ICCJ. Decizia nr. 5327/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5327/2010
Dosar nr. 3009.2/102/200.
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 40 din 21 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 3009/102/2008, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii I.A., ş.a., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale Bucureşti şi a obligat pârâta la plata către reclamanţi a următoarelor drepturi salariale:
- spor de confidenţialitate de 15% la salariul de bază conform art. 31 şi art. 45 din Legea nr. 188/1999;
- spor de stabilitate şi fidelitate, diferenţiat în funcţie de vechime de până la 20% la salariul de bază, conform art. 31 coroborat cu art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999;
- spor de suprasolicitare neuropsihică şi stres de 15% la salariul de bază, conform art. 31 coroborat cu art. 3 lit. c), d), e) din Legea nr. 188/1999;
- spor de condiţii novice sau periculoase în cuantum de 10% la salariul de bază, conform art. 31 coroborat cu art. 3 lit. c), d), e) din Legea nr. 188/1999 şi art. 2 şi art. 8 din HG nr. 281/1993;
- spor de condiţii vătămătoare de 10% la salariul de bază, începând cu data de 20 ianuarie 2006, dată de la care a fost prevăzut acest spor pentru funcţionarii publici de art. 16 din OG nr. 2/2006.
- spor de calculator de 10% la salariul de bază conform art. 31 coroborat cu art. 3 lit. c), d), e) din Legea nr. 188/1999 şi art. 2 şi art. 8 din H.G: nr. 281/1993, toate aceste sporuri actualizate în raport cu rata inflaţiei până la plata efectivă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut ca sporurile de confidenţialitate, de stabilitate şi de fidelitate care se acordă în funcţie de vechime, sunt prevăzute de art. 31 şi art. 45 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi au fost suspendate în perioada 2004-2006 prin OG nr. 92/2004 privind reglementările drepturilor salariale ale funcţionarilor publici pentru anul 2005. Dispoziţiile de suspendare sunt nelegale întrucât s-au prevăzut într-o lege ordinară care nu poate suspenda prevederi dintr-o lege organică cum este Legea nr. 188/1999. Cum în prezent suspendarea nu mai operează, drepturile devin actuale, pârâta fiind obligată să le acorde şi pentru perioada de suspendare.
Cu privire la sporul pentru condiţii deosebite de muncă (spor pentru confidenţialitate neuropsihică şi stres, spor condiţii nocive sau periculoase, spor de condiţii vătămătoare - radiaţii, antenă, spor de calculator), reclamanţii au făcut dovada că lucrează în condiţii vătămătoare, aşa încât, drepturile se circumscriu dreptului comun prevăzut de art. 31 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, unde se arată că funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale, în condiţiile legii.
Împotriva sentinţei a formulat recurs Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale Bucureşti.
Prin Decizia nr. 1172 din 26 noiembrie 2009 Curtea de Apel Târgu-Mureş a admis recursul declarat de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, a modificat, în tot, sentinţa atacată, în sensul că a respins cererea formulată de reclamanţi.
Pentru a pronunţa această soluţie s-au reţinut următoarele. Sporul de confidenţialitate poate fi acordat funcţionarilor publici din cadrul instituţiilor şi autorităţilor publice expres şi limitativ prevăzute prin actele normative de salarizare, numai în condiţiile stabilite prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal, prevăzute în bugetul aprobat, iar celelalte sporuri (sporul de confidenţialitate) pot fi acordate funcţionarilor publici din cadrul altor structuri, doar dacă sunt prevăzute de legislaţia specifică autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.
S-a mai reţinut că, categoria funcţiei publice din care fac parte reclamanţii nu este îndreptăţită la sporul de confidenţialitate solicitat, întrucât nu există niciun text de lege care să prevadă acordarea acestui spor, iar dacă legiuitorul ar fi intenţionat să acorde acest spor şi acestei categorii, atunci prevedea în mod expres într-unui din textele de lege menţionate, acordarea acestui spor şi acestora. Adoptarea acestei soluţii cu privire la categoria funcţionarilor publici din care fac parte reclamanţii, nu creează premisele unei discriminări, în raport de celelalte categorii, întrucât principiul egalităţii de tratament nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluţii diferite, pentru situaţii diferite, justificate pe baza unor criterii obiective şi raţionale.
Aceeaşi motivare a reţinut-o instanţa şi în privinţa sporului de stabilitate. Chiar dacă prin legislaţii specifice unor autorităţii sau instituţii publice, funcţionarii publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestora beneficiază de acest spor, instituţia pârâtă nu beneficiază de o asemenea legislaţie.
Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire, reclamanţii I.A., ş.a., invocând în drept incidenţa prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş la data de 22 martie 2010, instanţă care, raportată la temeiul de drept invocat, prin Decizia nr. 593/R din 6 mai 2010 a declinat competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În opinia titularilor cererii de revizuire sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. referitoare la tripla identitate de obiect, cauză şi părţi, întrucât există două hotărâri definitive potrivnice, respectiv Decizia nr. 475/R/2008 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, prin care s-au acordat sporurile de confidenţialitate, fidelitate şi suprasolicitare neuropsihică şi stres şi Decizia nr. 1172 din 26 noiembrie 2009, pronunţată de aceeaşi instanţă, prin care s-a respins cererea de acordare a acestor sporuri, litigiile având aceleaşi părţi.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, în considerarea argumentelor în continuare arătate.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor definitive în instanţa de apel sau prin neapelare precum şi a celor date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, în cazurile expres şi limitativ stabilite de art. 322 C. proc. civ. şi în condiţiile prevăzute de art. 323, art. 324 din acelaşi cod. Cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
In sensul dispoziţiilor legale incidente în materie, admisibilitatea revizuirii se examinează sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puţin definitivă; această hotărâre să fie dată după cercetarea fondului cauzei; criticile formulate să se încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocat ca temei legal al prezentei cereri, este incident atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, făcându-se astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri.
Reglementând acest motiv de revizuire, legiuitorul a sancţionat nelegalitatea celei de-a doua hotărâri şi imposibilitatea executării, iar pentru a se reţine incidenţa lui este necesar să existe hotărâri potrivnice, date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, adică să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, care sunt elementele lucrului judecat.
În speţă, această cerinţă nu este îndeplinită.
Semnatarii cererii de revizuire tind de fapt la o rejudecare a recursului pentru faptul că nu sunt mulţumiţi de soluţia adoptată şi de modul în care instanţa de judecată a apreciat cu privire la probele din dosar şi la modul de interpretare a prevederilor legale incidente în materie.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de I.A., ş.a., prin reprezentant legal Sindicatul Liber din D.G.M.P.S. Mureş împotriva deciziei nr. 1172/R din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5308/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5426/2010. Contencios → |
|---|
