ICCJ. Decizia nr. 4911/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4911/2010
Dosar nr. 1314/59/2009
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, reclamantul B.G.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale - Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură Filiala T., anularea deciziei nr. 174 din 18 mai 2009 emisă de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură precum şi acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin decizia contestată s-a dispus excluderea definitivă din fişierul navelor şi ambarcaţiunilor de pescuit a ambarcaţiunii 12 MV proprietatea sa.
Reclamantul apreciază că decizia este nelegală, întrucât nu este indicat temeiul legal pentru care ambarcaţiunea a fost radiată din registrul ambarcaţiunilor iar menţiunile din raport nu i-au fost aduse la cunoştinţă.
Prin excluderea ambarcaţiunii din fişierul navelor şi ambarcaţiunilor nu mai poate desfăşura activităţi de pescuit fiindu-i astfel vătămat dreptul ocrotit de art. 1 Protocolul 1 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Pârâta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acţiunii invocând, în principal, lipsa procedurii prealabile prevăzută de Legea nr. 554/2004, iar pe fondul cauzei a arătat că decizia nr. 174 din 18 mai 2009 este temeinică şi legală, fiind menţionat în cuprinsul acesteia temeiul legal.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul a solicitat respingerea excepţiei prematurităţii cererii.
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 88 din data de 15 februarie 2010, a respins acţiunea formulată de reclamantul B.G.E. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură - Agenţia T..
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instanţa a constat că prin înscrisurile din dosar, s-a făcut dovada formulării plângerii prealabile.
S-a reţinut şi faptul că decizia nr. 174 din 18 mai 2009 a fost emisă de către Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură Bucureşti iar prin raportare la calitatea de autoritate emitentă, aceasta instituţie este singura ce justifică calitatea procesuală pasivă. Prin urmare, nici Ministerul Agriculturii, Pădurii şi Dezvoltării Rurale şi nici Filiala Regională T. a Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, nu au calitate procesuală pasivă, astfel că instanţa a apreciat că trebuie să respingă acţiunea reclamantului împotriva acestor pârâţi.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că decizia nr. 174 din 18 mai 2009 emisă de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură Bucureşti este legală şi temeinică, cuprinde atât motivarea în fapt cât şi în drept a măsurii astfel dispusă. Motivarea în fapt este asigurată prin indicarea raportului din 18 martie 2009, care, chiar dacă nu a fost comunicat reclamantului, odată cu decizia criticată reprezintă o parte intrinsecă a acesteia, cuprinzând împrejurările ce au determinat luarea măsurii respective.
A mai reţinut prima instanţă că din cuprinsul raportului menţionat rezultă că ambarcaţiunea de pescuit 12MV nu a desfăşurat activitate de pescuit comercial timp de 60 de zile în anul 2008, aspect dovedit cu declaraţiile de descărcare pe anul 2008, fiind astfel întrunite prevederile art. 13 din O.U.G. nr. 23/2008.
În ceea ce priveşte motivarea în drept a deciziei nr. 174 din 18 mai 2009, instanţa a reţinut că intimata a menţionat prevederile O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, a H.G. nr. 1194/2008, a Ordinului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 4/2009 şi nr. 344/2008, ca temei legal al deciziei.
Instanţa a reţinut că din notele de predare peşte, întocmite pe anul 2008 rezultă că ambarcaţiunea respectivă a desfăşurat activităţi de pescuit comercial la data de 5 februarie 2008, 8 aprilie 2008 şi 9 decembrie 2008, iar acest fapt conduce la concluzia că ambarcaţiunea de pescuit a reclamantului nu a fost utilizată cu respectarea art. 13 alin. (3) din O.U.G. nr. 23/2008, situaţie ce a condus la anularea licenţei şi la excluderea definitivă a navei sau ambarcaţiunii din fişier.
Prima instanţă a statuat şi faptul că Ordonanţa din 25 septembrie 2009 emisă de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă în Dosarul nr. 599/1/2008 indică doar faptul că reclamantul alături de alte persoane nu a fost depistat desfăşurând activităţi de pescuit electric neautorizat şi nu face dovada că ambarcaţiunea acestuia a desfăşurat activităţi de pescuit comercial conform art. 13 alin. (3) din O.U.G. nr. 23/2008.
