ICCJ. Decizia nr. 5171/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5171/2010
Dosar nr. 12068/2/2009
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantele SC F.C.I. SRL, SC S. SRL, SC P. SRL, SC P.T. SRL, SC L.C. SRL, SC F.l. SRL, SC P.S.M. SRL, SC l.A.N.P. SRL, SC R. SRL, SC P.I. SA, SC C. SRL, SC C.O. SRL, SC E. SRL, SC M.M. SRL, SC P. SRL, SC M.A. SRL, SC P.L.P. SRL, SC F. SRL, SC S. SRL, SC O.C. SRL, SC G.P.G. SRL, SC S.R. SRL, SC S.M. SRL, SC N.P. SRL, în contradictoriu cu paratul Consiliul Concurenţei, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa se dispună suspendarea deciziei nr. 62 din 07 decembrie 2009 a Consiliului Concurenţei, până la soluţionarea pe fond a cauzei având ca obiect anularea aceluiaşi act.
În motivare reclamantele au arătat ca, prin cererea ce face obiectul Dosarului nr. 11976/2/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, au solicitat următoarele:
- anularea deciziei nr. 62 din 07 decembrie 2009 a Consiliului Concurenţei referitoare la încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 de către agenţi economici din judeţul Vrancea, ca fiind data cu nerespectarea unor prevederi legale imperative, respectiv nerespectarea prevederilor art. 36 alin. (2) Legea nr. 21/1996 şi art. 37-38 din Legea nr. 21/1996 referitoare la autorizarea prealabilă a învestigaţiilor efectuate „în orice alte spaţii";;
- exonerarea de orice răspundere a reclamantelor.
S-a mai arătat în continuare că, deşi în faţa Consiliului Concurenţei au formulat critici foarte grave la adresa raportului întocmit ce a stat la baza investigaţiei, aceste critici nu au fost avute in vedere de către Plenul Consiliului, şi, ceea ce este mai grav nici nu au fost analizate pentru a se da o motivare legala a respingerii acestor critici şi a pronunţării deciziei.
Reclamantele au formulat critici şi apărări, atât pe cale de excepţie, cât şi pe fondul cauzei, apărări care au fost prezentate în mod structurat.
Astfel, ca apărări invocate pe cale de excepţie, s-au invocat încălcări ale normelor imperative ale legii, prin nerespectarea prevederilor art. 36 alin. (2) Legea nr. 21/1996, încălcări ale normelor imperative ale legii, privind spaţiile în care s-au efectuat inspecţiile, prin nerespectarea prevederilor art. 37-38 Legea nr. 21/1996; încălcări ale normelor imperative ale legii, privind audierea tuturor participanţilor la înţelegerea ilicită, în conformitate cu dispoziţiile art. 43 Legea nr. 21/1996.
Ca apărări de fond, reclamantele au susţinut că nu au fost încălcate prevederile art. 5 alin. (1) Legea nr. 21/1996 republicată, neexistând nici o „înţelegere expresă sau tacită între agenţii economici, nici o decizie sau practica concertata care ar fi avut ca obiect sau efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurentei pe piaţa pâinii din judeţul Vrancea, prin fixarea concertata in mod direct sau indirect a preturilor de vânzare";.
Concluziile la care au ajuns redactorii deciziei, sunt nefondate, au la baza simple supoziţii, nu au suport probator, neexistând dovezi concrete şi neechivoce care sa susţină aceste concluzii de vinovăţie care au dus la pronunţarea unei decizii netemeinice şi nelegale.
În subsidiar, s-au formulat următoarele apărări de fond:
- în cauză sunt incidente prevederile art. 5 alin. (2) lit. a) şi d), raportat la prevederile art. 5 alin. (2) lit. e) pct. 2 şi 3 şi art. 5 alin. (5) Legea nr. 21/1996 , situaţie în care reclamantele se află în situaţia exceptată de la interdicţia stabilită la art. 5 alin. 1.
Prin cererea formulată la data de 16 martie 2010, reclamanta a completat motivele cererii de suspendare invocând în susţinerea cazului bine justificat împrejurarea că termenul de aplicare a sancţiunii contravenţionale este prescris.
Decizia atacată este de natură să afecteze grav şi iremediabil interesele legitime ale reclamantelor, existând pericolul iminent al intrării în faliment a societăţilor sancţionate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1941 din 27 aprilie 2010 a respins cererea de suspendare a executării deciziei Consiliului Concurentei nr. 62 din 07 decembrie 2009, ca neintemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond, iar în conformitate cu art. 15 alin. (1) din acelaşi act normativ „(1) suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, pană la soluţionarea acţiunii în fond.
