ICCJ. Decizia nr. 5015/2010. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5015/2010
Dosar nr. 544/32/2009
Şedinţa publică de la 16 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27 februarie 2009 pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi contencios administrativ, reclamanţii SC I.E. SRL Neamţ şi F.I. au chemat în judecată pe pârâta D.G.F.P. Neamţ, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să fie obligată pârâta să răspundă la adresa din 29 ianuarie 2009 şi să se dispună anularea deciziei de impunere nr. 390 din 22 iunie 2005, a somaţiei de plată din 20 iulie 2005 şi a titlului executoriu din 20 iulie 2005.
Prin sentinţa civilă nr. 273/CA din 4 august 2009, Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi contencios administrativ, a declinat în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a acţiunii având ca obiect anularea deciziei de impunere nr. 390 din 22 iunie 2005 şi a actelor de executare emise în baza acesteia la data de 20 iulie 2005.
Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanţii SC I.E. SRL Neamţ şi F.I., reţinând, în esenţă, următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei să răspundă la adresa reclamantei din 29 ianuarie 2009 şi anularea deciziei de impunere nr. 390 din 22 iunie 2005, a somaţiei din 20 iulie 2005, a titlului executoriu din 20 iulie 2005 şi restituirea sumelor de bani încasate nelegal, ca urmare a efectelor produse de titlul executoriu.
În motivarea acţiunii, reclamanţi au arătat că, prin adresa din 29 ianuarie 2009, au solicitat pârâtei să le comunice stadiul soluţionării contestaţiei din 10 august 2005 formulată împotriva deciziei de impunere, a somaţiei şi a titlului executoriu, dar nu au primit niciun răspuns, ceea ce echivalează cu refuzul de soluţionare a cererii.
La termenul de judecată din 5 februarie 2010, Curtea de Apel a rămas în pronunţare cu privire la excepţia lipsei calităţii de reprezentant, motivat de faptul că acţiunea a fost formulată de F.I., în calitate de administrator, în numele SC I.E. SRL Neamţ, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mici Braşov şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
În ceea ce priveşte calitatea numitului F.I. de reprezentat al societăţii reclamante, Curtea de Apel a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 465/F din 29 aprilie 2009 a Tribunalului Neamţ, a fost admisă cererea de revizuire formulată de F.I. împotriva sentinţei civile nr. 1049/F din 19 aprilie 2006 şi a sentinţei civile nr. 3228/F din 21 noiembrie 2006, pronunţate de acelaşi Tribunal, au fost schimbate în tot sentinţele atacate şi a fost admisă contestaţia formulată de debitoarea SC I.E. SRL Neamţ, cu consecinţa respingerii cererii de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului formulată de creditoarea D.G.F.P. Neamţ. Astfel fiind, la momentul pronunţării hotărârii, deşi sentinţa prin care a fost soluţionată cererea de revizuire nu este irevocabilă, Curtea de Apel a apreciat că F.I. are calitatea de a reprezenta al SC I.E. SRL Neamţ.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mici Braşov, instituţie a cărei introducere în cauză a fost solicitată de reclamanţi la termenul de judecată din 5 februarie 2010, Curtea de Apel a reţinut că nu a operat o transmitere a calităţii procesuale pasive ca urmare a schimbării sediului social al societăţii, întrucât litigiul dedus judecăţii are ca obiect anularea unui act administrativ emis de D.G.F.P. a Judeţului Neamţ, care are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtă, Curtea de Apel a reţinut că reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile C. proc. fisc., iar, conform art. 209 şi urm. din acest Cod, pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de impunere, iar, întrucât reclamanţii nu au urmat calea administrativă de atac, acţiunea este inadmisibilă deoarece instanţa nu a fost învestită cu o contestaţie împotriva deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative.
Împotriva sentinţei civile nr. 14 din 5 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii SC I.E. SRL Neamţ şi F.I.
În motivarea recursului reclamanţii au arătat în esenţă, următoarele:
În mod greşit instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, considerând că nu a fost parcursă procedura administrativă, respectiv soluţionarea contestaţiei de organul fiscal competent, conform art. 209 C. proc. fisc.
Tribunalul Bacău a disjuns cererea de chemare în judecată şi în dosar separat pentru obligaţia de a face (pârâta să răspundă contestaţiei) a fost respinsă ca rămasă fără obiect deoarece D.G.F.P. Neamţ a precizat că nu poate da curs unei cereri aflată în arhiva acestei instituţii într-un dosar de executare silită deoarece nu poartă ştampila de registratură.
