ICCJ. Decizia nr. 4884/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4884/2010
Dosar nr. 94/35/2010
Şedinţa publică de la 10 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 109/CA/2010/PI din 10 martie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta Episcopia O.R. a Oradiei în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, acţiune având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea deciziei de retrocedare cu privire la complexul imobiliar situat în Municipiul Beiuş, strada C.B., înscris în CF nr. X şi Y Beiuş sub nr. top. a, b, c, d şi e, revendicat de reclamantă prin cererea nr. 685663/C din 23 ianuarie 2006.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin acţiunea precizată de reclamantă s-a solicitat să se constate faptul că pârâta tergiversează nejustificat soluţionarea cererii de retrocedare şi să fie obligată aceasta la emiterea unei decizii în acest sens.
Prin cererea înregistrată la pârâtă sub nr. 685663/C din 23 ianuarie 2006, reclamanta solicitase restituirea în natură a complexului imobiliar în Municipiul Beiuş, strada C.B., înscris în CF nr. X şi Y Beiuş sub nr. top. a, b, c, d şi e.
Instanţa de fond a constatat că, din înscrisurile existente la dosarul cauzei (adresa din 22 octombrie 2009), rezultă faptul că pârâta i-ar fi comunicat reclamantei că dosarul aferent acestei cereri a fost analizat şi soluţionat în sensul restituirii parţiale în natură a imobilului, pentru diferenţă urmând să-i fie acordate despăgubiri.
La o dată ulterioară, pârâta a revenit cu adresa din 26 decembrie 2009, solicitând clarificarea unor aspecte privind imobilul cu nr. top. c, în sensul stabilirii vechimii construcţiilor edificate pe acesta prin expertiză de specialitate.
În aceste condiţii, prima instanţă a constatat că, întrucât nesoluţionarea cererii se datorează faptului că pârâta consideră necesar a fi clarificate anumite aspecte, fără a se refuza însă soluţionarea acesteia, în speţă nu se poate vorbi de un refuz nejustificat în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei civile nr. 109/CA/2010-P.I din 10 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal reclamanta Episcopia O.R. a Oradiei, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii în contencios administrativ aşa cum a fost formulată şi precizată, cu consecinţa obligării intimatei Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut cultelor religioase din România la emiterea deciziei de retrocedare cu privire la complexul imobiliar situat în localitatea Beiuş, strada C.B., înscris în CF nr. X şi Y Beiuş, nr. top a, b, c, d şi e, revendicat prin cererea de retrocedare înregistrată la comisie sub nr. 685663/C din 23 ianuarie 2006.
Recurenta a învederat, prin motivele de recurs, că prima instanţă a interpretat greşit actele deduse judecăţii, omiţând a observa faptul că situaţia concretă a corpului IV (atelierele) este clarificată în cuprinsul expertizei deja efectuate, în sensul că acest corp reprezintă o construcţie veche, anterioară naţionalizării. Simpla afirmaţie din partea Consiliului Local al Municipiului Beiuş, contrară acestor constatări, fără a fi documentată în vreun fel, nu este în măsură a îndreptăţi intimata să solicite, la nesfârşit, completare de probaţiune, cu atât mai mult cu cât însăşi Comisia Specială de Retrocedare a arătat că „nu au fost găsite acte din care să reiasă vechimea construcţiilor C8, C9 cu destinaţia ateliere şcolare";.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că sentinţa recurată este legală şi temeinică, în condiţiile în care nu există în cauză un refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantei.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Se asimilează actelor administrative unilaterale, astfel cum dispune expres art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal. Prin refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri se înţelege, în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. i) Teza I din Legea contenciosului administrativ, exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane.
În cauză, cum corect a reţinut şi instanţa de fond, nu sunt întrunite condiţiile de existenţă ale refuzului nejustificat al pârâtei Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile ce au aparţinut Cultelor Religioase din România de a rezolva cererea reclamantei Episcopia O.R. a Oradiei de retrocedare a complexului imobiliar situat în localitatea Beiuş, strada C.B. şi înscris în C.F nr. X şi Y Beiuş, nr. top a, b, c, d şi e, revendicat prin cererea de retrocedare înregistrată la comisie sub nr. 685663/C din 23 ianuarie 2006, întrucât rezultă din probatoriul administrat în cauză că în vederea unei soluţionări legale şi complete a cererii reclamantei se impunea depunerea de către solicitantă la dispoziţia Comisiei Speciale de Retrocedare a unei expertize în specialitatea construcţii, prin care să fie determinate elementele de vechime a construcţiei cu destinaţia de ateliere şcolare aflate pe terenul nr. top c înscris în CF nr. Y a localităţii Beiuş, judeţul Bihor.
Cât priveşte cererea reclamantei de retrocedare a imobilelor înscrise în CF nr. X şi Y Beiuş nr. top a, b, d şi e, se constată că aceasta a fost soluţionată de către intimata Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, fiind emisă decizia nr. 2292 din 23 martie 2010 (prin care s-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită a Episcopiei O.R. a Oradiei şi s-a propus acordarea de despăgubiri solicitantei pentru imobilele terenuri în suprafaţă totală de 1.300 m.p situate în Municipiul Beiuş, judeţul Bihor reprezentând cota de 112/1331 m.p din nr. top b, înscris în CF nr. X a localităţii Beiuş, cota de 244/1191 m.p din nr. top e, înscris în CF nr. Y a localităţii Beiuş, cota de 944/1410 m.p. din nr. top d, înscris în CF nr. Y a localităţii Beiuş) şi decizia nr. 2301 din 23 martie 2010 (prin care s-a decis retrocedarea în favoarea Episcopiei O.R. a Oradiei partea din imobilul situat în Municipiul Beiuş, strada C.B., judeţul Bihor, compusă din corpul I de clădire, în suprafaţă construită la sol de 861 m.p. împreună cu terenul în suprafaţă de 3.323 m.p. reprezentând nr. top a înscris în CF nr. X a localităţii Beiuş, cota de 1219/1331 m.p. din nr. top b înscris în CF nr. X a localităţii Beiuş, cota de 466/1410 m.p. din nr. top d, înscris în CF nr. Y a localităţii Beiuş, cota de 947/1191 m.p. din nr. top e, înscris în CF nr. X a localităţii Beiuş judeţul Bihor).
În raport de cele mai sus arătate, constatând că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate şi că hotărârea atacată este legală şi temeinică, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurenta Episcopia O.R. a Oradiei împotriva sentinţei civile nr. 109/CA/2010 - P.I din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Episcopia O.R. a Oradiei împotriva sentinţei civile nr. 109/CA/2010/PI din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4883/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4885/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
