ICCJ. Decizia nr. 4912/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4912/2010
Dosar nr. 786/64/2009
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată (conexată) pe rolul Curţii de Apel Braşov, reclamantul S.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice (M.F.P.) să se constate nelegalitatea clauzei contractuale prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. b) din contractul de management nr. AA din 25 mai 2009, anularea Ordinului din 5 octombrie 2009 emis de Ministerul Finanţelor Publice prin Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, ca fiind nelegal şi netemeinic, reîncadrarea reclamantului în funcţia de director coordonator al Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Covasna, plata unei despăgubiri echivalente cu salariul indexat, majorat şi reactualizat şi a drepturilor băneşti de care trebuia să beneficieze, din momentul eliberării din funcţie până în momentul reîncadrării, precum şi plata de către pârâtă a unei despăgubiri cu titlu de daune morale în cuantum de 1 RON.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este lovită de nulitate absolută clauza contractuală prevăzută la art. 10 alin. (1) lit. b) din contractul de management nr. AA din 25 mai 2009 încheiat între Ministerul Finanţelor Publice şi reclamant, clauză care prevede încetarea contractului din iniţiativa Ministerului Finanţelor Publice la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în cazul evaluării activităţii directorului coordonator ca necorespunzătoare, fără notificare, fără punere în întârziere sau intervenţia instanţei. Această clauză îl supune pe angajat puterii discreţionare absolute a angajatorului.
A mai susţinut că Ordinul din 5 octombrie 2009 emis de Ministerul Finanţelor Publice prin Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală este lovit de nulitate absolută datorită nerespectării legislaţiei imperative privind cercetarea prealabilă în caz de sancţionare.
Reclamantul a mai precizat că a avut funcţia de conducător al instituţiei în mod neîntrerupt din luna mai 2001 şi a obţinut în mod constant calificativul „foarte bine”, a primit stimulente ce se acordă numai în caz de performanţă.
În ceea ce priveşte daunele morale în cuantum de 1 RON, reclamantul a arătat că aceasta reprezintă o reparare a prejudiciului nepatrimonial suportat, constând în lezarea gravă a demnităţii umane ca urmare a impunerii discreţionare a puterii angajatorului în raport cu angajatul.
3. Apărărările formulate de pârâţi.
Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, prin întâmpinarea formulată, a solicitat, pe cale de excepţie respingerea acţiunii reclamantului ca prematur introdusă şi pe fond, ca neîntemeiată şi menţinerea Ordinului din 5 octombrie 2009.
În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii introducerii cererii de chemare în judecată a arătat că, din interpretarea dispoziţiilor legale rezultă că obiectul acţiunii în contencios administrativ poate viza numai un act administrativ aşa cum este acesta definit prin dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 554/2004. În speţă actul administrativ vătămător în sensul art. (1) alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este prezentat de răspunsul care va fi emis în soluţionarea pe cale administrativă a contestaţiei, iar atât timp cât acesta nu există nu se poate vorbi de act vătămător.
4. Hotărârea instanţei de fond.
Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 41/F din data de 26 februarie 2010, a admis în parte acţiunea formulată de reclamant, şi în consecinţă, a anulat Ordinul din 05 octombrie 2009 emis de pârât a obligat pârâtul să plătească reclamantului drepturile băneşti lunare totale reprezentând veniturile agrare cuvenite pentru funcţia de director coordonator al Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Covasna începând cu data de 06 octombrie 2009 şi până la împlinirea termenului de un an stabilit pentru mandatul de director coordonator prin Ordinul din 25 mai 2009 emis de pârât.
Totodată, a respins restul pretenţiilor reclamantului.
5. Motivele de fapt şi drept care au stat la baza formării convingerii instanţei de fond.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a reţinut, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
Reclamantul, funcţionar public, a fost numit, prin Ordinul din 25 mai 2009 emis de Ministrul Finanţelor Publice, în funcţia de director coordonator al Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Covasna pentru o perioadă de un an, începând cu data de 25 mai 2009. Ordinul a fost emis în urma concursului desfăşurat în perioada 18 - 19 mai 2009 la nivelul Ministerului Finanţelor Publice pentru ocuparea funcţiilor de director coordonator la nivelul direcţiilor regionale şi judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale, concurs promovat de reclamant. Între reclamant şi pârât s-a încheiat contractul de management nr. AA/2009, pe baza modelului de contract de management stabilit prin H.G. nr. 527/2009, emisă în vederea aplicării O.U.G. nr. 37/2009, sediul materiei la nivelul lunii mai 2009, la data încheierii contractului de management al reclamantului.
A mai reţinut prima instanţă că nu toate trăsăturile contractului individual de muncă se aplică automat contractului de management, ci numai cele expres prevăzute în textul O.U.G. nr. 37/2009, respectiv O.U.G. nr. 105/2009.
Contractul de management presupune şi un rezultat de excelenţă profesională ce comportă o apreciere relativ subiectivă din partea angajatorului, centrată pe criteriile de performanţă stabilite prin contract.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind reintegrarea în funcţie a reclamantului, instanţa a constat că O.U.G. nr. 37/2009, ca suport juridic al emiterii actului de numire în funcţie a reclamantului a fost abrogată prin O.U.G. nr. 105 din 6 octombrie 2009 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întărirea capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publică centrală şi locală, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local, fiind declarată, de asemenea, neconstituţională, prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale.
