ICCJ. Decizia nr. 5053/2010. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5053/2010
Dosar nr. 289/45/2009
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 aprilie 2009, reclamanta SC M. SRL comuna T., judeţul Vaslui a solicitat anularea procesului-verbal de constatare din 24 decembrie 2008 şi a deciziei nr. 7 din 30 ianuarie 2009 emise de pârâta A.P.D.R.P. cu privire la rambursarea fondurilor europene şi a fondurilor de cofinanţare în sumă de 107.603,50 RON.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că prin actele administrative contestate au fost în mod greşit constatate nereguli în legătură cu încheierea contractelor de arendă şi a proceselor- verbale de licitaţie, fiind obligată să restituie suma de 107.603,50 RON primită în baza contractului nr. PP încheiat cu agenţia pârâtă pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în sumă de 112.312 RON pentru realizarea proiectului „Achiziţie de tractor şi utilaje agricole pentru ferma vegetală în comuna T.”.
Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 32/CA din 8 februarie 2010, prin care a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că, în baza prevederilor contractului nr. PP din 26 iunie 2006, reclamanta datorează suma stabilită prin actele administrative întocmite de pârâtă, întrucât la licitaţia organizată în vederea achiziţionării de utilaje a acceptat participarea unor societăţi comerciale care se încadrează în situaţia reglementată de pct. 16 lit. e) şi f) din capitolul V al contractului de finanţare, anexa IV.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC M. SRL, solicitând casarea hotărârii atacate ca fiind nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit probatoriul administrat şi dispoziţiile legale incidente în cauză, ignorând că ofertele depuse de cei care au participat la licitaţie au fost declarate conforme, respectând instrucţiunile reprezentanţilor agenţiei pârâte.
De asemenea, s-a arătat că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra situaţiei de dubiu prezentată de intimată în procesul-verbal şi a confundat bugetul consolidat al statului cu bugetul local al unei primării, ceea ce a determinat calificarea greşită a ofertei depusă de SC I. SA.
Recurenta a criticat şi omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra apărărilor sale privind informaţiile nereale cuprinse în procesul-verbal întocmit de intimată şi soluţia de respingere fără temei a cererii de probe, inclusiv interogatoriul agenţiei intimate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de excepţia de ordine publică invocată din oficiu la acest termen în baza dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Procesul-verbal de constatare din 24 decembrie 2008 şi decizia nr. 7 din 30 ianuarie 2009 întocmite de A.P.D.R.P. au ca obiect obligaţia recurentei SC M. SRL de a rambursa creanţa bugetară în sumă de 107.603,50 RON, reprezentând cheltuială declarată neeligibilă din ajutorul nerambursabil acordat prin contractul nr. PP încheiat la 26 iunie 2006 pentru realizarea proiectului „Achiziţie de tractor şi utilaje agricole pentru ferma vegetală în comuna T. judeţul Vaslui”.
Soluţionând fondul pricinii, Curtea de Apel Iaşi a pronunţat o hotărâre nelegală pentru că a încălcat normele de competenţă materială în litigiile de contencios administrativ şi fiscal în raport de valoarea debitului contestat de societatea recurentă.
Dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd competenţa materială a Curţilor de Apel de a soluţiona în primă instanţă litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Pentru litigiile în care debitul este inferior sumei de 500.000 RON, competenţa aparţine în primă instanţă tribunalelor.
Debitul stabilit prin actele administrative contestate reprezintă o creanţă bugetară, care poate fi contestată în condiţiile prevăzute de C. proc. fisc., potrivit dispoziţiilor art. 10 din O.G. nr. 79/2003.
În consecinţă, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, s-a apreciat eronat că este determinant criteriul competenţei funcţionale a autorităţii publice chemate în judecată, deşi erau incidente prevederile legale referitoare la determinarea competenţei materiale după criteriul valorii sumei contestate.
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 3 şi art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată şi va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Vaslui, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC M. SRL împotriva sentinţei civile nr. 32/CA din 8 februarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Vaslui, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5050/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5055/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
