ICCJ. Decizia nr. 4899/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4899/2010
Dosar nr. 631/2/2010
Şedinţa publică de la 10 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1031 din 25 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanţii S.R.M. şi S.M. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a suspendat executarea Raportului de inspecţie fiscală din 11 decembrie 2009 şi a deciziei de impunere nr. 241 din 11 decembrie 2009 emise de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că există indicii temeinice de natură să pună sub semnul întrebării prezumţia de legalitate a actelor administrative contestate, indicii referitoare la: îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 126 C. fisc. pentru încadrarea reclamanţilor în categoria persoanelor plătitoare de TVA, interpretarea legislaţiei fiscale de către organele fiscale din perspectiva principiului neretroactivităţii legii civile şi a principiului securităţii juridice, precum şi calificarea taxei impusă de organele fiscale şi denumită taxa pe valoare adăugată.
Curtea a apreciat că executarea actelor administrative este de natură a cauza reclamanţilor un prejudiciu însemnat viitor şi previzibil, întrucât nerespectarea termenului de executare a obligaţiei de plată stabilit de organele fiscale, în lipsa unei decizii de suspendare dispusă de instanţă, determină declanşarea procedurii de executare silită pentru suma de 2.172.290 RON, ceea ce va afecta grav drepturile şi interesele legitime ale acestora şi va crea reale dificultăţi de recuperare în situaţia în care se va constata, urmare a controlului jurisdicţional, nelegalitatea actelor administrativ-fiscale.
În aceste condiţii şi întrucât reclamanţii au făcut dovada faptului că au formulat contestaţie împotriva deciziei de impunere nr. 241 din 11 decembrie 2009 şi a Raportului de inspecţie fiscală din 11 decembrie 2009, contestaţie înregistrată la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sub nr. 906407 din 27 ianuarie 2010, instanţa de fond a constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 14 alin (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- în privinţa cazului bine justificat, condiţie prevăzută de legiuitor pentru suspendarea actului administrativ, nu s-a făcut dovada existenţei acestuia, reclamanta invocând doar motive de nelegalitate a actului administrativ ce presupun dezbaterea fondului cauzei. Ori, pentru a ne afla în ipoteza unui caz bine justificat, astfel cum este acesta definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, motivele de nelegalitate a actelor administrative, nefiind necesară analizarea pe fond a acestor acte. În acelaşi timp, prin actele atacate s-a argumentat că potrivit art. 126 alin. (1) şi art. 127 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., reclamanţii datorează TVA pentru cele 34 de tranzacţii comerciale (vânzări de terenuri);
- paguba iminentă nu a fost dovedită, ci doar menţionată de reclamantă, iar această condiţie nu poate fi prezumată;
Prin cererea înregistrată la 10 noiembrie 2010 recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că nici unul din actele administrativ-fiscale atacate nu a fost emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, această autoritate fiind, la data stabilirii obligaţiilor fiscale, organ de soluţionare a contestaţiei.
Reţinând cu prioritate excepţia de ordine publică invocată, Înalta Curte reţine că aceasta este fondată, pentru următoarele motive:
Actele administrative atacate, respectiv decizia de impunere nr. 241 din 11 decembrie 2009 şi Raportul de inspecţie fiscală din 11 decembrie 2009 au fost emise, ambele, de către Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 3 Bucureşti.
Împotriva acestor acte reclamanţii au formulat contestaţie pe cale administrativă, ce a fost soluţionată de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti, prin decizia nr. 175 din 31 mai 2010 - aceasta ca urmare a apariţiei O.U.G. nr. 39/2010 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., care a acordat direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a Municipiului Bucureşti competenţa de soluţionare a contestaţiilor privind taxe şi impozite cu o valoare de până la 300 RON.
La data de 18 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea privind anularea actelor administrative menţionate ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Faţă de împrejurarea că nici unul din actele administrative-fiscale a căror suspendare s-a solicitat nu a fost emis de autoritatea pârâtă, Înalta Curte va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Totodată, se constată că obiectul cererii l-a constituit suspendare executării actelor respective până la pronunţarea instanţei de fond, pronunţare ce a avut loc prin sentinţa civilă nr. 2978 din 18 iunie 2010, astfel că cererea întemeiată pe art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a rămas, în prezent, fără obiect.
Pentru considerentele menţionate, în baza art. 312 alin. (1), (2) şi (3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea sentinţei în sensul respingerii cererii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Finanţelor Publice-Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Admite recursul formulat de către recurenta-pârâtă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 1031 din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării actului administrativ ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4898/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4900/2010. Contencios. Excepţie de... → |
|---|
