ICCJ. Decizia nr. 5138/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5138/2010
Dosar nr.938/42/2009
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, anularea Ordinului nr. 461 emis de pârât la data de 24 aprilie 2010 şi repunerea în funcţia deţinută anterior emiterii acestui ordin, aceea de director executiv al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Prahova.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, deşi numirea sa în funcţia de director executiv a avut loc în urma organizării unui concurs, schimbarea din funcţie s-a făcut exclusiv din considerente politice. Astfel, nu au fost respectate dispoziţiile legale privind stabilirea raporturilor de serviciu ale funcţionarului public cu instituţia, fiind încălcate prevederile care stipulează că numirea se face pe bază de examen şi de competenţă profesională.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a invocat inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile, excepţia lipsei de obiect, întrucât funcţia deţinută de reclamant a fost desfiinţată prin ordonanţă de urgenţă şi nu din iniţiativa angajatorului. Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 17 din 25 ianuarie 2010, a admis acţiunea formulată de reclamantul A.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a anulat Ordinul nr. 461 emis de pârât la data de 24 aprilie 2009, dispunând repunerea reclamantului în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului anulat, aceea de director executiv al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Prahova.
3. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea primei instanţe
Cu privire la excepţiile invocate de pârât, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a reţinut că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, depunând atât cererea adresată autorităţii pârâte la data de 24 iunie 2009, cât şi răspunsul primit la această cerere, astfel că excepţia nu este întemeiată.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei de obiect a cererii, întrucât actul administrativ şi-a produs efectele, pentru că pe postul deţinut anterior de către reclamant a fost desemnată o altă persoană, de asemenea, nu poate fi primită, întrucât este de esenţa actului administrativ ca, în cazul anulării sale, să opereze repunerea părţilor în situaţia anterioară, emitentul actului neputând invoca în favoarea sa epuizarea actului anterior anulării sale, pentru motive imputabile chiar acestuia.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că prin Ordinul nr. 461 emis de pârât la data de 24 aprilie 2009 s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia de director executiv al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Prahova şi încetarea raportului de serviciu la data expirării termenului de preaviz, respectiv la 23 mai 2009.
Prima instanţă a reţinut că ordinul atacat a fost emis în aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 37/2009, ordonanţă declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale, în care s-a stabilit caracterul neconstituţional al legii pentru aprobarea respectivei ordonanţe.
Totodată, a reţinut că actul atacat nu este motivat, în conţinutul său arătându-se doar că funcţia avută în vedere se desfiinţează conform OUG nr. 37/2009, fără a se indica motivele acestei măsuri, or, motivarea constituie una din condiţiile de legalitate şi validitate a actului administrativ şi reprezintă o garanţie împotriva arbitrariului şi excesului de putere al autorităţilor administraţiei publice, fiind impusă mai ales în cazul actelor prin care se suprimă drepturi sau situaţii juridice individuale.
4. Recursul exercitat de pârâtă
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o nelegală şi netemeinică, pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 304 punctul 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a reiterat excepţia lipsei de obiect, invocată la instanţa de fond, motivat de faptul că actul atacat şi-a produs efectele, iar repunerea reclamantului în funcţia deţinută ar echivala cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja.
Cu privire la fondul cauzei, recurentul-pârât a criticat soluţia primei instanţe ca fiind netemeinică şi nelegală, întrucât ordinul de eliberare din funcţie a reclamantului a fost adoptat în aplicarea prevederilor art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, iar conform acestor dispoziţii legale, funcţiile publice de director executiv al serviciilor deconcentrate au fost eliminate din categoria funcţiilor publice reglementate de Legea nr. 188/1999, desfiinţarea funcţiei producându-se ope legis, astfel că actul atacat a fost emis în mod legal în raport de legislaţia în vigoare în momentul emiterii acestuia, fiind reţinută eronat nelegalitatea actului atacat ca urmare a constatării neconstituţionalităţii actului normativ în temeiul căruia a fost emis.
Recurentul-pârât a mai susţinut că între timp, în perioada de la momentul eliberării reclamantului din funcţia deţinută şi până la pronunţarea instanţei, au fost organizate evaluări pentru ocuparea funcţiilor de director coordonator, evaluări finalizate cu emiterea unui act administrativ de numire în funcţie.
Prin notele scrise depuse la dosar la termenul de judecată din 8 octombrie 2010, recurentul-pârât a arătat că prin Ordinul nr. 983 din 2 iulie 2010, ataşat în fotocopie, intimatul-reclamant a fost reintegrat în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului atacat în cauză, astfel că cererea dedusă judecăţii a rămas fără obiect.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată că recursul nu este fondat.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Actul administrativ supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este Ordinul nr. 461 din 24 aprilie 2009 emis de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin care s-a dispus desfiinţarea funcţiei publice de conducere de director executiv, în temeiul art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
Intimatului-reclamant, ocupant al funcţiei publice de conducere desfiinţate, i-a fost acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice, când raportul de serviciu urma să înceteze prin eliberarea din funcţie, în temeiul Legii nr. 188/1999.
Referitor la excepţia lipsei de obiect, instanţa de control judiciar constată că în raport de prevederile Legii nr. 554/2004, potrivit cărora orice act administrativ considerat nelegal şi care a produs o vătămare poate fi atacat în instanţă, fără a se face vreo distincţie cu privire la modalitatea de executare a acestuia, respectiv act administrativ cu executare succesivă sau dintr-o dată, recurentul-pârât a apreciat în mod nejustificat că un act administrativ emis şi executat, cum este revocarea din funcţie a reclamantului, ar fi exceptat de la controlul de legalitate, ca fiind lipsit de obiect.
Cât priveşte critica formulată pe fondul cauzei, în sensul că instanţa trebuia să constate incidenţa dispoziţiilor OUG nr. 37/2009, chiar dacă se constatase neconstituţionalitatea lor, întrucât la data emiterii actului administrativ individual acestea erau în vigoare, aşa cum susţine recurenta, o astfel de abordare este vădit nefondată.
Acceptarea tezei susţinute de recurentă, în sensul că ordinul îşi păstrează validitatea pentru că OUG nr. 37/2000, era în vigoare la data emiterii lui, ar lipsi de finalitate controlul constituţionalităţii legii, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ, ci include protecţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale destinatarilor normei declarate neconstituţionale.
Astfel, se constată că desfiinţarea funcţiei publice deţinută de reclamant prin cele două ordonanţe (OUG nr. 37/2009 şi OUG nr. 105/2009) este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări au fost declarate neconstituţionale, revenindu-se astfel la forma şi structura reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege organică şi ale cărei dispoziţii sunt de natură să asigure stabilitatea funcţiei publice, ca element al securităţii sociale, fiind de necontestat faptul că aceste dispoziţii au fost încălcate în cauză.
În fine, pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a emis, după pronunţarea instanţei de fond, Ordinul nr. 983 din 2 iulie 2010, prin care reclamantul a fost reintegrat în funcţia de conducere din care fusese eliberat prin actul administrativ a cărui anulare a solicitat-o în prezenta cauză.
2. Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 pct. 9 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva Sentinţei nr. 17 din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2010.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 5139/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5135/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
