ICCJ. Decizia nr. 5111/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5111/2010
Dosar nr. 2474/2/2010
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1853 din 21 aprilie 2010, a admis acţiunea formulată de reclamanţii P.V., P.G., P.C., I.D., G.P., S.N., D.T., P.I., B.C., S.D., M.I., B.C., T.C., D.P., P.D., M.B., G.M. şi I.I., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus, pe cale de consecinţă, suspendarea executării deciziei nr. 18 din 5 februarie 2010 emisă, de pârât, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
În acest sens, s-a reţinut că reclamanţii au făcut dovada formulării plângerii prealabile, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum şi împrejurarea că, prin decizia contestată, emisă în baza Ordinului nr. GG/2010 s-a dispus suspendarea aplicării deciziei nr. 89/2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, începând cu data de 1 iunie 2009, potrivit căreia personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică.
Instanţa a apreciat că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile, cumulativ, cerute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că reprezintă o îndoială puternică asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ contestat, împrejurarea că acesta retroactivează, precum şi faptul că dispoziţiile Legii nr. 304/2004, invocate de pârât, nu conţin nicio referire la posibilitatea emitentului de suspendare a acordării drepturilor salariale.
Cu privire la a doua cerinţă a textului de lege menţionat, s-a apreciat că, prin diminuarea retroactivă a drepturilor salariale s-a produs un prejudiciu previzibil reclamanţilor care aveau o speranţă legitimă cu privire la valoarea patrimonială ce urmau s-o primească pentru activităţile prestate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că soluţia este netemeinică şi nelegală având în vedere dispoziţiile Legii nr. 330/2009 care nu prevăd în cuprinsul lor nicio dispoziţie referitoare la acordarea acestui spor, precum şi pe cele ale Legii nr. 567/2004 care prevede categoriile cuprinse în noţiunea de personal auxiliar, fără a include personalul conex; în acelaşi sens au fost invocate şi dispoziţiile Legii nr. 330/2009.
S-a mai susţinut că noţiunea de neretroactivitate a deciziei atacate trebuie raportată la data de scadenţă a drepturilor băneşti şi prin urmare instanţa de fond a reţinut în mod netemeinic şi nelegal, că decizia contestată are caracter retroactiv, ca şi împrejurarea că, prin decizia atacată a avut loc o diminuare a drepturilor salariale, ele fiind stabilite potrivit legii; pe cale de consecinţă, în speţă, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
Astfel, susţinerea recurentului privind netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii instanţei de fond, în raport de prevederile Legii nr. 330/2009, nu poate fi primită având în vedere faptul că legalitatea actelor administrative contestate se verifică la momentul emiterii lor şi nu poate fi validată de reglementări emise sau adoptate la un moment ulterior.
În ceea ce priveşte îndeplinirea, cumulativ, a condiţiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, se constată că, în speţă, suntem în prezenţa unui caz bine justificat, în raport de următoarele argumente:
În primul rând, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, prin actul administrativ analizat, emis la data de 3 iulie 2009, recurentul a intervenit în mod retroactiv în plata drepturilor băneşti cuvenite intimaţilor pe luna iunie 2009.
Prin această măsură, Înalta Curte poate aprecia că există indicii în sensul că recurentul a încălcat principiul neretroactivităţii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, care prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
În acest sens, se impune a preciza că securitatea juridică impune neaplicarea regulilor de drept unor situaţii existente înainte de momentul emiterii actului.
În jurisprudenţa instanţelor de contencios administrativ, neretroactivitatea a fost recunoscută ca un principiu general de drept, ceea ce i-a permis să se impună şi actelor administrative.
Trebuie precizat, de asemenea, că interdicţia retroactivităţii actelor administrative nu este numai un principiu interpretativ, ci condiţionează însăşi legalitatea acestor acte.
În cauza de faţă, Înalta Curte consideră că există un argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu, în sensul unei aplicări retroactive a prevederilor art. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, care este o normă cu putere de lege.
În ceea ce priveşte noţiunea de pagubă iminentă, art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, modificată, o defineşte ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Această condiţie legală este, de asemenea, îndeplinită în speţă, fiind vorba de diminuarea unor drepturi salariale; acest prejudiciu material este viitor şi previzibil cu evidenţă, în contextul derulării raporturilor de serviciu dintre intimaţi şi stat.
Faţă de cele arătate, apreciind că în mod corect instanţa de fond a reţinut că, în cauză, sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea actelor administrative, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârât, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1853 din 21 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5110/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5112/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
