ICCJ. Decizia nr. 5050/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5050/2010
Dosar nr. 1473/36/2009
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introductivă de instanţă, reclamantul N.V. a solicitat în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, emiterea unei decizii prin care această pârâtă să efectueze cu prioritate plata sumei de 125.000 RON, în Dosarul nr. 7902/CC din 30 ianuarie 2006, conform Deciziei nr. 1163 din 28 iunie 2007, emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că solicită plata cu prioritate a sumei de mai sus, pentru motive temeinice (caz medical) or, adresa de răspuns a pârâtei nu specifica rezolvarea cazului şi nici nu precizează un termen în acest sens.
Prin precizările formulate la data de 8 ianuarie 2010, reclamantul a arătat că înţelege să conteste cuantumul stabilit prin titlul de plată în sumă de 125.000 RON, în baza deciziei nr. 1163 din 28 aprilie 2007 şi a cererii de opţiune înregistrată sub nr. 1384 din 19 octombrie 2007, solicitând plata sumei de 275.000 RON.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 64/CA din 22 februarie 2010, a respins acţiunea formulată de reclamant ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că prin titlul de plată s-a respectat limita prevăzută de lege, respectiv i s-a acordat reclamantului despăgubirea în limita sumei de 500.000 RON corespunzătoare cotei sale de ¼ - respectiv 125.000 RON.
Aşa fiind, reţine în continuare instanţa, solicitarea reclamantului la acordarea unor despăgubiri prin plata în numerar superioară sumei de 125.000 RON este nefondată, întrucât s-ar încălca limita de 500.000 RON (corespunzător cotei sale de ¼) pentru un singur dosar de despăgubire, în speţă Dosarul nr. 7902/CC din 30 ianuarie 2006.
S-a mai reţinut şi că reclamantului i s-au achitat drepturile cuvenite conform titlului de plată până la soluţionarea cauzei.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a formulat recurs N.D.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că hotărârea Curţii de Apel Constanţa este greşită, deoarece a menţinut cuantumul de 125.000 RON şi de asemenea şi pentru faptul că a trimis dosarul pentru judecata pe fond la Tribunalul Constanţa, pentru ca apoi, prin decizia nr. 2533 din 12 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competentă în soluţionarea fondului să fie Curtea de Apel Constanţa.
Recurentul susţine şi faptul că, în mod greşit au fost introduse bunurile tatălui său alături de cele ale celor două surori şi a fratelui său, deoarece există o procură notarială respectiv procura nr. PP/2007 prin care patrimoniul tatălui său a fost separat de cel al fraţilor şi surorilor.
Astfel, pentru N.V. există titlu individual de despăgubire în cuantum de 640.981 RON şi nu titlu de despăgubire colectiv de 2.563.927 RON.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezentul recurs pentru următoarele considerente, care vor completa motivarea hotărârii atacate.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Constanţa la data de 8 mai 2008, reclamantul N.V. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 125.000 RON cu prioritate, pentru motive temeinice (caz medical) însă, prin răspunsul primit, pârâta nu a specificat rezolvarea cazului şi nu precizează un termen în acest sens.
Prin precizările formulate la data de 8 ianuarie 2010, reclamantul a arătat că înţelege să conteste cuantumul stabilit prin titlul de plată a sumei de 125.000 RON, în baza deciziei nr. 1163 din 28 aprilie 2007 şi a cererii de opţiune înregistrată sub nr. 1384 din 19 octombrie 2007.
La rândul său, pârâta, prin concluzii scrise, a invocat excepţia tardivităţii modificării cererii, în raport de dispoziţiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepţie respinsă ca neîntemeiată de către instanţă, pe considerentul că reclamanta şi-a modificat câtimea pretenţiilor, situaţie permisă de art. 132 pct. 2 alin. (2) C. proc. civ.
Din cele expuse mai sus, rezultă că reclamantul a formulat acţiunea introductivă de instanţă la data de 8 mai 2008, iar la data de 8 ianuarie 2010 a solicitat suma de 275.000 RON în baza deciziei nr. 1163 din 28 aprilie 2007.
Instanţa de fond a considerat în mod greşit că această solicitare reprezintă o modificare a câtimii pretenţiilor reclamantului [art. 132 pct. 2 alin. (2) C. proc. civ.] când, în realitate, această solicitare reprezintă o cerere de anulare a deciziei nr. 1539 din 14 decembrie 2007, prin care, reclamantul solicită să i se emită titlul de plată pentru 125.000 RON şi pentru care acesta a pierdut termenul de contestare în instanţă.
Aşa fiind, solicitarea acestuia de a i se acorda despăgubiri, prin plata în numerar superioară sumei de 500.000 RON, pentru un singur dosar de despăgubire (corespunzător cotei sale de ¼) este nefondată, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa motivelor de casare, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.V. împotriva sentinţei civile nr. 64/CA din 22 februarie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5049/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5053/2010. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
