ICCJ. Decizia nr. 4913/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 4913/2010

Dosar nr. 3664/1/2010

Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Soluţia instanţei de fond

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.C.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, anularea Ordinului din data de 8 octombrie 2009 emis de autoritatea pârâtă prin care s-a dispus demiterea reclamantului din funcţia de director coordonator în cadrul Oficiului Judeţean pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Vrancea, revocarea în tot a deciziei şi repunerea sa în situaţia anterioară emiterii acestui ordin precum şi obligarea autorităţii pârâte la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit.

În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că măsura dispusă nu corespunde necesităţii de reorganizare a unor servicii, în condiţiile în care competenţele funcţiei publice au rămas aceleaşi, iar temeiul de drept al măsurii dispuse, respectiv O.U.G. nr. 105/2009 este unul neconstituţional.

Pârâtul Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acţiunii şi menţinerea măsurii dispuse.

Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 46 pronunţată în data de 2 februarie 2010, a admis acţiunea formulată de reclamant, a anulat Ordinului din 8 octombrie 2009 emis de autoritatea pârâtă şi a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia şi atribuţiile specifice postului din care a fost demis.

Totodată, a obligat pârâtul la plata drepturilor salariale de care reclamantul a fost lipsit pe perioada demiterii până la reintegrarea efectivă.

Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă, a reţinut, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:

Măsura dispusă împotriva reclamantului este una lipsită de temei legal, atâta vreme cât O.U.G. nr. 105/2009 a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională a României.

Arată instanţă că prin O.U.G. nr. 37/2009 şi O.U.G. nr. 105/2009 au fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce atrage neconstituţionalitatea acestora, aşa cum a stabilit Curtea Constituţională.

Or, argumentează, în esenţă, instanţa de fond, în această situaţie în care O.U.G. nr. 105/2009, în baza căreia a fost emis Ordinul nr. 1956/2009, a fost declarată ca fiind neconstituţională, actul administrativ atacat a rămas fără temei legal, însă de la data emiterii lui, fiind astfel lovit de nulitate, cu toate considerentele ce decurg în legătură cu reintegrarea reclamantului în funcţia avută şi plata drepturilor salariale cuvenite până la reintegrarea efectivă.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, următoarele critici:

- ministerul, ca emitent al actului administrativ atacat, nu a avut posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere, nefiind citat în cauză;

- cererea de anulare a Ordinului din 8 octombrie 2009 trebuia respinsă ca lipsită de obiect, din moment ce ordinul a fost deja executat, iar întoarcerea executării nu mai este posibilă;

- soluţia este nelegală şi netemeinică, Decizia nr. 1629 din 14 ianuarie 2010 a Curţii Constituţionale nefiind incidentă asupra Ordinului din 8 octombrie 2009, care este anterior, iar Deciziile Curţii Constituţionale produc efecte doar pentru viitor.

3. Soluţia instanţei de recurs

Recursul este întemeiat pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

Referitor la motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 5 C. proc. civ., rezultă că acesta este neîntemeiat, autoritatea recurentă fiind citată la instanţa de fond, dovada de primire a citaţiei fiind confirmată de serviciul de registratură al ministerului.

În aceea ce priveşte al doilea motiv, prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.;

Critica, potrivit căreia acţiunea pentru anularea ordinului ar fi lipsită de obiect este neîntemeiată, din moment ce potrivit art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acţiunea adresată unei instanţe de contencios administrativ poate avea ca obiect un act administrativ pretins nelegal, legea nefăcând nicio distincţie cu privire la actul administrativ a cărui executare a fost epuizată până la data sesizării instanţei.

În ceea ce priveşte afirmaţia că Deciziile Curţii Constituţionale produc efecte doar pentru viitor, instanţa de recurs reţine că este conformă cu dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora, de la data publicării, deciziile sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

În cauză, însă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 care are în vedere tocmai situaţia în care trebuie înlăturate efectele vătămătoare ale unei ordonanţe sau dispoziţii dintr-o ordonanţă, declarată ulterior neconstituţională.

Recursul este întemeiat pentru motivul prevăzut la art. 3041 C. proc. civ., măsura reintegrării fiind lipsită de temei legal, iar acordarea despăgubirilor s-a făcut cu ignorarea datei la care contractul de management a expirat.

Astfel, în ceea ce priveşte măsura reintegrării, instanţa nu a dat semnificaţie juridică faptului că intimatul-reclamant fusese numit în funcţia de director coordonator în temeiul O.U.G. nr. 37/2009 care, la rândul său, fusese declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257/2009.

Deci, funcţia publică de conducere, din exercitarea căreia a fost eliberat intimatul-reclamant prin ordinul atacat, iar instanţa de fond a dispus reintegrarea acestuia, nu numai că nu mai există, dar existenţa sa a rămas fără temei legal, O.U.G. nr. 37/2009 fiind declarată neconstituţională şi abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009.

Mai mult, prin Decizia nr. 414/2010, Curtea Constituţională a statuat că, în privinţa funcţiilor de conducere ale serviciilor deconcentrate ale administraţiei ministeriale, de la 28 februarie 2010 îşi produc efectele dispoziţiile Legii nr. 188/1999 dinainte de modificările aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 şi O.U.G. nr. 105/2009, cu consecinţa revenirii la funcţiile de director executiv şi respectiv, director executiv adjunct, iar intimatul-reclamant nu a deţinut o astfel de funcţie publică.

În ceea ce priveşte calculul despăgubirilor, într-adevăr, intimatul-reclamant este îndreptăţit să fie despăgubiţi cu drepturile salariale pe care nu le-a mai primit după ce a fost eliberat din funcţie printr-un act administrativ nelegal, care a şi fost anulat, dar acestea nu pot depăşi data când contractul de management a expirat.

Or, în cauză, contractul de management din 25 iunie 2009 a fost încheiat pe o perioadă de 1 an, ceea ce impune ca drepturile salariale cuvenite să fie limitate la perioada cuprinsă între data eliberării din funcţie şi data expirării contractului de management - 25 iunie 2010.

Astfel fiind, recursul formulat va fi admis şi potrivit considerentelor de mai sus, sentinţa atacată va fi modificată, urmând ca măsura reintegrării să fie înlăturată, iar despăgubirile materiale să fie restrânse la drepturile salariale cuprinse între data eliberării din funcţie şi data de 25 iunie 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 46 din data de 2 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Modifică în parte sentinţa recurată în sensul că înlătură măsura reintegrării şi reduce cuantumul drepturilor salariale la durata contractului de management, respectiv până la 25 iunie 2010.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4913/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs