ICCJ. Decizia nr. 5168/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5168/2010
Dosar nr. 8014/2/2009
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta Curtea de Apel Târgu Mureş a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice, obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti să solicite pârâtului Ministerul Finanţelor Publice deschiderea de credite şi repartizarea efectivă şi retroactivă a fondurilor bugetare la Titlul I „cheltuieli de personal reclamantei"; pentru suma de 656.190 RON spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică pentru luna iunie şi suma de 656.190 RON cu acelaşi titlu pentru luna iulie; obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti de a solicita lunar deschiderea de credite pentru sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi de a le repartiza tribunalului; obligarea Ministerului Finanţelor Publice de a deschide credite bugetare pentru diferenţele menţionate la primul capăt al acţiunii.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în mod nelegal începând cu luna a VI-a nu s-au mai solicitat şi nu s-a mai procedat la deschiderea de credite bugetare pentru sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică, în condiţiile în care acest spor este un drept legal ce nu poate fi cenzurat de ordonatorul de credite, arătându-se că nu este vorba de un drept stabilit prin hotărâri judecătoreşti, ci de aplicarea unei dispoziţii cuprinse într-o lege.
Prin sentinţa civilă nr. 942 din 23 februarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Curtea de Apel Târgu Mureş, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice; a obligat Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti să solicite Ministerului Finanţelor Publice deschiderea de credite a fondurilor bugetare la Titlului I „Cheltuieli de personal"; pentru suma de 656.190 RON, reprezentând diferenţă spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică pentru luna iunie şi pentru suma de 656.190 RON, cu acelaşi titlu, pentru luna iulie; a obligat Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti să solicite lunar Ministerului Finanţelor Publice deschiderea de credite pentru sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi să repartizeze aceste sume reclamantei şi a respins cererea de obligare a Ministerului Finanţelor Publice de deschidere de credite pentru diferenţele salariale, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a refuzat în mod nejustificat să solicite deschiderea de credite bugetare pentru sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică pentru lunile iunie şi iulie, apreciind că plata acestui spor nu este posibilă în raport de dispoziţiile legale existente, întrucât acest spor este un drept instituit prin lege, iar prin decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a constatat că acest spor reglementat de O.G. nr. 83/2003 aprobată prin Legea nr. 334/2001 se datorează şi pentru viitor, actele normative care îl reglementau nefiind abrogate în conformitate cu dispoziţiile constituţionale.
Instanţa de fond a apreciat că în aceste condiţii nu se poate nega existenţa acestei creanţe a judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş.
S-a mai reţinut de către instanţă faptul că prin O.U.G. nr. 71/2009 se procedează la eşalonarea plăţii pentru o serie de datorii restante, nu la suspendarea plăţii unor drepturi curente, astfel încât în lunile iunie şi iulie nu existau temeiuri pentru care să se refuze plata acestor drepturi salariale.
Instanţa a apreciat că aceleaşi argumente sunt valabile şi pentru viitor, până la intrarea în vigoare a actului care a modificat modul de salarizare al magistraţilor, impunându-se ca şi după luna iulie să se procedeze la solicitarea de deschidere a unor credite bugetare pentru plata sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică.
În ceea ce priveşte cererea de obligare a Ministerului Finanţelor Publice la deschiderea de credite, instanţa a constatat că acest pârât nu a fost sesizat cu o cerere şi nu a refuzat prin nici un act deschiderea unor astfel de credite, doar în măsura în care Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti formulează cererile de deschidere a creditelor pentru sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică fiind posibilă sancţionarea refuzului Ministerului Finanţelor Publice de a soluţiona în mod favorabil astfel de cereri.
Faţă de aceste considerente, instanţa de fond a admis primele două capete de cerere şi a respins capătul de cerere formulat împotriva Ministerului Finanţelor Publice, ca inadmisibil.
Împotriva acestei hotărâri, pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs formulate de către Ministerul Justiţiei se arată că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică întrucât, în mod greşit instanţa de fond a reţinut refuzul nejustificat de a solicita deschiderea de credite, în situaţia în care nu existau prevederi bugetare pentru plata sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică, astfel că refuzul ordonatorului principal de credite de a formula cererea de deschiderea de credite către Ministerul Finanţelor este întemeiat.
