ICCJ. Decizia nr. 5110/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5110/2010
Dosar nr. 5302/1/2010
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin soluţia Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 8 aprilie 2010, înregistrată pe ordinea de zi soluţionată, sub numărul 9298/1154/2010, s-a respins, ca nefondată, plângerea prealabilă formulată împotriva hotărârii din 21 ianuarie 2010 a secţiei pentru judecători şi a hotărârii nr. 72 din 28 ianuarie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă candidatura lui J.E. pentru ocuparea funcţiei de judecător, în urma concursului de admitere în magistratură, organizat la data de 15 noiembrie 2009, ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 226 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 152 din 1 martie 2006 modificată şi completată (privind organizarea şi desfăşurare concursului de admitere în magistratură, precum şi procedura de numire în funcţiile de judecător şi procuror, fără concurs) şi respectiv, s-a dispus înaintarea către Preşedintele României a propunerilor de numire în funcţia de judecător şi procuror pentru candidaţii admişi la concursul mai sus menţionat.
Soluţia de respingere a plângerii prealabile formulate împotriva celor două hotărâri ale Consiliului Superior al Magistraturii a fost contestată de J.E. printr-o cerere intitulată recurs, al cărei temei de drept nu a fost indicat, criticându-se ca disproporţionată în raport de circumstanţele cauzei concluzia neîndeplinirii condiţiei bunei reputaţii pentru accesul în corpul magistraţilor.
Apărările Consiliului Superior al Magistraturii faţă de contestaţia formulată de J.E. au fost axate în principal pe inadmisibilitatea recursului în condiţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar în subsidiar pe excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în conformitate cu art. 84 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi în considerarea art. 84 C. proc. civ. potrivit căruia, „cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă denumirea greşită”.
Potrivit art. 29 alin. (7) cu referire la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 republicată cu modificările şi completările ulterioare pot fi atacate de orice persoană interesată, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor.
În speţă, aşa cum se poate lesne observa din actele dosarului, petentul nu are calitatea de judecător sau procuror şi deci, contestaţia sa nu vizează o hotărâre din categoria celor menţionate expres în art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.
Având în vedere însă că plângerea prealabilă ce a fost soluţionată de Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 9298/1154/2010 priveşte alte două acte/hotărâri adoptate de această autoritate în exercitarea atribuţiilor sale, care au caracterul juridic al unor acte administrative şi care nu fac obiectul unor prevederi legale exprese, Înalta Curte consideră că acestea pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ în conformitate cu Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
În acest context, în baza art. 158 şi art. 159 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu are competenţa de a judeca cererea formulată de J.E. şi intitulată „recurs” şi în baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Toate aspectele legate de admisibilitatea cererii şi de temeinicia acesteia, detaliate în cuprinsul întâmpinării depuse de Consiliul Superior al Magistraturii vor fi analizate numai de instanţa competentă material.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competenţa de soluţionare a cauzei privind pe J.E. şi Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5104/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5111/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
