ICCJ. Decizia nr. 4887/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4887/2010
Dosar nr. 324/39/2010
Şedinţa publică de la 10 noiembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 109 din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta N.A.O. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Direcţia de Sănătate Publică B. şi Spitalul Orăşenesc S. şi a suspendat executarea Ordinului din 23 noiembrie 2009 şi a Ordinului din 09 decembrie 2009 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea acestora.
Instanţa a mai obligat pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Direcţia de Sănătate Publică B. la plata către reclamantă a sumei de 1.210,3 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în cauză există indicii temeinice privind nelegalitatea actelor administrative a căror suspendare se cere, faţă de aspectul că aceste acte nu sunt motivate, că reclamantei nu i s-a comunicat actul de control invocat în Ordinul din 23 noiembrie 2009, că aceasta era în incapacitate temporară de muncă la data revocării din funcţia de manager şi că adoptarea actelor contestate încalcă dispoziţii ale Legii nr. 672/2002 privind auditul public intern şi a nomelor subsecvente de aplicare.
În ceea ce priveşte condiţia prejudiciului iminent prevăzută de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a reţinut că acesta constă în lipsirea reclamantei de plata drepturilor salariale, în condiţiile în care aceasta nu are alte mijloace de venit, afectarea imaginii şi prestigiului său profesional prin punerea în executare a unui act aparent nelegal.
Instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţiei de Sănătate Publică B., arătând că, deşi aceasta nu este semnatară a ordinelor contestate sau a contractului de management încheiat cu reclamanta, Ordinul din 23 noiembrie 2009 face trimitere, în considerentele sale, la constatările din nota din 13 noiembrie 2009 întocmită de auditorii interni din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică B., care constituie anexă la actul administrativ contestat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtele Ministerul Sănătăţii şi Direcţia de Sănătate Publică B., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:
- în mod greşit se reţine că reclamanta a fost revocată din funcţie în baza unui act administrativ nemotivat, Ordinul din 23 noiembrie 2009 (actul administrativ atacat) fiind motivat atât în fapt, cât şi în drept. Astfel, în preambulul acestui act este invocat temeiul de drept ce abilitează emitentul la luarea măsurii dispuse, precum şi motivarea în fapt a luării măsurii, respectiv cele constatate de echipa de control prin nota de constatare din 13 noiembrie 2009;
- privitor la pretinsa revocare a reclamantei când aceasta se afla în incapacitate temporară de muncă, instanţa de fond a omis faptul că reclamanta nu a fost revocată în perioada indicată, ci, prin Ordinul din 9 decembrie 2009 de modificare a Ordinul din 23 noiembrie 2009, în sensul că s-a dispus suspendarea acestui din urmă ordin până la încetarea stării de incapacitate temporară de muncă a reclamantei.
În drept, recurentele au invocat prevederile art. 304 pct. 8, 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt întemeiate, urmând a fi admise, pentru următoarele considerente:
În mod greşit instanţa de fond a reţinut că în cauză motivele de nelegalitate invocate de reclamantă întrunesc condiţiile „cazului bine justificat”, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu referire la art. 2 lit. t) din aceeaşi lege, respectiv împrejurări de fapt şi de drept „care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.
În speţă, temeiurile invocate de reclamantă ca motive de nelegalitate ce nu necesită dezbaterea fondului, nu se confirmă, în sensul că în cuprinsul actului administrativ sunt arătate articolele de lege în baza cărora s-a dispus revocarea din funcţie (art. 178 alin. (2) şi art. 1833, lit. l) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare şi prevederile art. II din O.U.G. nr. 69/2009, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii), precum şi elementele de fapt care au condus la această măsură, respectiv împrejurările constatate de auditorii Compartimentului de audit Public Intern al Direcţiei de Sănătate Publică B. prin nota de constatare din 13 noiembrie 2009 - ce face parte integrantă din ordinul atacat.
În ceea ce priveşte un alt pretins motiv de nulitate a măsurii dispuse, respectiv încetarea raporturilor de muncă în perioada concediului medical, acesta, de asemenea, nu se confirmă, deoarece autoritatea emitentă a suspendat ordinul emis până la încetarea incapacităţii temporare de muncă a reclamantei.
Pentru considerentele menţionate, Înalta Curte constată că recursurile sunt întemeiate, iar în baza art. 312 alin. (1), (2) şi (3) cu referire la art. 3041 C. proc. civ., recursurile urmează a fi admise, dispunându-se modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a actului administrativ, formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de către recurenta-pârâtă Direcţia de Sănătate Publică B. împotriva sentinţei civile nr. 109 din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Admite recursul formulat de către recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei civile nr. 109 din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge cererea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4886/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4888/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
