ICCJ. Decizia nr. 4908/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4908/2010
Dosar nr. 1765/44/2009
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta D.L. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) anularea Ordinul din 2 octombrie 2009 emis de Preşedintele Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, repunerea părţilor în situaţia anterioară, obligarea autorităţii pârâte la plata drepturilor salariale de care a fost lipsită precum şi plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.
Arată reclamanta, în motivarea acţiunii că, prin Ordinul din 2 octombrie 2009 emis de autoritatea pârâtă s-a dispus demiterea sa din funcţia de director coordonator al Direcţiei Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor motivat de aducerea la îndeplinire a prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 precum şi de necesitatea reorganizării serviciilor deconcentrate din teritoriu ale autorităţii pârâte.
Totodată, a susţinut împrejurarea că temeiul de drept al măsurii dispuse, respectiv O.U.G. nr. 37/2009, este unul neconstituţional, actul normativ pe care s-a întemeiat măsura încălcându-i atât drepturi recunoscute prin Constituţia României, principii statuate prin Legea nr. 188/1999 sau C. muncii dar şi prevederi cuprinse în acte internaţionale precum Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Reclamanta a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acţiunii şi menţinerea măsurii dispuse.
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa 62 din 23 februarie 2010, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a dispus anularea Ordinului din 02 octombrie 2009 emis de autoritatea pârâtă Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti şi a dispus reintegrarea acesteia în funcţia şi atribuţiile specifice din care a fost demisă.
Totodată, a obligat autoritatea pârâtă să-i plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite, cu începere de la data demiterii şi până la reintegrarea efectivă, precum şi la plata cheltuieli de judecată în sumă de 3.000 RON.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, astfel cum reiese din considerentele sentinţei, faptul că măsura dispusă împotriva reclamantei este una lipsită de temei legal, întrucât O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257/2009 a Curţii Constituţionale a României. S-a apreciat că în acest context, actul administrativ atacat este lipsit de temei juridic, impunându-se anularea acestuia.
În raport de aceste considerente, s-a reţinut că nu mai este necesară analiza celorlalte motive invocate în acţiune de reclamantă referitoare la încălcarea altor dispoziţii din legile naţionale şi convenţii internaţionale la care România s-a angajat.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 7 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs se aduc critici sentinţei recurate arătându-se că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii.
Susţine recurenta că nu s-a avut în vedere faptul că obiectul acţiunii l-a constituit constatarea nulităţii absolute a unui act administrativ cu caracter individual, respectiv Ordinul din 2 octombrie 2009 emis de Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi nu constatarea nulităţii contractului de management din 25 mai 2009, iar motivele care au determinat eliberarea reclamantei din funcţia de director coordonator al Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Vrancea au vizat acordarea calificativului „nesatisfăcător”.
Se precizează că potrivit clauzei din contractul de management prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. b), acceptată de intimata-reclamantă, în cazul obţinerii calificativului necorespunzător în urma evaluării, se putea dispune încetarea acestui contract din iniţiativa angajatorului, fără alte formalităţi decât cele prevăzute în contract cât şi revocarea din funcţie. Cu toate acestea actul de eliberare din funcţie a fost motivat atât în fapt cât şi în drept, fiind nefondate susţinerile intimatei reclamante din această perspectivă.
Invocându-se incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se precizează că prima instanţă nu a analizat apărările sale iar hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinzând motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, intimata-reclamantă a solicitat anularea Ordinului din 2 octombrie 2009 emis de preşedintele autorităţii pârâte, repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu plata drepturilor băneşti aferente.
După cum se constată, prin art. 1 din Ordinul din 2 octombrie 2009 s-a dispus eliberarea intimatei-reclamante din funcţia de director coordonator al Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Vrancea, începând cu 2 octombrie 2009, avându-se în vedere rezultatele evaluării, iar prin art. 2 s-a dispus încetarea contractului de management din 25 mai 2009 încheiat de recurenta-pârâtă cu intimata-reclamantă.
Potrivit art. 2 alin. (2) din contractul de management din 25 mai 2009, intimata-reclamantă, în calitatea sa de director coordonator al Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Vrancea s-a obligat să „acţioneze pe baza obiectivelor şi a indicatorilor de performanţă, care face obiectul anexei la prezentul contract de management”, iar potrivit art. 5 lit. b) pct. b) s-a obligat „să realizeze planul de management şi să urmărească execuţia obiectivelor şi a indicatorilor de performanţă prevăzuţi în anexa la acest contract”.
Aceste clauze contractuale au fost stabilite de comun acord şi însuşite de ambele părţi, intimata-reclamantă neavând în nici un fel obiecţiuni în ceea ce priveşte indicatorii ce trebuie realizaţi.
Prin urmare, intimata-reclamantă s-a obligat să realizeze indicatorii din anexa la contract, aceasta fiind una din principalele sale atribuţii generale.
În art. 11 din contractul de management se prevede că intervine revocarea din funcţie a directorului coordonator de către preşedintele Autorităţii Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor în cazul evaluării directorului coordonator ca „necorespunzător”.
Astfel cum rezultă din fişa de evaluare depusă la dosarul cauzei, intimata-reclamantă a obţinut calificativul final al evaluării „nesatisfăcător”, acesta nefiind contestat.
Cum la baza Ordinului din 2 octombrie 2009 a cărui anulare se solicită în cauza de faţă au stat fişa de evaluare a activităţii, nota aprobată cu nr. 5621/2009, contractul de management din 25 mai 2009 şi cum calificativul „necorespunzător” acordat intimatei-reclamante nu a fost contestat, rămânând definitiv, instanţa de recurs apreciază că ordinul contestat este legal.
Întrucât instanţa de fond a analizat legalitatea actului a cărui anulare s-a solicitat numai din perspectiva O.U.G. nr. 37/2009, care nu a constituit temeiul legal al emiterii Ordinului contestat, în raport de considerentele expuse, se apreciază că este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
De asemenea, se apreciază ca incident în cauză şi motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât sentinţa atacată nu satisface în totalitate cerinţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nefiind analizate apărările pârâtei.
Avându-se în vedere considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) Teza I, alin. (3), coroborat cu art. 314 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, urmează să admită recursul formulat, să caseze sentinţa atacată, cu consecinţa respingerii acţiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva sentinţei nr. 62 din data de 23 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi respinge acţiunea reclamantei D.L., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4904/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4911/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
