ICCJ. Decizia nr. 5013/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5013/2010
Dosar nr. 208/64/2009
Şedinţa publică de la 16 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 7/F din 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamantul M.L.V., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, (denumită în continuare în cuprinsul prezentei decizii „A.N.A.F.”), şi Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, (denumită în continuare în cuprinsul prezentei decizii „ANV-DRAOV”) având ca obiect anularea deciziei nr. 319 din 30 septembrie 2008 emisă de A.N.A.F.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Prin actul constatator din 10 mai 2006 privind taxele vamale şi alte drepturi cuvenite bugetului, a fost stabilită în sarcina SC N.T. SRL o datorie vamală în sumă de 1.644.955 RON, iar, ulterior, prin decizia nr. 465 din 10 mai 2006, a fost stabilită în sarcina societăţii obligaţia de plată a dobânzilor şi penalităţilor.
Actele administrativ-fiscale au fost comunicate destinatarului SC N.T. SRL cu confirmare de primire, iar, întrucât nu a fost indicată adresa corectă a sediului societăţii, actele au fost returnate emitentului, iar ANV-DRAOV a procedat la îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate conform prevederilor art. 44 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 92/2003.
Debitoarea SC N.T. SRL nu a formulat contestaţie în conformitate cu dispoziţiile art. 205 C. proc. fisc.
La data de 10 martie 2008, ANV-DRAOV a întocmit un proces-verbal de constatare a insolvabilităţii prin care constată că debitorul SC N.T. SRL este insolvabil şi totodată, prin decizia nr. 20 din 10 martie 2003, a stabilit răspunderea solidară cu debitorul insolvabil a numitului M.L.V., în condiţiile art. 27 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc. pentru datoria vamală restantă.
M.L.V. a contestat decizia nr. 20 din 10 martie 2008 de stabilirea răspunderii sale, iar, prin sentinţa civilă nr. 271/CA din 10 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Braşov, această decizie a fost anulată.
Reclamantul a depus şi la A.N.A.F. o contestaţie prin care contestă suma totală de 2.904.601 RON, din care suma de 1.644.955 RON reprezentând drepturi vamale şi suma de 1.259.646 RON reprezentând accesorii aferente drepturilor vamale, sume stabilite prin actul constatator din 10 mai 2006 şi decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 465 din 10 mai 2006, încheiate de reprezentanţii ANV-DRAOV.
Prin decizia nr. 319 din 30 septembrie 2008, A.N.A.F. a respins contestaţia formulată de M.L.V. împotriva actului constatator din 10 mai 2006 şi a deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 465 din 10 mai 2006, ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta.
Organul de soluţionare a contestaţiei a reţinut că M.L.V. nu este îndreptăţit la contestaţie deoarece titularul dreptului este SC N.T. SRL, prin reprezentanţii săi legali, care nu a atacat în termen titlurile de creanţă.
În raport cu dispoziţiile art. 205 şi art. 206 C. proc. fisc., Curtea de Apel a reţinut că persoana ce poate fi lezată prin actul constatator din 10 mai 2006 privind taxele vamale şi alte drepturi cuvenite bugetului şi prin decizia nr. 465 din 10 mai 2006 este SC N.T. SRL, în sarcina căreia au fost stabilite obligaţiile fiscale, iar societatea îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale, conform art. 35 din Decretul nr. 31/1954, reprezentantul societăţi fiind administratorul, aşa cum este înscris la Oficiul Registrului Comerţului.
Conform relaţiilor depuse de la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov, reclamantul M.L.V. a fost administratorul societăţii SC N.T. SRL până la data de 8 decembrie 2003, dată de la care a fost numit ca administrator C.A.
În consecinţă, a reţinut instanţa că, întrucât actele administrativ-fiscale atacate au fost întocmite în anul 2006, acestea puteau fi contestate de SC N.T. SRL prin administrator C.A.
Având în vedere faptul că, la data de 30 iulie 2007, a fost menţionată în registrul comerţului numirea administratorului judiciar ca urmare a deschiderii procedurii de insolvenţă împotriva debitoarei SC N.T. SRL, prin sentinţa civilă nr. 252 din 19 iunie 2007, de la această dată şi administratorul judiciar putea contesta actele fiscale întocmite în privinţa societăţii, iar în dosarul de insolvenţă putea fi contestată, în condiţiile Legii nr. 85/2006, creanţa stabilită în sarcina societăţii.
A mai reţinut instanţa că reclamantul nu se încadrează în ipoteza reglementată de O.G. nr. 92/2003, deoarece, deşi invocă un interes în verificarea legalităţii actelor administrativ fiscale, titularul dreptului de a contesta este SC N.T. SRL, prin reprezentanţii săi.
Totodată, instanţa a reţinut că reclamantul are posibilitatea de a contesta, în litigii în care este parte, actele respective pe calea excepţiei de nelegalitate, în condiţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Ca urmare a respingerii cererii principale de anularea deciziei nr. 319 din 30 septembrie 2008, a reţinut Curtea de Apel că nu se justifică analizarea petitelor subsidiare în sensul trimiterii contestaţiei la organul de control fiscal pentru soluţionarea pe fond sau soluţionarea contestaţiei de către instanţă cu consecinţa pronunţării asupra cererii reclamantului de anulare a actului constatator privind taxele vamale şi alte drepturi cuvenite bugetului nr. 2690 din 10 mai 2006 şi a deciziei nr. 465 din 10 mai 2006.