Ambii reclamanţi, în aceste condiţii, au formulat un supliment de contestaţie şi au solicitat comunicarea stadiului soluţionării contestaţiei.
Deşi D.G.F.P. Neamţ avea obligaţia ca în 5 zile să transmită contestaţia Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, nu a făcut acest lucru, astfel că reclamanţii au sesizat instanţa de judecată solicitând anularea actelor administrative fiscale nelegale.
În condiţiile în care D.G.F.P. Neamţ nu a transmis contestaţia la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, aplicabilitatea procedurii prealabile s-a epuizat, iar reclamantei nu i se poate imputa că D.G.F.P. Neamţ nu a învestit organul administrativ fiscal competent deoarece obligaţia incumbă intimatei.
Recursul este nefondat.
Prima instanţă a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamaţii SC I.E. SRL Dumbrava Roşie, judeţul Neamţ şi F.I., având ca obiect anularea deciziei de impunere nr. 390 din 22 iunie 2005 emisă de D.G.F.P. Neamţ, precum şi a somaţiei din 20 iulie 2005 şi a titlului executoriu din 20 iulie 2005, cu motivarea că reclamanţii nu au parcurs procedura administrativă prealabilă reglementată în art. 209 şi urm. C. proc. fisc.
Recurenţii susţin că procedura administrativă a fost epuizată în condiţiile în care au adresat la D.G.F.P. Neamţ contestaţia din 10 august 2005, care însă nu a fost înaintată Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală spre competentă soluţionare, or, într-o astfel de situaţie nu li se poate imputa că organul fiscal amintit nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a transmite contestaţia.
Recurenţii mai susţin că D.G.F.P. Neamţ a refuzat transmiterea contestaţiei autorităţii competente, cu motivarea că respectiva contestaţie se află într-un dosar de urmărire în arhiva sa dar nu are un număr de înregistrare şi nu se cunoaşte cum a ajuns în arhivă.
De asemenea, recurenţii au mai arătat că şi în cuprinsul unei hotărâri judecătoreşti pronunţată de Tribunalul Bacău s-a reţinut poziţia respectivă a D.G.F.P. Neamţ, situaţie în care acţiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Înalta Curte constată că nici una din susţinerile recurenţilor nu au fost probate de aceştia.
În realitate, în evidenţele autorităţii pârâte se află o altă contestaţie decât cea la care se referă recurenţii, ce poartă numărul de înregistrare 8156 din 6 septembrie 2005 şi prin care sunt contestate alte acte administrativ fiscale decât cele atacate în prezenta cauză (decizia de impunere nr. 431 din 12 iulie 2005 şi raportul de inspecţie fiscală din 12 iulie 2005), contestaţie soluţionată prin decizia nr. 238 din 14 octombrie 2005. La solicitarea reclamantei s-au efectuat verificări în ceea ce priveşte contestaţia din 10 august 2005, dar pârâta nu a identificat acest înscris în evidenţele sale. Copia contestaţiei depuse de reclamantă la dosarul de fond nu poate fi luată în considerare ca probă a declanşării procedurii administrative prealabile, întrucât nu satisface exigenţele art. 12 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care nu este certificată prin numărul şi data înregistrării la autoritatea pârâtă, cum pretinde explicit în textul legal precitat.
În ceea ce priveşte soluţia primei instanţe, Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel a respins acţiunea ca inadmisibilă. În privinţa contestării în justiţie a actelor administrativ fiscale a fost instituită o procedură prealabilă specială reglementată în Titlul IX din C. proc. fisc.
Astfel, conform art. 205 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, împotriva actelor administrativ - fiscale se poate formula contestaţie, care este o cale administrativă de atac, la organul fiscal competent. Apoi, în art. 218 alin. (2) din acelaşi act normativ s-a precizat în termeni imperativi şi inderogabili că numai deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, potrivit Legii nr. 554/2004.
Cum reclamanţii SC I.E. SRL Neamţ şi F.I. au atacat direct la instanţa de judecată decizia de impunere nr. 390 din 22 iunie 2005, în mod corect prima instanţă a respins ca inadmisibilă acţiunea.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul reclamanţilor împotriva sentinţei civile nr. 14 din 5 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC I.E. SRL Piatra Neamţ şi F.I. împotriva sentinţei civile nr. 14 din 5 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5013/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 5018/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
