ICCJ. Decizia nr. 5008/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5008/2010
Dosar nr. 33/2/2010
Şedinţa publică de la 16 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 ianuarie 2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării (reorganizat în baza art. 6 din O.U.G. nr. 115/2009 ca Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „MECTS”), solicitând instanţei ca, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, să dispună suspendarea executării art. 2 alin. (1)-(3) din Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Inovării din 17 decembrie 2009 până la soluţionarea definitivă a cererii de anulare a actului administrativ respectiv, aflată pe rolul la Curtea de Apel Bucureşti.
În motivare, reclamantul arată, în esenţă, următoarele:
Prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. PP/2006 a fost numit inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Ilfov, funcţie pe care a exercitat-o în perioada 2006 - 2008 inclusiv, obţinând calificativul „Foarte Bine” pentru activitatea desfăşurată.
În temeiul O.U.G. nr. 37/2009, care a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257/2009, prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Inovării din 06 mai 2009 a fost demis din funcţia de inspector şcolar general. Susţine reclamantul că înlocuirea sa nu se putea dispune decât în condiţiile prevăzute în contractul de management educaţional nr. AA/2006.
Reclamantul a atacat în justiţie Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Inovării din 06 mai 2009, dosarul aflându-se pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, şi concomitent, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a formulat cerere de suspendare a executării aceluiaşi ordin, care a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 3575 din 28 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 7396/2/2009.
Susţine reclamantul că, deşi a fost repus în funcţie prin sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin art. 2 din Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Inovării din 17 decembrie 2009, s-a prevăzut că este suspendat din exercitarea atribuţiilor funcţiei de inspector şcolar general până la reevaluarea condiţiilor din contractul de management educaţional.
În aceste condiţii, reclamantul susţine că dispoziţiile art. 2 din Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Inovării din 17 decembrie 2009, în privinţa cărora solicită a se dispune suspendarea executării, eludează punerea în executare a sentinţei civile nr. 3575 din 28 octombrie 2000, că pârâtul împiedică reintegrarea sa în funcţia respectivă fără a arăta motivele de fapt şi de drept, contrar dispoziţiilor art. 8 din contractul de management educaţional, precum şi dispoziţiilor din legislaţia civilă contractuală sau cu legislaţia specifică din dreptul muncii, săvârşind un abuz de drept, de natură a-i provoca atât daune materiale de circa 5.000 RON/lună, reprezentând drepturile salariale de care este privat, cât şi daune de imagine, ca urmare a prejudiciul creat prin demiterea sa din funcţie după o întreagă carieră în învăţământul românesc în care a obţinut succese profesionale deosebite şi a fost promovat până la funcţia de inspector şcolar general.
Prin sentinţa civilă nr. 814 din 16 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul C.I., ca rămasă fără obiect, reţinând că, prin art. 1 alin. (1) din Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului din 8 ianuarie 2010, s-a prevăzut că „începând cu data de 11 ianuarie 2010, domnului profesor C.I. îi încetează suspendarea exercitării atribuţiilor funcţiei de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar al judeţului Ilfov”, reclamantul fiind eliberat din funcţie ca urmare a încetării contractului de management educaţional.
Împotriva sentinţei civile nr. 814 din 16 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamantul C.I., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs se solicită admiterea recursului şi pe fond reintegrarea sa în funcţia de inspector şcolar general al Inspectorului Şcolar Judeţean Ilfov până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 24217/3/2009, aducându-se, în esenţă, următoarele critici sentinţei atacate:
- instanţa de fond nu a avut în vedere Ordinul din 17 decembrie 2009 a fost emis în temeiul O.U.G. nr. 105/2009 care „reiterează în întregime O.U.G. nr. 37/2009” declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257/2009 a Curţii Constituţionale, astfel că acesta este nul de drept;
- durata contractului de management nu a încetat la 11 ianuarie 2010 ci a fost prelungit tacit până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 24217/3/9 în curs de soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, astfel că instanţa trebuia să se pronunţe asupra reintegrării sale în funcţia deţinută;
- instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că art. 2 din Ordinul din 17 decembrie 2009 nu putea fi revocat prin Ordinul din 8 ianuarie 2010, deoarece numai instanţa de contencios administrativ se putea pronunţa asupra „revocării” art. respectiv.
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a formulat întâmpinare prin care a combătut criticile susţinute de recurentul-reclamant, solicitând respingerea recursului, apreciind legală şi temeinică sentinţa recurată.
Recurentul-reclamant a depus la dosarul cauzei note scrise prin care a reiterat criticile menţionate în cererea de recurs, susţinând şi faptul că în cauza dedusă judecăţii au fost îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, referitoare la existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, recurentul-reclamant a solicitat suspendarea executării art. 2 din Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Inovării din 17 decembrie 2009 până la soluţionarea irevocabilă a cererii sale privind anularea art. 2 din Ordinul menţionat.
Ulterior, prin Ordinul din 8 ianuarie 2010 al aceluiaşi emitent s-a dispus în art. 1 alin. (1) că începând cu 11 ianuarie 2010 reclamantului îi „încetează suspendarea executării exercitării atribuţiilor funcţiei de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Ilfov”, iar în art. 3 faptul că „se abrogă Ordinul din 17 decembrie 2009.
Prin urmare, la momentul pronunţării sentinţei recurate ordinul a cărui suspendare a solicitat-o reclamantul nu mai era în fiinţă.
Este cunoscut faptul că potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
De asemenea, în conformitate cu art. 15 alin. (1) din aceeaşi lege se poate solicita suspendarea printr-o acţiune separată până la soluţionarea acţiunii în fond privind anularea actului pentru motivele prevăzute la art. 14.
Însă, înainte de a analiza cererea de suspendare sub aspectul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14, trebuie cercetat aspectul referitor la existenţa unui act administrativ susceptibil de a produce efecte, care constituie o premisă a însăşi derulării acestei proceduri speciale.
Pentru a putea fi suspendată executarea actului administrativ unilateral individual menţionat se impune ca acesta să fie susceptibil de executare, adică să producă efecte în curs, a căror stopare să tindă a se realiza prin cerere. Deci, nu poate fi suspendat un act administrativ care şi-a epuizat efectele înainte de pronunţarea instanţei, fie chiar şi după sesizarea acesteia, întrucât nu se poate dispune suspendarea unui act administrativ ale cărui efecte sunt epuizate, deoarece obiectul suspendării nu mai există.
Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, se apreciază că soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală.
De altfel, criticile recurentului cât şi solicitarea de a fi reintegrat în funcţia deţinută anterior nu privesc soluţia de „respingere a cererii de suspendare ca rămasă fără obiect” ci privesc fondul cauzei care nu poate fi analizat în cadrul unei cereri de suspendare, cum, de altfel, nu se poate analiza nici legalitatea Ordinului din 8 ianuarie 2010 care nu constituie obiectul învestirii instanţei în cauza de faţă.
Având în vedere considerentele expuse, instanţa de recurs apreciază că nu poate fi reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare coroborat cu art. 312 alin. (1) Teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.I. împotriva sentinţei civile nr. 814 din 16 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5006/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5012/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
