ICCJ. Decizia nr. 4909/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4909/2010
Dosar nr. 1599/57/2009
Şedinţa publică din 11 noiembrie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea formulată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, reclamantul P.G.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.P.S.:
- anularea Ordinului nr. 201 din 12 octombrie 2009 emis de pârâtă, prin care reclamantul a fost revocat din funcţia de director coordonator al A.J.P.S. Sibiu şi prin care încetează contractul de management;
- reintegrarea reclamantului în funcţia de director coordonator al A.J.P.S. Sibiu;
- obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri reprezentând suma drepturilor salariale şi a prestaţiilor de asigurări sociale ce s-ar fi cuvenit reclamantului de la momentul încetării contractului de management până la efectiva reîncadrare în funcţia deţinută anterior emiterii Ordinului 201 din 12 octombrie 2009.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că ordinul prin care a fost eliberat din funcţia de director coordonator adjunct al A.J.P.S. Sibiu este nelegal, nefiind motivat, încălcând astfel dispoziţiile art. IV alin. (7) din OUG nr. 105/2009.
Totodată, a susţinut că actul atacat a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale, întrucât este emis în temeiul OUG nr. 105/2009 care a preluat în integralitate dispoziţiile OUG nr. 37/2009 declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009.
La data de 22 ianuarie 2010 reclamantul P.G.I. a invocat, în scris, excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 105/ 2009, excepţie la care a renunţat la termenul de judecată din 3 martie 2010.
3. Apărările formulate de pârât.
Prin întâmpinare, pârâta A.N.P.S. a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
A susţinut că ordinul contestat a fost dat în aplicarea dispoziţiilor art. IV, art. V şi art. XIV din OUG nr. 105/2009, ca urmare a abrogării exprese a OUG nr. 37/2009 iar încetarea contractului de management s-a datorat incidenţei unui caz legal - desfiinţarea funcţiei - şi nicidecum a nerespectării obligaţiilor reclamantului rezultate din contractul de management.
Cu privire la cererea de reintegrare în funcţia publică a arătat aceasta este neîntemeiată,întrucât funcţia respectivă a fost desfiinţată, începând cu data de 22 decembrie 2009 directorii coordonatori fiind notificaţi că se află în termenul de preaviz de 20 de zile lucrătoare.
4. Hotărârea instanţie de fond.
Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 62/F/CA/2010, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul P.G.I., în contradictoriu cu pârâta A.N.P.S. şi, în consecinţă,a anulat Ordinul nr. 201 din 12 octombrie 2009 emis de A.N.P.S., a obligat pârâta la plata, în favoarea reclamantului, a drepturilor salariale cuvenite, pentru perioada 12 octombrie 2009 - 01 martie 2010.
Totodată, a respins cererea privind reintegrarea reclamantului în funcţia de director coordonator adjunct în cadrul A.J.P.S. Sibiu.
5. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei de fond.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele.
Prin Ordinul nr. 201 din 12 octombrie 2009 emis de Preşedintele A.N.P.S. s-a dispus revocarea reclamantului din funcţia de director coordonator şi încetarea contractului de management a reclamantului, începând cu 12 octombrie 2009.
A arătat că Ordinul nr. 201 din 12 octombrie 2009 este un act administrativ unilateral cu caracter individual care a fost emis pentru aplicarea în concret a OUG nr. 105/2009. Motivarea este o formalitate substanţială a cărei absenţă sau insuficienţă antrenează anularea actului, însă actul atacat prezintă un viciu formal fundamental sancţionabil cu anularea acestuia.
A mai constatat instanţa că nici sub aspectul celorlalte formalităţi, Ordinul nr. 201/2009 nu este lipsit de critici.
Având în vedere că reclamantul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă în perioada 08 octombrie 2009-21 octombrie 2009, conform certificatului de concediu medical, ordinul emis la 12 octombrie 2009 cu aplicabilitate din 12 octombrie 2009 încalcă dispoziţiile art. 60 alin. (1) lit. a) C. muncii, conform cărora concedierea nu poate fi dispusă pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii.
Referitor la reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior, instanţa a constatat că potrivit art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, sens în care a respins acest capăt de cerere.
6. Recursul formulat de reclamantul P.G.I. împotriva sentinţei nr. 62/F/CA/2010 din 3 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
6.1. Recurentul arată că, deşi instanţa de fond a reţinut că funcţia de director coordonator în cadrul A.J.P.S. Sibiu nu mai există, aceasta există şi în prezent şi este ocupată de o altă persoană, astfel cum rezultă din cuprinsul Ordinului nr. 423 din 27 octombrie 2009.
6.2. Instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Funcţia nu a încetat în data de 1 martie 2010 prin trecerea celor 45 zile prevăzute de art. 31 alin. (3), ci doar că nu mai poate fi ocupată prin alt concurs, organizat în temeiul OUG nr. 105/2009, în viitor, după data de 1 martie 2010.
6.3. Ordinul nr. 1013 din 25 mai 2009 de numire în funcţie a recurentului, nu şi-a încetat aplicabilitatea prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curţii Constituţionale, nu a fost revocat de emitent şi nici anulat de o instanţă judecătorească.
7. Recursul formulat de pârâta A.N.P.S., împotriva sentinţei nr. 62/F/CA/2010 din 3 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
7.1. Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că revocarea din funcţie a reclamantului s-a realizat în mod nelegal.
Revocarea din funcţie s-a efectuat ca urmare a abrogării actului normativ în temeiul căruia reclamantul a fost numit în funcţie.
