ICCJ. Decizia nr. 5141/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5141/2010
Dosar nr.1783/44/2009
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, suspendarea executării Ordinului nr. 1474 din 2 decembrie 2009 emis de pârâtă în aplicarea O.U.G nr. 105/2009, prin care s-a dispus revocarea mandatului său de director coordonator al Casei Judeţene de Pensii Vrancea.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că revocarea sa din funcţie este nelegală, pentru că a survenit la puţin timp de la numirea în această funcţie, fără să aibă loc o schimbare în structura postului, susţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ atacat.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea cererii, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului în litigiu.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 17 din 19 ianuarie 2010, a admis cererea formulată de reclamantul A.C. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale şi, în consecinţă, a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 1474 din 02 decembrie 2009 emis de autoritatea pârâtă, până la soluţionarea pe fond a cauzei.
3. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea primei instanţe
În motivarea hotărârii, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, şi anume sesizarea prealabilă a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
În aprecierea condiţiilor privind cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, a reţinut că se justifică măsura suspendării prin existenţa unui caz bine justificat de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii ordinului atacat, iar prin executarea acestui ordin s-ar produce prejudicii reclamantului determinate de afectarea dreptului la muncă şi privarea în mod nelegal de remuneraţia aferentă funcţiei sale.
4. Recursul exercitat de pârâtă
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a invocat inadmisibilitatea cererii de suspendare provizorie a executării ordinului contestat, întrucât acest act, la acest moment, nu mai produce efecte juridice şi, nefiind un act administrativ cu executare în timp, nu îi produce reclamantului un prejudiciu prin executarea sa, astfel că această solicitare nu poate forma obiectul unei cereri de suspendare în înţelesul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cererii, recurenta-pârâtă a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile textului de lege sus-menţionat, întrucât ordinul atacat a fost dat cu respectarea prevederile O.U.G nr. 105/2009, în vigoare la data emiterii lui, aşa încât se bucură de prezumţia de legalitate, iar vătămarea iminentă şi ireparabilă nu s-a dovedit.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată că recursul nu este fondat.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Actul administrativ a cărui suspendare de executare a fost dispusă de instanţa de fond în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 este Ordinul nr. 1472 din 2 decembrie 2009, prin care intimatului-reclamant i-a fost acordat un preaviz de 15 zile lucrătoare, începând cu data de 3 decembrie 2009, urmând ca la încetarea perioadei de preaviz să înceteze aplicabilitatea Ordinului nr. 1315 din 26 mai 2009, de numire în funcţia de director coordonator adjunct al Casei judeţene de Pensii Vrancea şi contractul de management încheiat la aceeaşi dată.
Ordinul a fost emis în temeiul art. IV alin. (1) şi (11) din OUG nr. 105/2009 şi art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii.
Hotărârea instanţei de apel reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor textului de lege menţionat, înscrisurile depuse la dosar conducând la concluzia îndeplinirii condiţiilor cumulativ prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ, cazul bine justificat şi paguba iminentă.
În ceea ce priveşte criticile formulate în recurs, Înalta Curte reţine următoarele:
1.1. Motivul de recurs referitor la inadmisibilitatea cererii
Suspendarea executării actului administrativ reglementată de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 constituie o măsură de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor legitime ale particularilor, constând în amânarea sau întreruperea vremelnică, după caz, a producerii efectelor juridice ale manifestării de voinţă a autorităţii publice.
Conform unei reguli de interpretare logică a legii civile (în sens larg), o normă juridică trebuie să fie interpretată în sensul producerii de efecte juridice, iar nu în sensul golirii ei de conţinut.
Aşadar, prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi interpretate în sensul unei inadmisibilităţi de plano sau a lipsei de obiect a cererii de suspendare a unui act administrativ cu executare uno ictu, interpretarea contrară ducând la golirea de conţinut şi lipsirea de finalitate a normei menţionate, în condiţiile în care majoritatea covârşitoare a actelor administrative o constituie cele de acest tip.
1.2. Motivul de recurs privind neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
Suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Cazul bine justificat este definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 prin raportare de împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă, potrivit lit. ş) a aceluiaşi articol, constă în prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
În acord cu hotărârea instanţei de fond, Înalta Curte constată îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii, reţinând, pe de o parte, existenţa unei aparenţe de nelegalitate a ordinului contestat, întrucât OUG nr. 105/2009, care a constituit temeiul juridic al ordinului atacat, a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curţii Constituţionale, actul administrativ fiind legat astfel de fundamentul său legal şi, pe de altă parte, vătămarea iminentă a intimatului-reclamant, care a fost eliberat din funcţia publică de conducere, fiind astfel lipsit de drepturile salariale în temeiul unui act administrativ în favoarea căruia, aşa cum s-a arătat anterior, nu mai subzistă prezumţia de legalitate.
2. Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale împotriva Sentinţei nr. 17 din 19 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2010.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 5142/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 5140/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
