ICCJ. Decizia nr. 5040/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5040/2010
Dosar nr. 810/54/2010
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Obştea M.R. a chemat în judecată pârâţii Comisia Locală R. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Primarul Comunei R. şi Comisia Judeţeană Gorj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, în contradictoriu cu intimata D.S. Gorj, organul local să fie obligat să întocmească şi să înainteze comisiei judeţene documentaţia în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafaţa de 410 ha., teren cu vegetaţie forestieră, organul judeţean să fie obligat să elibereze titlul de proprietate pentru suprafaţa mai sus menţionată, iar Primarul Comunei R., în calitate de preşedinte al Comisiei locale, să fie obligat la câte 100 RON, pe zi de întârziere, de la rămânerea definitivă a sentinţei ce se va pronunţa şi până la eliberarea titlului de proprietate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că Obştea M.R. şi-a întregit proprietatea ca urmare a succesiunii în timp a legilor fondului funciar, de modificare şi completare a Legii nr. 18/1991, stabilindu-se irevocabil prin sentinţa civilă nr. 1312 din 5 martie 2004, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, că este îndreptăţită la o suprafaţă de 5.804 ha., teren cu vegetaţie forestieră.
Că, din această suprafaţă de 5.804 ha., a fost pusă în posesie şi i s-a eliberat titlu de proprietate numai pentru suprafaţa de 5.399,66 ha., rămânând o diferenţă de 410 ha., pe care, deşi a solicitat-o în repetate rânduri, i s-a refuzat retrocedarea.
Intimata D.S. Târgu Jiu a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 şi excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (4) şi (5) din H.G. nr. 890/2005.
Judecătoria Târgu Jiu prin încheierea din 18 februarie 2010 a sesizat Curtea Constituţională pentru a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate, în baza art. 29 pct. 5 din Legea nr. 47/1992.
În temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a sesizat Curtea de Apel Craiova pentru a se pronunţa asupra excepţiei de nelegalitate.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 297 din 4 iunie 2010, a respins excepţia de nelegalitate formulată de Regia Naţională a Pădurilor R. - D.S. Gorj, în contradictoriu cu pârâţii Obştea M.R., Comisia Locală R. de aplicare a Legii nr. 18/1991, Comisia Judeţeană Gorj de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că între dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 şi ale art. 10 alin. (4) şi (5) din H.G. nr. 890/2005 a căror neconstituţionalitate s-a invocat şi dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 18/1991, art. 2 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 nu există nici un conflict, deoarece în timp ce cele două alin. se referă la posibilitatea comisiilor de a efectua anumite demersuri în vederea identificării unor terenuri susceptibile de o eventuală retrocedare, art. reglementează retrocedarea propriu-zisă a termenelor sub incidenţa legilor fondului funciar şi a modalităţii concrete în care se poate realiza aceasta.
Pentru aceleaşi argumente instanţa de fond reţine că nu există contradicţie între cele două art. şi art. 480 şi 481 C. proc. civ. în condiţiile în care textele C. civ. definesc noţiunea de proprietate şi restricţiile care o pot afecta.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Regia Naţională a Pădurilor R. - D.S. Gorj.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că art. 10 alin. (4) şi (5) din H.G. nr. 890/2005 încalcă dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 18/1991, întrucât acest art. prevede că pot face obiectul retrocedării doar termenele care au trecut în proprietatea statului prin efectul unor acte normative speciale şi nu toate terenurile proprietate a statului administrate de instituţiile şi autorităţile publice, art. 10 alin. (4) şi (5) nefăcând distincţie între fostele proprietăţi ale statului dintotdeauna şi cele trecute în proprietatea statului prin efectul unor acte normative speciale.
Recurenta a mai susţinut că, art. 10 alin. (4) şi (5) din H.G. nr. 890/2005 încalcă şi dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, întrucât regula retrocedării după anul 2000 este ca retrocedarea să se facă pe vechiul amplasament şi nu pe proprietatea statului. De asemenea, aceste dispoziţii legale, susţine recurenta, încalcă dreptul de proprietate al statului prevăzut de art. 480 şi 481 C. civ., garantat de constituţie indiferent de titular.
Recursul este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în cele urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de natura acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.
Din economia textului rezultă, în mod evident că excepţia de nelegalitate, putând fi invocată oricând în cadrul unui proces, adică în soluţionarea unei excepţii aflate pe rolul oricărei instanţe în orice grad de jurisdicţie, este mijloc de apărare, iar nu o acţiune în contenciosul administrativ, în sensul art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Asupra fondului excepţiei de nelegalitate urmează a se avea în vederea următoarele considerente:
În recursul său, Regia Naţională a Pădurilor R. - D.S. Gorj consideră că dispoziţiile art. 10 alin. (4) şi (5) din H.G. nr. 890/2005 încalcă dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 18/1991, întrucât acest art. prevede că pot face obiectul retrocedării doar terenurile care au trecut în proprietatea statului prin efectul unor acte normative speciale.
În acest fel, susţine recurenta, art. 10 alin. (4) şi (5) din H.G. nr. 890/2005 creează posibilitatea retrocedării şi din fosta proprietate a statului „dintotdeauna”, în cazul în care nu mai există rezervă în cadrul comisiei locale de fond funciar chiar dacă respectivele trenuri nu fac parte din categoria celor de la art. 45 din Legea nr. 18/1991.
S-a mai susţinut că art. 10 alin. (4) şi (5) din H.G. nr. 890/2005 încalcă şi dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, întrucât regula retrocedării după anul 2000 este ca aceasta să se facă pe vechiul amplasament.
Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cauzele de nelegalitate trebuie analizate în raport cu dispoziţiile legale în vigoare în momentul emiterii actului administrativ.
În cauză, însă, din analiza dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 890/2005 rezultă că aceste dispoziţii reglementează posibilitatea comisiilor judeţene de fond funciar, atunci când nu mai au la dispoziţie rezerve de teren, să se adreseze instituţiilor şi autorităţilor publice care administrează teren proprietatea statului. În acest sens, la alin. (5) din acest art. este instituită obligativitatea acestor instituţii şi autorităţi publice de a răspunde comisiilor de fond funciar şi de a le comunica în termen de 45 zile suprafeţele care le pot fi puse la dispoziţie.
Cât priveşte existenţa unui eventual conflict între dispoziţiile de mai sus şi cele ale art. 45 din legea fondului funciar precum şi cu cele ale art. 2 şi art. 24 din Legea nr. 1/2000, în mod corect instanţa de fond a reţinut că acesta nu există, întrucât primele vizează o obligaţie de diligenţă a comisiilor (punerea la dispoziţie de terenuri) în timp ce ultimele două art. reglementează retrocedarea propriu-zisă a terenurilor respectiv modalităţile concrete în care aceasta se realizează.
De asemenea, s-a reţinut că nu putem vorbi de existenţa niciunei contradicţii între art. 10 alin. (4) şi (5) din H.G. nr. 890/2005 şi art. 480 şi 481 C. civ., acestea din urmă definind noţiunea de proprietate şi sarcinile care o afectează.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa motivelor de casare, recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Regia Naţională a Pădurilor R. - D.S. Gorj împotriva sentinţei civile nr. 297 din 4 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5037/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5041/2010. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
