ICCJ. Decizia nr. 5113/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5113/2010
Dosar nr. 517/33/2010
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea nr. 11 din 26 aprilie 2010, pronunţată de această instanţă în Dosarul nr. 517/33/2010, a admis cererea formulată de reclamantul U.I.F., în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A. şi pe cale de consecinţă a dispus suspendarea executării actului administrativ contestat, respectiv, a raportului de evaluare a performanţelor profesionale ale reclamantului, emis de pârâtă la data de 5 februarie 2010, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
În acest sens instanţa a reţinut că sunt îndeplinite, în speţă, cerinţele de admisibilitate a cererii de suspendare instituite de legiuitor prin dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin raportare la definiţiile pe care însuşi legiuitorul le-a dat acestor termeni - cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente - la art. 2 alin. (1) lit. şi t).
Astfel, susţinerile reclamantului referitoare la persoana evaluatorului şi la calitatea deţinută de acesta pe perioada supusă evaluării, modalitatea de realizare a evaluării şi nu în ultimul rând, momentul realizării acesteia, au determinat instanţa să aprecieze existenţa unei îndoieli puternice şi evidente asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ contestat.
Cât priveşte paguba iminentă, s-a apreciat că, întrucât acest raport de evaluare a performanţelor profesionale individuale este avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale ale reclamantului, prejudiciul creat acestuia este evident, întrucât majorările şi bonificaţiile acestuia sunt direct proporţionale cu calificativul stabilit prin raport; s-a invocat în acestă jurisprudenţa europeană.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta.
Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţinând încălcarea dreptului la apărare cu ocazia soluţionării cererii de suspendare, iar pe fond că, în mod greşit, s-a reţinut existenţa, în speţă, a celor două condiţii, cumulativ cerute de dispoziţiile legale, având în vedere că la momentul evaluării, funcţia de Director General al A.P.I.A. era ocupată de d-na M.K. care, în această postură avea calitatea de evaluator al directorilor executivi din sistem, precum şi împrejurarea că majorarea salariului de bază al reclamantului cu 50%, faţă de procentul de 75% pe care îl deţinea anterior raportului de evaluare este o cerinţă impusă de reglementările legale în vigoare.
Recursul este nefondat şi urmează a fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, se constată că, în mod corect instanţa de fond a reţinut îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, dată fiind succesiunea în timp, inclusiv în perioada supusă evaluării, a mai multor directori generali ai A.P.I.A. şi în condiţiile în care evaluatorul intimatului nu deţinea această calitate în perioada supusă evaluării, prin raportare la prevederile H.G. nr. 611/2008.
Cu privire la prevenirea unei pagube iminente, se constată că şi această condiţie este îndeplinită astfel cum corect a apreciat instanţa de fond şi cum rezultă din însăşi susţinerile recurentei, prin raportare la dispoziţiile H.G. nr. 606/2009, pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 şi ale Legii nr. 1/2004 care reglementează majorări salariale cu procente diferite în funcţie de calificativul obţinut ca rezultat al evaluării.
Pe cale de consecinţă, constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii atacate, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.P.I A. împotriva încheierii nr. 11 din 26 aprilie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 517/33/2010 al Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 5112/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5115/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
---|