ICCJ. Decizia nr. 5112/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5112/2010
Dosar nr. 29/33/2010
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 91 din 2 martie 2010 a admis acţiunea formulată de reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Muncii, a anulat decizia nr. 291 din 13 octombrie 2009 emisă de pârâtă şi a dispus repunerea reclamantului în funcţia deţinută anterior, aceea de director coordonator adjunct în domeniul relaţiilor de muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Maramureş, obligând totodată pârâta să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, aferente funcţiei începând cu data de 13 octombrie 2009 şi până la reîncadrarea în funcţie.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că, prin Ordinul din 15 mai 2009 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, reclamantul a fost numit în funcţia de director a cărei exercitare s-a efectuat în baza contractului de management nr. PP/2009, semnat de ministrul de resort pe o perioadă de 4 ani, începând cu data de 25 mai 2009 şi a cărei modificare se putea realiza prin act adiţional, cu acordul ambelor părţi, iar ulterior, prin decizia nr. 291 din 13 octombrie 2009 a Inspectoratului General de Stat din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, s-a decis revocarea reclamantului din această funcţie, prin încetarea contractului de management, începând cu data de 14 octombrie 2009.
În raport de această situaţie de fapt instanţa a apreciat că ordinul de încetare a contractului de management al reclamantului a fost emis fără să existe o justificare a unui caz concret care să ducă la încetarea acestuia, dintre cele enumerate de art. 9 din contract şi fără să existe motivare în drept a măsurii, în conţinut făcându-se numai referire la O.U.G. nr. 105/2009.
În consecinţă, s-a constatat că actul administrativ atacat este nelegal, fiind adoptat cu încălcarea clauzelor prevăzute în contractul de management, cu consecinţele ce decurg de aici.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
S-a invocat în recurs excepţia lipsei calităţii procesuale a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, apreciindu-se că în speţă Inspecţia Muncii ca emitent al actului este singura care are calitate procesuală pasivă.
Recursul este întemeiat şi va fi admis.
Examinând motivele de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Decizia în litigiu nr. 291/2009 a fost emisă de Inspecţia Muncii.
Conform Anexei nr. 2 din H.G. nr. 11/2009 coroborate cu art. 1 din Legea nr. 108/1999 republicată, Inspecţia Muncii este organ de specialitate al administraţiei publice centrale având personalitate juridică.
Prin urmare aceasta poate sta în instanţă în nume propriu, având calitate procesuală pasivă şi nu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Dealtfel, prin întâmpinarea depusă la fond, Ministerul a invocat această excepţie, precizând că Inspecţia Muncii în calitate de emitent al actului şi vis-a-vis de dispoziţiile legale mai sus invocate este singura instituţie cu calitate procesuală pasivă în acest litigiu.
Curtea de Apel a respins această excepţie, fapt consemnat în practicaua sentinţei civile nr. 91/2010, apreciind că Inspecţia Muncii se află în organizarea Ministerului Muncii, şi prin urmare nu poate sta în proces ca parte de sine stătătoare.
Faţă de aceste considerente, de motivele de recurs invocate referitoare la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, şi în raport de prevederile legale de care am făcut mai sus vorbire, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în cauză parte este doar Inspecţia Muncii, organ cu personalitate juridică şi calitate procesuală, cât şi emitent al actului în litigiu.
Aşa fiind, se va admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe care va soluţiona pricina în contradictoriu cu Inspecţia Muncii şi nu cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva sentinţei civile nr. 91 din 2 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5111/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5113/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
