ICCJ. Decizia nr. 5061/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5061/2010
Dosar nr. 4022/1/2010
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
La data de 10 mai 2010, a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 4022/1/2010, acţiunea prin care recurenta C.S.N. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii din 29 aprilie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cale de consecinţă admiterea contestaţiei formulate împotriva hotărârii comisiei de organizare a concursului de promovare din 9 mai 2010 şi implicit permiterea participării la respectivul examen.
În fapt, recurenta arată că în perioada 1999-2004 a fost consilier juridic, fiind numită judecător prin Decretul din 31 mai 2004, în urma promovării examenului de admitere în magistratură, organizat la data de 28 februarie 2004, în condiţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
Mai arată recurenta că s-a înscris la examenul de promovare organizat în data de 9 mai 2010, însă cererea sa a fost respinsă pe motiv de neîndeplinire a condiţiei de vechime prevăzută de art. 44 din Legea nr. 303/2004, în concret lipsindu-i 28 de zile din vechimea efectivă în funcţia de judecător.
Consideră recurenta că respingerea cererii sale de participare la respectivul concurs de promovare este exagerată cu atât mai mult cu cât validarea examenului precum şi numirea efectivă în funcţia de judecător la Curtea de Apel, în urma promovării examenului urmează a se face la o dată ulterioară momentului la care va îndeplini condiţia minimă de vechime de 6 ani.
Prin cererea înregistrată la data de 15 noiembrie 2010 recurenta şi-a precizat cererea în sensul că solicită anularea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 29 aprilie 2010 şi obligarea intimatei să procedeze la validarea rezultatului obţinut la examenul din luna mai 2010, în urma susţinerii căruia a obţinut media 8,85.
Mai susţine recurenta că în mod greşit calculul vechimii în muncă s-a făcut la data de 9 mai 2010, data examenului, deoarece, aşa cum s-a stabilit printr-o practică constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, efectele examenului de promovare se produc în momentul recunoaşterii gradului de judecător de tribunal, şi a celorlalte drepturi ce decurg din această situaţie, fiind evidentă îndeplinirea acestei condiţii de vechime necesară la acea dată.
2. Întâmpinarea formulată în cauză
În termen legal intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a recursului, arătând, în esenţă, că nu există motive de nelegalitate a hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 29 aprilie 2009, în sensul invocat de recurentă.
Astfel, se arată că recurenta, judecător în cadrul Tribunalului Mehedinţi, a formulat în condiţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, recurs împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 29 aprilie 2010, solicitând anularea acestei hotărâri şi implicit constatarea îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute de art. 44 din Legea nr. 303/2004, necesare susţinerii concursului de promovare în funcţii de execuţie din data de 9 mai 2010.
Recurenta critică în esenţă, hotărârea atacată pe motiv că îi lipsesc doar 28 de zile pentru a avea îndeplinită condiţia privind vechimea minimă pentru înscrierea la concursul de promovare în funcţie de execuţie.
Susţine intimatul că nu pot fi reţinute aserţiunile recurentei în condiţiile în care art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004 impun imperativ condiţia minimă de vechime de 6 ani pentru participarea la concursul de promovare în funcţia de judecător la Curţile de Apel, condiţie neîndeplinită de recurentă, care s-a înscris la concursul de promovare având doar o vechime de 5 ani, 11 luni şi 2 zile, calculată la data de 9 mai 2010.
În drept intimata şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ.
3. Hotărârea atacată cu recurs
Prin hotărârea din 29 aprilie 2010 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de recurenta C.S.N., judecător la Tribunalul Mehedinţi, împotriva hotărârii din 22 aprilie 2010 a secţiei pentru judecători.
Prin hotărârea din 22 aprilie 2010, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de doamna judecător C.S.N. împotriva hotărârii din 12 aprilie 2010 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 9 mai 2010, pentru neîndeplinirea condiţiei de vechime minimă prevăzută de lege pentru promovarea la Curtea de Apel.
Din considerentele hotărârii contestate se reţine că doamna judecător C.S.N. are o vechime în funcţia de judecător de 5 ani, 11 luni, 2 zile, calculată la data de 9 mai 2010, anterior exercitării profesiei de judecător, recurenta îndeplinind funcţia de consilier juridic, având o vechime de 5 ani, 5 luni, 6 zile în această funcţie.
