ICCJ. Decizia nr. 5060/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5060/2010
Dosar nr. 3202/1/2010
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC G.A. SRL - comuna Ş. - în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate a solicitat să se dispună: anularea deciziei nr. 131 din 18 septembrie 2008 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate - Bucureşti; admiterea plângerii prealabile pe care a formulat-o cu consecinţa anulării deciziei nr. 095 din 26 iunie 2008 emisă de aceeaşi autoritate.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, în perioada 28 mai 2008 - 2 iunie 2008, a fost supusă unor controale din partea Autorităţii Naţionale a Vămilor - Direcţia Regională Vamală Iaşi - DJAOV Suceava - controale având drept obiect respectarea condiţiilor de autorizare a antrepozitului fiscal. A mai arătat că, aceste controale s-au finalizat cu amendarea contestatoarei pentru contravenţiile prevăzute de art. 220 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. proc. fisc. şi cu toate că în termenul prevăzut de art. 121 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare ale art. 185 C. fisc. a remediat deficienţele constatate în actul de sancţionare contravenţională şi a comunicat acest aspect autorităţii intimate, prin decizia nr. 095/2008 s-a dispus - în mod nelegal - revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal. A susţinut, de asemenea, că decizia criticată este nelegală întrucât: produsele găsite - 1.720 litri „sirop de vişine alcoolizat cu conţinut de vişine"; nu reprezintă un produs accizabil în sensul art. 162, 163 C. fisc.; că deţine acte de provenienţă - înregistrate în evidenţa contabilă - cu privire la cantităţile de reziduri găsite de organele de control; că organele de control au procedat la o prelevare defectuoasă a probelor astfel încât, constatările inserate în decizia contestată nu reflectă realitatea; că în scopul îmbunătăţirii activităţii de antrepozitar fiscal, a achiziţionat două încăperi situate în aceeaşi clădire şi la aceeaşi adresă pentru care deţine autorizaţie de antrepozit fiscal, modificare pe care a adus-o la cunoştinţă autorităţii pârâte cu adresa din 12 iunie 2008 şi cum această modificare nu este de natură a modifica impozitele şi taxele datorate de contestatoare nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 12 din Normele de aplicare ale art. 185 C. fisc.
A mai arătat că societatea contestatoare se află în situaţia prevăzută de art. 5 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, în sensul că pentru aceeaşi faptă contravenţională se poate aplica doar o singură sancţiune contravenţională. Decizia criticată, dispunând o dublă sancţionare a contestatoarei.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 35 din 5 februarie 2010 a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a dispus anularea deciziei nr. 131/2008 a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi a deciziei nr. 095/2008 emisă de Autoritatea Naţională a Vămilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că faptele săvârşite de reclamantă potrivit circumstanţelor descrise în procesele-verbale, atrag atât o răspundere contravenţională a societăţii în condiţiile art. 220 C. proc. fisc. cât şi o răspundere fiscală în condiţiile art. 185 C. fisc. care statuează că pentru situaţiile prevăzute de acest art., autoritatea fiscală competentă poate anula, revoca sau suspenda autorizaţia pentru un antrepozit fiscal.
Având în vedere că sancţionarea contravenţională a societăţii s-a făcut prin aplicarea unor amenzi maxime iar societatea a depus diligenţe în vederea remedierii deficienţelor constatate, instanţa de fond a reţinut că nu se impune şi luarea măsurii de revocare a autorizaţiei de antrepozit.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâta DRAOV Iaşi.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în speţă se regăseşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, dându-se interpretare greşită textului de lege (art. 185 C. fisc.) considerându-se în mod greşit că nu se impune luarea şi a măsurii de revocare a autorizaţiei de antrepozit.
Astfel, recurenta susţine că la analizarea contestaţiei şi la admiterea acesteia instanţa de fond nu a avut în vedere rezultatele celor două expertize efectuate în cauză, apreciind că aplicarea sancţiunilor contravenţionale ar fi îndestulătoare, neimpunându-se şi măsura de revocare a autorizaţiei de antrepozit, or, revocarea este o măsură independentă şi obligatorie impusă imperativ de reglementările C. fisc.