Totodată recurentul a susţinut că instanţa de fond a pornit de la premisa greşită că sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică face parte din salarii fără a contesta lipsa unui temei de drept substanţial apt să constituie izvorul juridic al drepturilor subiective invocate.
Astfel, consideră recurentul că la momentul pronunţării hotărârii atacate, instanţa de fond trebuia să aibă în vedere dispoziţiile Deciziei nr. 838/2009 a Curţii Constituţionale şi să considere dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 ca fiind abrogate.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 C. proc. civ.
În motivarea recursului promovat de către pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susţine în esenţă că în mod nelegal instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a Curţii de Apel Târgu Mureş, având în vedere faptul că acesta în conformitate cu prevederile legale are calitatea de ordonator secundar de credite prin preşedinte, iar deschiderea de credite astfel cum este definită de dispoziţiile art. 2 pct. 21 din Legea nr. 500/2002, pentru plata drepturilor salariale, este atribuţia ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
A susţinut recurentul că în mod nelegal a fost respinsă şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, arătând în acest sens că raportul juridic de drept public se formează între Ministerul Finanţelor Publice pe de o parte şi ordonatorii principali de credite, respectiv ministere, invocând în sprijinul acestor susţineri dispoziţiile Legii nr. 500/2002.
Totodată, recurentul a criticat sentinţa atacată arătând că deşi instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind obligarea Ministerului Finanţelor Publice la deschiderea de credite, instanţa a admis în mod nelegal capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea Ministerului Justiţiei la solicitarea lunară de deschidere de credite, pornind de la premisa că, la data cererii toate condiţiile prevăzute de lege sunt îndeplinite, obligând astfel indirect Ministerul Finanţelor Publice la soluţionare favorabilă a tuturor cererilor de deschidere de credite bugetare ce urmează a fi formulate de acest minister.
Totodată, recurentul a apreciat ca fiind nelegală hotărârea atacată întrucât, în cauză, reclamanta nu a făcut dovada existenţei în bugetul aprobat pentru anul 2009 a sumelor reprezentând sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile formulate în cauză sunt fondate şi urmează a fi admise, pentru următoarele considerente.
În fapt reclamanta–intimată Curtea de Apel Târgu Mureş are calitatea de ordonator secundar de credite, calitate în baza căruia a solicitat deschiderea de credite pentru luna iunie şi iulie 2009 şi în continuare pentru suma de 656.190 RON reprezentând sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică.
Ministerul Justiţiei, în calitate de ordonator principal de credite a transmis la data de 3 iulie 2009 circulara, prin care se solicita retransmiterea cererilor de deschidere fără includerea sporului de 50%, iar ulterior s-a făcut deschiderea de credite fără includerea acestui spor.
Prin aceeaşi circulară depusă la dosarul cauzei s-a precizat că prin O.U.G. nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009, fondurile prevăzute la Titlul I al bugetului Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti „Cheltuieli de personal” au fost diminuate iar fondurile prevăzute prin Legea bugetului de stat pe anul 2009 la Capitolul „Alte sporuri”, reprezentând plata sporului de 50% pentru risc şi suprasolicitare au fost epuizate.
Prin sentinţa atacată instanţa de fond a apreciat că refuzul ordonatorului principal de credite respectiv Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti de a deschide credite pe luna iunie şi iulie 2009 cu includerea sporului de 50% este nejustificat.
În analiza caracterului nejustificat, instanţa a reţinut inaplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă a guvernului fără a analiza în concret şi apărările Ministerului Justiţiei referitoare la lipsa fondurilor în bugetul aprobat al acestui ordonator principal de credite.
Potrivit dispoziţiilor art. 14, 21 alin. (1) şi (22) alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, ordonatorii de credite nu pot proceda la deschiderea de credite decât în măsura în care există prevedere bugetară, în legătură cu această sumă în capitolele şi subcapitolele bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat, iar activitatea acestora privind încălcarea în limitele creditelor bugetare aprobate se verifică de către controlorii delegaţi potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 119/1999.
Întrucât sumele solicitate pentru plata sporului de 50% nu erau prevăzute în bugetul aprobat al ordonatorului principal de credite începând cu luna iulie 2009, refuzul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti de a proceda la deschiderea de credite bugetare pentru plata acestui spor, nu este nejustificat, iar soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2), (3) C. proc. civ. urmează a admite recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice şi modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 942 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5167/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5171/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