Se reţine că abrogarea ulterioară a art. 13 alin. (3) din O.U.G. nr. 23/2008, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 317 la 24 octombrie 2009 nu are relevanţă în cauză întrucât dispoziţiile acestei legi nu pot retroactiva.
Reţine instanţa de fond şi faptul că prin măsura luată în baza art. 13 alin. (3) din O.U.G. nr. 23/2008, nu este afectat dreptul de proprietate al reclamantului asupra ambarcaţiunii 12 MV, întrucât poate desfăşura orice alte activităţi (agrement, transport). De asemenea, nu este afectat dreptul reclamantului ca pescar profesionist deoarece poate desfăşura activităţi de pescuit cu o altă ambarcaţiune.
Împotriva acestei sentinţe, considerată netemeinică şi nelegală, a formulat recurs reclamantul B.G.E., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs se aduc, în esenţă, următoarele critici hotărârii atacate:
- în mod greşit instanţa de fond a apreciat că decizia nr. 174 din 18 mai 2009 este motivată în fapt şi în drept;
- prin decizia nr. 174/2009 nu s-a precizat perioada avută în vedere în ceea ce priveşte aprecierea intervalului de 60 de zile consecutive în care nu a efectuat activităţi de pescuit. Recurentul consideră că acest aspect era important de analizat pentru că au existat în anul 2008 măsuri de prohibiţie pentru pescuit, iar O.U.G. nr. 23/2008 a prevăzut pentru o scurtă perioadă excluderea navei din fişierul naval, alin. (3) al art. 13 menţionat, fiind ulterior abrogat.
Recurentul menţionează că dacă ar fi cunoscut care este perioada de 60 de zile avută în vedere de autoritatea pârâtă, ar fi putut face dovada desfăşurării activităţii sale de pescuit, arătând şi faptul că legiuitorul nu a legat numărul de descărcări de cel al zilelor în care a fost utilizată ambarcaţiunea;
- se susţine că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că rezoluţia Parchetului nu confirmă faptul că a desfăşurat activităţi de pescuit.
- în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu i-a fost vătămat dreptul său de creanţă ocrotit prin dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât prin radierea ambarcaţiunii din fişierul naval i-a fost retrasă şi licenţa de pescuit, potrivit art. 4, 6 şi 7 din Normele din 14 ianuarie 2009 privind accesul la resursele acvatice.
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare şi concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi a arătat că admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive a intrat sub autoritatea de lucru judecat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care se află la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, prin decizia nr. 174 din 18 mai 2009 a Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, s-a dispus excluderea din Fişierul navelor şi ambarcaţiunilor de pescuit a ambarcaţiunii 12 MV aparţinând recurentului-reclamant, cu consecinţa predării licenţei de pescuit din 13 martie 2008 a ambarcaţiunii menţionate.
Examinând decizia nr. 174/2009, se constată că autoritatea pârâtă a emis această decizie în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 23/2008, H.G. nr. 1194/2008, Ordinul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 4/209, nr. 344/2008, cât şi având în vedere situaţia reţinută în raportul din 18 martie 2009 întocmit de şeful Filialei Regionale T. a Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură.
În cuprinsul raportului din 18 martie 2009 se menţionează că ambarcaţiunea de pescuit 12 MV, proprietar B.G.E., nu a desfăşurat activitate de pescuit comercial timp de 60 de zile în anul 2008 (zile dovedite cu declaraţii de descărcare, fiind întocmite numai 4 buc. pe anul 2008), fiind întrunite astfel prevederile art. 13 din O.U.G. nr. 23/2008 pentru a se emite o decizie de excludere definitivă a ambarcaţiunii de pescuit precizate.
Concluziile raportului, atât în ceea ce priveşte situaţia de fapt cât şi temeiul legal al propunerii de excludere a ambarcaţiunii din Fişierul Navelor şi Ambarcaţiunilor de Pescuit, respectiv art. 13 alin. (3) din O.U.G. nr. 23/2008, au fost aduse la cunoştinţa recurentului-reclamant, fapt ce rezultă din adresa din 19 martie 2009 cât şi din plângerea prealabilă formulată de acesta, astfel că sunt lipsite de suport real susţinerile acestuia referitoare la faptul că nu a avut cunoştinţă despre situaţia imputată.