Referitor la motivul invocat în contestaţie, constând în aceea că, respingerea cererii sale de înscriere este exagerată, în condiţiile în care promovarea la Curtea de Apel se va realiza după validarea rezultatelor concursului, ulterior datei de 7 iulie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că în mod corect, secţia pentru judecători a constatat că îndeplinirea condiţiilor de participare la concurs se apreciază la data susţinerii probei scrise, 9 mai 2010, dată la care doamna judecător nu îndeplineşte condiţia de vechime în funcţia de judecător necesară promovării la Curtea de Apel.
În ceea ce priveşte referirea doamnei judecător la faptul că aceasta a exercitat, în perioada 1999-2004, profesia de consilier juridic, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că perioada în care doamna judecător a îndeplinit această funcţie nu poate fi luată în calculul vechimii instituite de lege ca şi condiţie pentru promovarea în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor.
Faţă de dispoziţiile legale incidente, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a conchis în sensul că doamna judecător nu îndeplinea, la data organizării concursului de promovare, condiţiile minime de vechime prevăzute la art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004, privind vechimea necesară promovării în funcţia de judecător de Curte de Apel.
4. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor „Promovarea judecătorilor şi procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel naţional”, concurs care potrivit art. 46 alin. (1) „constă în probe scrise, cu caracter teoretic şi practic”.
Potrivit art. 44 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ „pot participa la concursul de promovare la instanţele sau Parchetele imediat superioare judecătorii şi procurorii care au avut calificativul foarte bine la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc următoarele condiţii de vechime: 6 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţiile de judecător de Curte de Apel şi procuror la Parchetul de pe lângă aceasta”.
Aşadar din normele legale redate rezultă că promovarea judecătorilor şi procurorilor la Tribunale, Curţi de Apel şi Parchete se face în baza unui concurs care presupune parcurgerea a două etape reglementate distinct, respectiv îndeplinirea condiţiilor de participare impuse de art. 44 din Legea nr. 303/2004 şi parcurgerea probelor scrise cu caracter teoretic şi practic, prevăzute de art. 46 din acelaşi act normativ.
Recurenta susţine nelegalitatea hotărârii recurate prin prisma faptului că intimatul a apreciat asupra uneia dintre condiţiile de participare impuse de art. 44 prin raportare la data desfăşurării probei de concurs, respectiv 9 mai 2010 şi nu la data validării concursului sau data numirii candidaţilor declaraţi admişi în noile funcţii de execuţie.
Din analiza dispoziţiilor art. 44 rezultă, fără putere de tăgadă, că fiind vorba de îndeplinirea cumulativă a trei condiţii de participare la examen, se impun a fi constatată îndeplinirea acestora la data susţinerii examenului de promovare în funcţii de execuţie la instanţe şi parchete şi nu la data validării examenului de promovare sau la data numirii în funcţia de execuţie ierarhic superioară, cum în mod greşit susţine recurenta.
De altfel câtă vreme legiuitorul foloseşte sintagma pot participa la concursul de promovare şi nu pot fi numiţi în urma examenului de promovare, orice altă interpretare, în sensul susţinut de recurentă, nu poate fi primită.
Faptul că la momentul susţinerii probei de concurs recurenta avea o vechime de 5 ani, 11 luni şi 2 zile, lipsindu-i practic 28 de zile pentru a se încadra în exigenţa textului de lege amintit, nu are relevanţă în condiţiile în care dispoziţiile legale în materie nu permit nici o excepţie de la condiţia privind vechimea minimă în funcţia de judecător.
De asemenea nu prezintă relevanţă nici faptul că recurenta în urma participării, prin efectul legii, la examenul de promovare din 9 mai 2010, a obţinut o medie care i-ar fi creat vocaţia valorificării examenului respectiv, în condiţiile în care aceasta nu îndeplinea condiţiile de participare la respectivul concurs de promovare, etapă preliminară susţinerii probelor scrise.
Prin urmare în mod corect intimatul a analizat îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 44 din Legea nr. 303/2004, în persoana recurentei, la momentul susţinerii probei de concurs şi nu la momentul validării examenului sau în raport de data numirii în funcţiile de execuţie ierarhic superioare în urma promovării examenului de promovare şi a apreciat că recurenta nu îndeplineşte una dintre cele trei condiţii, respectiv vechimea minimă de 6 ani în funcţia efectivă de judecător.
În consecinţă, faţă de cele mai sus expuse, constatând legalitatea şi temeinicia hotărârii recurate şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.S.N. împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 29 aprilie 2010, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5060/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5065/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
