ICCJ. Decizia nr. 5046/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5046/2010
Dosar nr. 8901/2/2009
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul U.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe obligarea acestuia, prin secţia consulară - Ambasada României la Chişinău să-i primească de îndată, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunţa, cererea de redobândire a cetăţeniei române, însoţită de actele doveditoare şi să le transmită Comisiei pentru cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în septembrie 2006 s-a adresat secţiei consulare - Ambasada României la Chişinău în vederea depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei, conform art. 12 din Legea nr. 21/1991. Întrucât accesul în sediul ambasadei pentru depunerea unei astfel de cereri era condiţionat de prezentarea invitaţiei din partea ambasadei, a fost îndrumat verbal să solicite prin scrisoare recomandată o programare pentru depunerea acestei cereri.
Reclamantul a considerat că refuzul secţiei consulare la Chişinău de a primi cererea de redobândire a cetăţeniei şi condiţionarea acestei primiri de o solicitare pentru programare este nejustificat şi discriminatoriu, având în vedere dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 21/1991.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, arătând că la data introducerii cererii în instanţă se împlinise termenul de 6 luni în care reclamantul trebuia să formuleze acţiunea. De asemenea, a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a persoanei care a semnat cererea de chemare în judecată, având în vedere diferenţele dintre semnătura existentă pe acţiune şi semnătura de pe cererea pe care reclamantul a adresat-o pârâtei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 936 din 23 februarie 2010 a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a admis acţiunea formulată de reclamant, obligând pârâtul să stabilească o dată pentru primirea cererii şi a actelor necesare redobândirii cetăţeniei române de către reclamant în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinţei.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
- Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune este neîntemeiată în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 şi de conţinutul cererii din 1 iulie 2009, formulată de reclamant.
Nici excepţia lipsei calităţii de reprezentant nu poate fi primită, întrucât, reţine instanţa, cererea a fost semnată de reclamant iar eventualele diferenţe dintre semnături nu conduc la nulitatea acţiunii.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că apărarea pârâtei potrivit căreia dispoziţiile Legii nr. 21/1991 şi cele ale Legii nr. 554/2004 nu pot fi respectate din cauza capacităţii limitate a secţiei consulare de a procesa dosarele nu poate fi primită, atâta vreme cât, pe de o parte, pârâta nu a probat acest fapt, iar pe de altă parte, având în vedere Legea nr. 554/2004, soluţionarea cererii trebuia făcută în termen de 30 de zile de la formulare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Afacerilor Externe, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut că instanţa a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor art. 105 alin. (2).
Astfel, susţine recurentul, la dosar nu există dovada faptului că reclamantul şi-a asumat acest litigiu or, promovarea unei acţiunii în justiţie este efectul exercitării dreptului său de dispoziţie.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs se susţine că instanţa a făcut o interpretare greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) reţinând că „dispoziţiile imperative ale Legii nr. 554/2004 „impun” soluţionarea cererilor într-un termen de 30 de zile”, întrucât numai vătămarea nu este suficientă în contenciosul administrativ, fiind necesar să se dovedească şi existenţa unui refuz nejustificat.
Astfel, susţine recurentul, nu se poate pune semnul egalităţii între factorul volitiv definit ca sursă a refuzului, indicat la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 şi factorul obiectiv al imposibilităţii autorităţilor române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova spaţii adecvate pentru preluarea cererilor de redobândire a cetăţeniei române şi pentru procesarea acestor solicitări într-un termen cât mai scurt.
Recurentul a mai susţinut şi că puterea judecătorească nu se poate substitui puterii executive în a edicta termenele de primire a cererilor şi de a le impune apoi pârâtului.
Cât priveşte noţiunea de termen rezonabil, s-a susţinut că aceasta a fost „decantată” numai în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi nu se aplică decât în cazurile expres specificate.
Recursul este nefondat.
Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantului, invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, este neîntemeiată şi în mod corect a fost respinsă de prima instanţă.
Refuzul nejustificat de a i se primi cererea şi de a i se stabili o dată de primire a actelor necesare redobândirii cetăţeniei române se raportează la conţinutul cererii formulate de reclamant la data de 1 iulie 2009 şi cum acţiunea în justiţie a fost înregistrată la data de 21 septembrie 2009, nu sunt incidente dispoziţiile art. 11 alin. (5) cu referire la art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
Soluţia instanţei de fond este corectă şi cu privire la excepţia lipsei calităţii de reprezentant, deoarece, pe de o parte cererea a fost semnată de reclamant, neexistând dovezi în sens contrar, iar pe de altă parte, aşa-zisele diferenţe de semnături nu atrag sancţiunea nulităţii absolute invocată de pârât.
Pe fondul cauzei în mod corect Curtea de Apel a reţinut că acţiunea reclamantului este întemeiată.
Astfel, poziţia autorităţii pârâte este evident una de natură a aduce reclamantului o vătămare în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât demersurile sale pornite încă din anul 2006 au rămas fără rezolvare chiar şi la momentul judecării prezentului recurs.
Fără a face abstracţie de faptul notoriu că secţia consulară a Ambasadei Române din Republica Moldova se confruntă cu un număr foarte mare de cereri de genul celei în discuţie şi că din lipsa unui spaţiu corespunzător procesarea lor se face în ordine cronologică, deci obiectiv procedura nu poate fi parcursă într-un termen scurt, în speţă termenul de aproape 3 ani - din anul 2006 este evident unul nerezonabil.
Legea nr. 21/1991 privind cetăţenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor întemeiate pe acest act normativ, însă potrivit art. 10 Convenţia europeană asupra cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002 fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
Cum nici legiuitorul naţional şi nici Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (art. 6) nu explicitează noţiunea de termen rezonabil, judecătorului îi revine sarcina de a aprecia, în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte, asupra caracterului rezonabil al termenului în care se primesc, se înregistrează sau se soluţionează cererile de redobândire a cetăţeniei române.
Or, în speţă, judecătorul fondului s-a conformat întocmai jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, invocate chiar de recurent, care a statuat că noţiunea de „termen rezonabil” fără a fi sinonimă cu cea de „termen scurt” se raportează la toate circumstanţele concrete ale cazului.
Pentru cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei civile nr. 936 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5045/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5048/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