La rândul său, noua reglementare ce a înlocuit O.U.G. nr. 37/2009, anume O.U.G. nr. 105 din 06 octombrie 2009 a fost declarată neconstituţională de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1629/2009, astfel că prin actul administrativ anulat (funcţia de conducere fiind în prezent cea anterioară, de director executiv - funcţionar public, prin revenirea la organizarea anterioară O.U.G. nr. 37/2009), reintegrarea în funcţie nu se poate dispune de către instanţa de judecată.
6. Recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civi. şi art. 3041 C. proc. civ.
6.1. Hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
În mod greşit instanţa de fond a pronunţat sentinţa, reţinând ca motiv de admitere a acţiunii faptul că raportul de evaluare pe baza căruia reclamantul-intimat a fost eliberat din funcţie conţine concluzii excesive, care nu reflectă o evaluare obiectivă a realităţii în ceea ce priveşte performanţele profesionale şi manageriale ale reclamantului.
Evaluarea activităţii reclamantului s-a făcut în baza Ordinului nr. 2699/2009, pe baza obiectivelor şi indicatorilor de performanţă cuprinşi în contractele de management şi asumate de semnatarul acestuia prin raportare la informaţiile privind realizarea acestora pentru perioada 1 iunie - 31 august 2009.
A rezultat că reclamantul a realizat în mod necorespunzător activitatea de coordonare şi îndrumare a structurilor subordonate, care a avut drept urmare neîndeplinirea obiectivelor şi indicatorilor de performanţă asumaţi prin contractul de management.
Reclamantul a coordonat în mod necorespunzător activitatea de inspecţie fiscală la persoane juridice ce a avut ca rezultat atragerea unor sume suplimentare (nete) pe un lucrător de vamal mai mici decât în perioada similară a anului precedent.
Cu ocazia evaluării s-a constatat faptul că ponderea sesizărilor penale în totalul actelor de control încheiate a fost mai mică decât în perioada similară a anului precedent, ca rezultat al unei analize de risc defectuos şi care nu a respectat criteriile stabilite.
6.2. Membrii comisiei de evaluare nu au fost numiţi aleatoriu, ei fiind conducătorii direcţiilor de specialitate din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor.
6.3. Raportul de evaluare s-a făcut pe baza indicatorilor de performanţă şi a obiectivelor cuprinse în contractul de management, contract ce a fost semnat de către reclamant, fără obiecţiuni.
6.4. În ceea ce priveşte obligarea la plata drepturilor băneşti până la împlinirea termenului de 1 an, stabilit pentru mandatul de director coordonator, recurentul consideră că, în mod greşit a fost obligat la aceasta, contractul de management nemaiproducând efecte de la data la care reclamantul a fost eliberat din funcţia de director coordonator prin acordarea calificativului necorespunzător.
7. Întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant S.T., prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat.
7.1. Hotărârea atacată a fost dată în baza probelor administrate, iar instanţa de fond a stabilit că măsura finală este excesivă.
7.2. Intimatul-reclamant a demonstrat că Direcţia Judeţeană Covasna, la toţi indicatorii de performanţă, sub mandatul său, a avut rezultate foarte bune.
7.3. Revocarea din funcţie s-a făcut din motive politice. Nu i s-a comunicat că este supus unei evaluări, iar raportul de evaluare nu are număr de înregistrare.
II. Considerentele instanţei de recurs.
Recursul este fondat.
1.1. Prin contractul de management nr. AA din 25 mai 2009, reclamantul-intimat s-a obligat să acţioneze pe baza obiectivelor şi a indicatorilor de performanţă existenţi în anexa nr. 1 la contract (art. 2 pct. 2).
Una dintre obligaţiile reclamantului, în calitatea sa de director coordonator era aceea de a „realiza planul de management” şi de a „urmări existenţa obiectivelor şi indicatorilor de performanţă prevăzuţi în anexa nr. 1 la contractul de management” - art. 4 pct. b, lit. b).
Cu alte cuvinte, reclamantul s-a obligat să realizeze indicatorii din anexa la contract, aceasta fiind una dintre principalele sale atribuţii generale.
Afirmaţia reclamantului, ce a fost însuşită şi de judecătorul fondului, conform căreia indicatorii nu puteau fi realizaţi din motive specifice judeţului Covasna, nu poate fi luată în considerare pentru admiterea acţiunii.
Reclamantul şi-a invocat propria culpă, ştiind la semnarea contractului de management, că indicatorii nu pot fi atinşi.
Clauzele contractului de management au fost stabilite de comun acord şi au fost însuşite de ambele părţi.
Reclamantul nu a avut obiecţiuni în ceea ce priveşte indicatorii ce trebuie realizaţi. Nu se poate astfel aprecia că este excesivă concluzia raportului de control pe baza căruia reclamantul a fost eliberat din funcţie.
Raportul de control a urmărit îndeplinirea exactă a indicatorilor asumaţi prin contract.
Motivele propuse de reclamant drept cauză a neîndeplinirii indicatorilor nu pot fi apreciate pozitiv, deoarece acestea sunt motive cunoscute înainte de semnarea contractului şi nu au intervenit ulterior încheierii contractului.
Doar cauzele intervenite ulterior încheierii contractului de management pot fi analizate şi considerate exoneratoare de obligaţia asumată de reclamant.
2. Faţă de acestea, în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) Teza I C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează a se admite recursul formulat, a se casa sentinţa recurată, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrarea Fiscală în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 41/F/2010 din 26 februarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi pe fond, respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4911/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4913/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
