cererea formulată de acesta.
Pentru toate aceste considerente, constatând că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, recursul declarat de reclamant se priveşte ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.V. împotriva sentinţei civile nr. 28/F din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4879/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4881/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