Împotriva sentinţei civile nr. 7/F din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs reclamantul M.L.V., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs se aduc, în esenţă, critici sentinţei recurate, în sensul că în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca fiind legală şi temeinică decizia nr. 319 din 30 septembrie 2008 emisă de intimata-pârâtă prin care a fost respinsă contestaţia sa împotriva actului constatator din 10 mai 2006 şi a deciziei nr. 465/2006, ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, întrucât interesul său este justificat de faptul că împotriva sa, în calitate de fost administrator, a fost antrenată răspunderea solidară pentru datoria vamală restantă a debitoarei SC N.T. SRL prin decizia nr. 20 din 10 martie 2008 a aceluiaşi emitent, pe care a contestat-o, precum şi „antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere” iar în baza art. 137 din Legea nr. 64/1995, contestată de asemenea.
Se susţine că interesul său este justificat şi din perspectiva art. 52 alin. (1) din Constituţia României revizuită.
ANV prin DRAOV Braşov a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate. Se arată că recurentul nu are calitate de a ataca actele administrativ-fiscale ce au constituit obiectul contestaţiei soluţionată prin decizia A.N.A.F. nr. 319/2008, întrucât la data emiterii şi comunicării acestora, respectiv 10 mai 2006, nu mai avea calitatea de asociat - administrator al SC N.T. SRL Braşov, deoarece la 8 decembrie 2003 a înstrăinat toate părţile sociale, astfel că nu mai deţine calitatea de asociat şi nici de administrator al societăţii debitoare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile invocate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, prin decizia nr. 319 din 30 septembrie 2008 emisă de autoritatea pârâtă, a fost respinsă contestaţia recurentului împotriva actului constatator din 10 mai 2006 şi a deciziei nr. 465/2006, prin care au fost stabilite datorii fiscale în sarcina SC N.T. SRL, ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, reţinându-se că societatea, prin reprezentanţii săi legali, ca titulară a dreptului la acţiune nu a atacat în termen legal titlurile de creanţă potrivit art. 205 din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc. Recurentul, potrivit art. 212 alin. (1) şi (4) din O.G. nr. 92/2003, în atare condiţii, ar fi putut avea doar calitatea de intervenient voluntar.
Astfel cum menţionează recurentul în cererea de recurs, prin sentinţa civilă nr. 252 din 19 iunie 2007 s-a deschis procedura falimentului împotriva debitoarei SC N.T. SRL, fiind desemnat un administrator judiciar.
În raport de dispoziţiile art. 3 pct. 30 din Legea nr. 85/2006, „ridicarea dreptului de administrare atrage suspendarea mandatului administratorului special sau al consiliului de administraţie al debitorului. În cazul ridicării dreptului de administrare al debitorului, conducerea acestuia este preluată de administratorul judiciar sau de lichidator, după caz”, iar potrivit art. 47 alin. (4) din aceeaşi lege la data la care se dispune începerea falimentului încetează dreptul de administrare al debitorului.
În consecinţă, fostul administrator sau asociat nu mai avea în anul 2008 calitatea să introducă vreo contestaţie sau acţiune în numele societăţii.
Pe de altă parte, necontestat este faptul că recurentul a avut calitatea de administrator şi asociat al societăţii până la data de 8 decembrie 2003, precum şi faptul că atât persoanele care au reprezentat ulterior societatea, cât şi administratorul judiciar, lichidatorul, nu au uzat de calea de atac legală împotriva deciziei nr. 465/2006, aceasta rămânând definitivă.
În consecinţă, este evident că în momentul formulării contestaţiei, recurentul nu mai avea nici calitatea de administrator şi nici asociat a SC N.T. SRL pentru a justifica dreptul său în ceea ce priveşte formularea acesteia potrivit dispoziţiilor art. 205, 206 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind C. proc. fisc., astfel că, în mod corect instanţa de fond a respins cererea formulată de acesta.
În ceea ce priveşte interesul său în formularea contestaţiei împotriva deciziei nr. 465/2006 (titlul de creanţă accesoriu), astfel cum acesta a fost argumentat în cererea de recurs, nu poate fi reţinut întrucât actul administrativ în raport de care recurentul justifică un drept ori un interes legitim îl reprezintă decizia nr. 20 din 10 martie 2008 prin care s-a angajat răspunderea sa pentru datoria vamală aparţinând SC N.T. SRL Braşov, act pe care acesta l-a contestat într-o altă cauză.
De altfel, concluziile reţinute anterior sunt în sensul jurisprudenţei instanţei supreme (Decizia nr. 918/2010 şi Decizia nr. 678/2009).
Avându-se în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) Teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.L.V. împotriva sentinţei civile nr. 7/F din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5012/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5015/2010. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