Recursul este întemeiat, urmând să fie admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În fapt, în urma controlului efectuat în perioada 28 mai 2008 - 2 iunie 2008, la sediul societăţii contestatoare, în vederea verificării condiţiilor de autorizare a antrepozitului fiscal de băuturi alcoolice, a fost identificată cantitatea de 1.720 litri sirop de vişine alcoolizat, având o concentraţie alcoolică necunoscută, pentru care nu există documente legale de provenienţă şi care nu era înregistrată în evidenţele contabile ale societăţii. Pentru acest fapt, societatea a fost sancţionată contravenţional cu amendă de 100.000 RON conform art. 220 alin. (2) C. proc. fisc., întocmindu-se procesul-verbal din 2 iunie 2008.
Împotriva acestui proces-verbal, societatea a formulat plângere contravenţională, plângere respinsă ca nefondată de către Judecătoria Suceava, hotărârea rămânând definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 383 din 8 aprilie 2009 a Tribunalului Suceava.
De asemenea, în cadrul aceluiaşi control, la data de 2 iunie 2008, s-a constatat că la data eliberării autorizaţiei de antrepozit fiscal (24 martie 2004) societatea G.A. SRL avea în proprietate trei încăperi respectiv nr. 9, 10 şi 11 planul cadastral nr. AA iar, la data de 10 octombrie 2005, aceasta a achiziţionat încăperile nr. 7 şi 8 din planul cadastral menţionat cu factura nr. PP, fără a înştiinţa autoritatea fiscală competentă, contrar prevederilor art. 183 alin. (1) lit. j) din C. fisc., fapt ce a condus la întocmirea procesului-verbal de constatare din 2 iunie 2008. Împotriva acestui ultim proces-verbal s-a format plângere contravenţională, admisă în parte de Judecătoria Suceava, în sensul reducerii amenzii aplicate petentei de la 100.000 RON la 40.000 RON, sentinţa Judecătoriei Suceava nr. 5305 din 28 noiembrie 2008 a rămas definitivă şi irevocabilă prin decizia Tribunalului Suceava nr. 251 din 4 martie 2009.
Cu privire la susţinerea recurentei potrivit căreia ar fi anunţat organul fiscal cu privire la modificările aduse în structura antrepozitului fiscal, trebuie menţionat faptul că, societatea a făcut acest lucru după 10 zile de la constatarea neregulilor consemnate în procesul-verbal nr. DD/2008.
Cum autorizaţia de antrepozit fiscal din 15 decembrie 2003 a fost eliberată în baza unor date iniţiale, date modificate ulterior fără cunoştinţa organului fiscal, în mod corect Judecătoria Suceava a dispus sancţionarea contravenţională a reclamantei, faptă ce a determinat şi revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., „autoritatea fiscală competentă revocă sau anulează autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, dacă antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre cerinţele prevăzute la art. 183 C. proc. fisc.
Referitor la cea de a doua faptă contravenţională săvârşită de intimata-reclamantă, faptă sancţionată prin procesul-verbal de control din 2 iunie 2008, în mod corect Judecătoria Suceava şi Tribunalul Suceava au reţinut că susţinerea recurentei privind greşita încadrare este nefondată, în condiţiile în care nu face dovada că foloseşte în procesul de producţie deşeuri de vişine nealcoolizate, iar concentraţia alcoolică mare demonstrează că scopul urmărit de societatea reclamantă este acela de a eluda plata accizelor.
În acest sens este şi Certificatul de analiză din 9 iulie 2008 emis de Laboratorul Vamal Central din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor potrivit căruia siropul de vişine alcoolizat este băutură alcoolică, produs accizabil conform art. 163 C. fisc., fiind definit de art. 162 lit. e) din acelaşi Cod alcool etilic. Acest ultim art. prevede că, Codul NC reprezintă poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau codul tarifar aşa cum este prevăzut în Regulamentul CE nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 cu privire la nomenclatura tarifară şi statistică şi la tariful vamal comun de la 19 octombrie 1992.
De altfel, aşa cum susţine şi recurenta prin motivele de casare, „chiar dacă s-ar considera că produsul sirop de vişine alcoolizat nu ar fi un produs accizabil ci un deşeu, aşa cum precizează societatea, acest lucru nu a constituit singura urgenţă care a condus la revocarea autorizaţiei, prin procesul-verbal de control constatându-se mai multe abateri de la normele legale ce reglementează această materie.
Faţă de cele ce preced, recursul este fondat şi va fi admis, modificându-se sentinţa recurată, în sensul respingerii ca nefondată a acţiunii formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de DRAOV Iaşi în calitate de reprezentant legal în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate împotriva sentinţei civile nr. 35 din 5 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC G.A. SRL.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5054/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5061/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