Revocarea din funcţie s-a întemeiat pe dispoziţiile art. XIV alin. (1) din OUG nr. 105/2009.
Contractul de management în baza căruia a fost numit reclamantul în funcţia de director coordonator adjunct al A.J.P.S. Sibiu a încetat în temeiul art. 9 alin. (1) lit. b) din HG nr. 527/2009 „În alte situaţii prevăzute expres de lege", respectiv ca urmare a abrogării exprese a OUG nr. 37/2009.
Abrogarea OUG nr. 37/2009, constatarea ei ca neconstituţională, preluarea dispoziţiilor acesteia de OUG nr. 105/2009, constatată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1629 din 3 decembrie 2009, precum şi punerea în aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 329/2009 şi ale HG nr. 1384/2009, constituie evenimente legislative de care trebuie să se ţină seama.
În acest moment, textele declarate neconstituţionale din OUG nr. 105/2009 şi-au încetat aplicabilitatea şi, a urmare, funcţia de director coordonator şi-a încetat existenţa.
6.2. Referitor la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 12 octombrie 2009 - 1 martie 2010 aceasta nu poate fi făcută, deoarece revocarea din funcţie s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.
7. Întâmpinarea formulată de recurenta-pârâtă A.N.P.S. la recursul declarat de recurentul-reclamant P.G.I.
Recurentul-pârât apreciază că se impune respingerea recursului reclamantului ca nefondat, având în vedere că revocarea din funcţie s-a efectuat în mod legal, A.J.P.S. Sibiu s-a reorganizat, iar funcţia de director coordonator nu mai există. Noul post, înfiinţat ca urmare a aplicării dispoziţiilor Legii nr. 329/2009 va fi ocupat în condiţiile legii, prin concurs.
În mod corect, instanţa de fond a apreciat că drepturile salariale se cuvin reclamantului numai pentru perioada 12 octombrie 2009 - 1 martie 2010, dată până la care ar fi putut ocupa funcţia de director coordonator.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursurile sunt nefondate.
1.1. Din actele dosarului, rezultă că recurentul-reclamant a fost numit în funcţia de director coordonator al A.J.P.S. Sibiu în temeiul prevederilor OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, prin emiterea Ordinului nr. 1013 din 25 mai 2009, pe o perioadă de maximum 4 ani.
Prin Ordinul nr. 201 din 12 octombrie 2009 reclamantul a fost revocat din funcţie, în urma aplicării OUG nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice.
De remarcat că, potrivit art. XIV alin. (1) din OUG nr. 105/2009, OUG nr. 37/2009 a fost abrogată.
Prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale s-a declarat neconstituţionalitatea legii pentru aprobarea OUG nr. 37/209, iar prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. I pct. 1-5 şi 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa nr. 1 din OUG nr. 105/2009.
Ne aflăm în ipoteza în care atât actele de numire, cât şi actul de eliberare din funcţie ale reclamantului sunt afectate de consecinţele unor decizii ulterioare de abrogare şi/ sau declarare ca neconstituţionale.
Instanţele judecătoreşti sunt obligate să ţină seama de acestea.
1.2. Cu privire la măsura revocării din funcţie luată prin emiterea Ordinului nr. 201 din 12 octombrie 2009.
Ordinul nr. 201 din 12 octombrie 2009 este nelegal, atât pentru motivele particulare reţinute de judecătorul fondului şi neatacate de părţi prin motivele de recurs, cât şi din perspectiva intervenirii deciziilor de neconstituţionalitate sus-amintite.
Orice măsură luată în baza unui act normativ declarat neconstituţional este afectată de acest viciu.
Ordinul nr. 201/2009 este nelegal, iar anularea sa se impune, având în vedere că OUG nr. 105/2009, în părţile ce interesează în speţă, a fost declarată neconstituţională.
Astfel, chiar şi în ipoteza în care în contractul de management s-a prevăzut drept clauză de încetare a contractului, „în alte situaţii prevăzute de lege", în speţă acestea nu sunt întrunite, iar sancţiunea încetării abuzive a actului administrativ este anularea lui.
1.3. Cu privire la reintegrarea reclamantului în funcţia de director coordonator.
Reintegrarea/ repunerea în situaţia anterioară nu este posibilă avându-se în vedere că reclamantul a fost numit în baza unui act normativ ce ulterior a fost abrogat şi declarat neconstituţional.
Anularea Ordinului de revocare din funcţie nr. 801 din 12 octombrie 2009 nu conduce automat la repunerea reclamantului în funcţia deţinută anterior.
În prezent, funcţia nu mai există, iar persoana care a fost numită în baza Ordinului nr. 423 din 27 octombrie 2009 a fost la rândul ei revocată din funcţie.
Sunt aplicabile în speţă, dispoziţiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, dispoziţiile neconstituţionale şi-au încetat aplicabilitatea în termen de 45 de zile de la publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1629/2009, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond.
De altfel, conform dispoziţiilor Legii nr. 329/2009 şi a HG nr. 1384/2009, A.J.P.S. Sibiu a fost reorganizată, iar funcţia deţinută de reclamant a fost desfiinţată în mod expres.
1.4. În ceea ce priveşte plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului, se constată că în mod corect, ca urmare a respingerii capătului de cerere privind reintegrarea, instanţa de fond a acordat aceste drepturi numai până în momentul în care reclamantul putea deţine funcţia de director coordonator, respectiv 1 martie 2010.
2. În drept, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/ 2004 modificată şi completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantul P.G.I. şi pârâta A.N.P.S., împotriva sentinţei nr. 62/F/CA/2010 din 3 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4902/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4910/2010. Contencios → |
|---|
