ICCJ. Decizia nr. 4898/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4898/2010
Dosar nr. 1284/121/2009
Şedinţa publică de la 10 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 23 din data de 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată excepţia de nelegalitate invocată de reclamantul T.N. în contradictoriu cu pârâţii I.P.J. Galaţi, I.G.P.R. şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu autorităţile pârâte, a se constata nelegalitatea dispoziţiei I.G.P.R. din 19 iunie 2008, excepţia de nelegalitate fiind invocată în Dosarul nr. 1343/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi.
Prin sentinţa civilă nr. 610 din 14 mai 2009, Tribunalul Galaţi a declinat competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate în favoarea Curţii de Apel Galaţi, cu motivarea că actul administrativ împotriva căruia a formulat prezenta excepţie de nelegalitate emană de la o autoritate publică centrală.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei dispoziţia din 19 iunie 2008 a I.G.P.R., din care rezultă că, la cererea sa, a fost aprobată mutarea la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă unde va fi numit în funcţie potrivit competenţei sale.
A mai depus reclamantul la dosarul cauzei un înscris datat 23 iunie 2008 din cuprinsul căruia rezultă că a primit copia dispoziţiei I.G.P.R. din 19 iunie 2008 şi că este de acord cu mutarea sa la I.S.U. Galaţi sub condiţia respectării postului şi funcţiei solicitate.
Instanţa de fond a constatat că în cauză reclamantul nu a făcut dovada că actul a cărui nelegalitate l-a invocat este nelegal, cu atât mai mult cu cât dispoziţia I.G.P.R. contestată a fost emisă chiar la cererea sa. În afară de propriile consideraţiuni privitoare la măsurile dispuse împotriva sa de autorităţile pârâte, caracterizate în toate cererile şi înscrisurile depuse la dosar ca fiind incompetente şi corupte, reclamantul nu a făcut nici-o dovadă în sensul neconcordanţei dintre actul administrativ contestat şi lege.
Curtea a respins excepţiile necompetenţei materiale a Tribunalului Galaţi, a necomunicării unui act de procedură, a conexităţii şi a netimbrării recursului judecat de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 1343/44/2007 întrucât a apreciat că acestea exced cadrului procesual cu care a fost învestită în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul T.N., solicitând casarea sa integrală.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a invocat vicii legate de aspectul sentinţei comunicate, a ridicat excepţia inexistenţei ca act administrativ şi nulităţii absolute a sentinţei recurate, invocând corupţia membrilor completului de judecată şi a judecătorilor Curţii de Apel Galaţi.
Examinând cauza prin prisma înscrisurilor depuse în recurs şi a prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nul, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 302¹ C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Art. 304 din acelaşi act normativ enumeră situaţiile în care se poate cere modificarea sau casarea unor hotărâri, numai pentru motive de nelegalitate: când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale; când hotărârea s-a dat de alţi judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii; când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii; când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti; când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2); dacă instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut; când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii; când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia; când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”.
De asemenea, este neîndoielnic că în cauză Înalta Curte se află în situaţia prevăzută de art. 304¹ C. proc. civ., în care recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Cu toate acestea, analizând cererea recurentului şi susţinerile acestuia, precum şi înscrisurile depuse în probatoriu, Înalta Curte constată că în cuprinsul cererii de recurs nu sunt dezvoltate argumente care ar putea fi calificate ca motive de recurs, potrivit legii.
În aceste condiţii, recursul declarat este nul.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 302¹, Înalta Curte urmează a constata nul recursul formulat în cauză de recurentul-reclamant T.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul formulat de T.N. împotriva sentinţei civile nr. 23 din data de 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4897/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4899/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