Prin urmare, raţionamentele de ordin juridic şi de fapt ale autorităţii pârâte au fost cunoscute de recurent, astfel că acesta, atât în cadrul procedurii administrative prealabile, cât şi în faţa instanţei a avut posibilitatea de a dovedi dreptul său pretins vătămat în deplină cunoştinţă de considerentele de fapt şi de drept care au condus la emiterea deciziei nr. 174/2009.
În consecinţă, chiar dacă în cuprinsul deciziei menţionate sunt invocate acte normative cu incidenţă în ceea ce priveşte pescuitul, fără a se preciza expres care anume dispoziţii ale acestora sunt incidente, în raport cu cele expuse anterior, instanţa de recurs reţine că nu a existat o vătămare a recurentului ca urmare a pretinsei nemotivări a actului administrativ aflat în litigiu, astfel că sunt nefondate criticile formulate din această perspectivă.
Potrivit art. 13 alin. (3) din O.U.G. nr. 23/2008, privind pescuitul şi acvacultura, ce a intrat într-adevăr în vigoare la 10 martie 2009 „neutilizarea navei/ambarcaţiunii de pescuit pe o perioadă de 60 de zile în perioada de valabilitate a licenţei de pescuit este considerată o renunţare a titularului la activitatea de pescuit, procedându-se la anularea licenţei şi excluderea definitivă a navei/ambarcaţiunii din fişier”.
Este evident că decizia nr. 174/2009 a avut în vedere activitatea de pescuit desfăşurată pe perioada valabilităţii licenţei, respectiv 13 martie 2008 - 13 martie 2009, cunoscută reclamantului la eliberarea licenţei.
Recurentul-reclamant nu a dovedit că a îndeplinit cerinţele art. 13 alin. (3) din O.U.G. nr. 23/2008, susţinerile sale fiind lipsite de orice suport probator.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că Rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă din 25 septembrie 2009 nu constituie o dovadă a respectării prevederilor menţionate anterior, întrucât prin acest înscris s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracţiunilor de „trecere frauduloasă a frontierei” şi „pescuit electric” - faptă prevăzută de art. 65 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008 în ceea ce-l priveşte şi pe recurentul din cauza de faţă.
Or, ceea ce s-a cercetat penal este presupusa activitate infracţională şi nu activitatea în conformitate cu licenţa de pescuit.
Mai mult, în cuprinsul acestui înscris se face referire la perioada 11 martie 2009 - 10 aprilie 2009, care excede celei pentru care a fost valabilă licenţa de pescuit.
În consecinţă, având în vedere aceste considerente, în mod corect instanţa de fond a apreciat ca temeinică şi legală decizia contestată, astfel că nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Este adevărat că alin. (3) al art. 13 menţionat a fost abrogat prin Legea nr. 317 din 21 octombrie 2009, însă la momentul emiterii deciziei atacate aceste dispoziţii erau în vigoare şi se aplicau situaţiilor şi raporturilor juridice în derulare, astfel că şi sub acest aspect criticile sunt nefondate.
Criticile privind greşita apreciere asupra încălcării art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului sunt, de asemenea, nefondate.
Este evident că activitatea de pescuit comercial se poate desfăşura doar cu respectarea prevederilor legale în acest domeniu.
Cum anterior s-a reţinut că recurentul-reclamant nu a satisfăcut cerinţele impuse de legiuitor în art. 13 alin. (3) din O.U.G. nr. 23/2008, rezultă că acesta nu are un drept real vătămat prin emiterea deciziei nr. 174/2008 şi implicit anularea licenţei şi excluderea ambarcaţiunii/navei din fişier, care s-au dispus în mod legal.
Prin urmare, sunt corecte aprecierile instanţei de fond cu referire la pretinsa încălcare a art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) Teza a II-a din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B.G.E. împotriva sentinţei nr. 88 din data de 15 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4908/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4912/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
