ICCJ. Decizia nr. 5035/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5035/2010
Dosar nr. 4345/1/2010
Şedinţa publică de la 16 noiembrie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 2356 din 5 mai 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de eliberare a cauţiunii, formulată de intimaţii-reclamanţi M.A.M., B.A.M., T.M., S.I. şi J.G.S.
Pentru a pronunţa această soluţie Înalta Curte a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, la data de 12 iunie 2007, reclamanţii M.A.M., B.A.M., T.M.,S.I. şi J.G.S. au solicitat, în contradictoriu cu D.G.F.P. Dolj şi A.N.A.F., suspendarea deciziei privind atragerea răspunderii solidare, emisă sub nr. 30037 din 22 martie 2007 de către D.G.F.P. Dolj.
Prin sentinţa nr. 238 din 12 iulie 2007, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanţii M.A.M., B.A.M., T.M., S.I. şi J.G.S., în contradictoriu cu pârâţii D.G.F.P. Dolj şi A.N.A.F. şi a dispus suspendarea executării deciziei de atragere a răspunderii solidare a reclamanţilor, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei formulată împotriva acestuia.
Împotriva sentinţei amintite a declarat recurs D.G.F.P. Dolj în numele şi pentru Ministerul Economiei şi Finanţelor - A.N.A.F.
În cadrul soluţionării recursului declarat de D.G.F.P. Dolj, în numele şi pentru Ministerul Economiei şi Finanţelor - A.N.A.F., împotriva sentinţei nr. 238 din 12 iulie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 27 februarie 2008, în temeiul dispoziţiilor art. 215 alin. (2) C. proc. fisc., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit în sarcina intimaţilor-reclamanţi S.I., M.A.M., B.A.M., T.M. şi J.G.S. achitarea unei cauţiuni de 0,5% din suma de 34.412.616 RON (1.720.631 RON).
La data de 20 aprilie 2010 intimaţii-reclamanţi M.A.M., B.A.M., T.M., S.I., J.G.S. au formulat cerere de restituire a cauţiunii în cuantum de 172.064,00 RON consemnată la Banca C. - Sucursala C., potrivit recipisei de consemnare din 17 iunie 2008, aflată la Registrul de Valori al Înaltei Curţi.
În conformitate cu prevederile art. 7231 alin. (3) C. proc. civ. „cauţiunea se eliberează celui care a depus-o, în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei";.
Din interpretarea textului de lege menţionat, rezultă că pentru formularea cererii de restituire a cauţiunii trebuie îndeplinite în prealabil două condiţii imperative: hotărârea de fond să fie irevocabilă şi în al doilea rând partea interesată - creditorul - să nu fi formulat cerere pentru plata de despăgubiri din suma achitată cu titlu de cauţiune.
S-a constatat că în speţa de faţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de textul de lege mai sus menţionat, întrucât în cauză, în cadrul Dosarului nr. 1461/54/2007, D.G.F.P. Dolj a formulat cererea înregistrată sub nr. 23766 din 28 aprilie 2010, prin care a solicitat plata despăgubirilor în sensul achitării acestei cauţiuni în favoarea sa.
Instanţa a reţinut că din actele de la dosar rezultă că împotriva reclamanţilor, în baza deciziei de atragere a răspunderii solidare, pentru obligaţiile fiscale stabilite în sarcina societăţii debitoare, organul fiscal a instituit măsuri asigurătorii asupra bunurilor, aşa cum prevede art. 126 şi urm. C. proc. fisc., în sensul că s-a instituit sechestru asupra unui imobil care s-a înscris în CF prin încheierea nr. 13499 din 16 aprilie 2007.
În consecinţă, nu s-a trecut la executarea propriu-zisă a actului fiscal, ci la proceduri premergătoare în vederea realizării executării propriu-zise, prevăzute de dispoziţiile sus arătate.
Faţă de cele menţionate, instanţa a respins cererea de restituire a cauţiunii, cu precizarea că hotărârea prin care se respinge această cerere nu va avea autoritatea de lucru judecat în raport de o nouă cerere cu un astfel de obiect, ulterioară soluţionării cererii pentru plata de despăgubiri.
Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de revizuire D.G.F.P. a judeţului Dolj, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire formulate revizuenta a susţinut că instanţa nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere prin care a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 7231 către aceasta a sumei consemnate de către intimaţii-reclamanţi cu titlu de cauţiune, în vederea stingerii parţiale a creanţei stabilite prin decizia de antrenare a răspunderii solidare.
Analizând încheierea nr. 2356 din 5 mai 2010 pronunţată în Dosarul nr. 1461/54/2007 în raport de motivul de revizuire invocat, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 2 revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere, conform pct. 2 dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Astfel cum rezultă din conţinutul cererii de revizuire formulate, revizuenta reclamă nepronunţarea instanţei asupra capătului de cerere privind eliberarea sumei reţinute cu titlu de cauţiune în contul acesteia, în vederea stingerii parţiale a creanţei stabilite.
Din analiza încheierii pronunţate la data de 05 mai 2010, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este nefondată, întrucât hotărârea atacată deşi este o hotărâre pronunţată de o instanţă de recurs, aceasta nu evocă fondul, astfel cum impun dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. iar pe de altă parte nu se poate reţine cazul de „minus petita” prevăzut de dispoziţiile pct. 2 ale aceluiaşi art. invocat de către revizuentă, în considerentele încheierii fiind menţionată cererea înregistrată sub nr. 23766 din 28 aprilie 2010.
Astfel fiind, reţinând că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată, împotriva încheierii nr. 2356 din 5 mai 2010 în Dosarul nr. 1461/54/2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de D.G.F.P. a judeţului Dolj împotriva încheierii nr. 2356 din mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5033/2010. Contencios. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 5037/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