Art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, defineşte cele două condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca instanţa să poată dispune suspendarea executării actului administrativ: paguba iminentă - prejudiciul material viitor şi previzibil' sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public; cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ";.
În speţă de faţă, însă, motivele invocate de către reclamantă în susţinerea acţiunii nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii deciziei Consiliului Concurentei nr. 62/2009 prin care s-a dispus sancţionarea contravenţionala a reclamantelor pentru încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurentei nr. 21/1996.
În acest sens, prima instanţa a reţinut că menţionarea succintă a textelor de lege pretins a fi încălcate prin emiterea deciziei atacate, fără a expune în mod concret împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, nu este de natura să probeze in speţa îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat.
De altfel, din analiza cererii de chemare în judecată se poate concluziona cu uşurinţa ca, în realitate, reclamanta nu motivat nici măcar in mod sumar în ce ar consta cazul justificat, ci s-a limitat la a arata ca în acţiunea de fond având ca obiect anularea deciziei, înregistrata pe rolul aceleiaşi instanţe, a fost invocata încălcarea anumitor dispoziţii legale.
Tot astfel, invocarea în prezenta cauză a apărării potrivit cu care actul atacat este nelegal, întrucât a intervenit prescripţia dreptului de a aplica sancţiunea, se constituie într-un argument ce ţine de fondul cauzei, astfel că nu poate fi analizat de instanţa învestită cu cererea de suspendare a actului. Numai instanţa de fond, după stabilirea situaţiei de fapt concrete şi cu luarea în considerare a dispoziţiilor legale incidente, poate da o dezlegare excepţiei invocate de către reclamantă.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, curtea de apel a reţinut că, atâta timp nu s-a dovedit existenţa cazului bine justificat, nu se va mai analiza în ce măsură, reclamanta a probat îndeplinirea cerinţei privind paguba iminentă, un astfel de demers apărând ca lipsit de interes, faţă de art. 14 din Legea nr. 554/2004 care prevede în mod neechivoc ca suspendarea nu poate opera decât arunci când cele două condiţii sunt îndeplinite cumulativ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamantele SC F.C.I. SRL, SC S. SRL, SC P. SRL, SC P.T. SRL, SC L.C. SRL, SC F.l. SRL, SC P.S.M. SRL, SC l.A.N.P. SRL, SC R. SRL, SC P.I. SA, SC C. SRL, SC C.O. SRL, SC E. SRL, SC M.M. SRL, SC P. SRL, SC M.A. SRL, SC P.L.P. SRL, SC F. SRL, SC S. SRL, SC O.C. SRL, SC G.P.G. SRL, SC S.R. SRL, SC S.M. SRL, SC N.P. SRL au arătat în esenţă următoarele:
Decizia nr. 62 din 7 decembrie 2009 a Consiliului Concurenţei referitoare la încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1986 de către agenţi economici din judeţul Vrancea a fost dată cu nerespectarea unor prevederi legale imperative şi anume a prevederilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 21/1986, încălcarea normelor imperative privind spaţiile în care s-au efectuat inspecţiile, a prevederilor art. 37–38 din Legea nr. 21/1996, încălcarea prevederilor art. 43 din Legea nr. 21/1996 privind audierea tuturor participanţilor la înţelegerea ilicită.
- În ceea ce priveşte apărările pe fond se arată că în cauză sunt incidente prevederile art. 5 alin. (2) lit. a) şi d) raportat la prevederile art. 5 alin. (1) lit. e) pct. 2 şi 3 şi art. 5 alin. (5) din Legea nr. 21/1996, situaţie în care recurentele se află în situaţia exceptată de la interdicţia stabilită la art. 5 alin. (1).
Au arătat recurentele că nu s-a efectuat nici inventarierea documentelor ridicate de la sediul asociaţiei şi din alte spaţii care ar fi justificat inspecţia şi nici nu se consemnează în procesul verbal care sunt indiciile care s-au confirmat prin inspecţie, nu au existat autorizările prealabile necesare.
Se mai arată că nu există dovada că audierea a fost dispusă de Preşedintele Consiliului Concurenţei, că probele în baza căruia s-a întocmit raportul nu sunt de natură a justifica concluziile la care au ajuns raportorii.
- În ceea ce priveşte cererea de suspendare, se arată că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate. Cazul bine justificat este dovedit, fiind vorba de o decizie dată cu încălcarea unor dispoziţii legale imperative, precum prescripţia.
Se arată că paguba iminentă este de asemenea îndeplinită prin aceea că împotriva recurentelor s-au început formalităţi de executare silită, existând pericolul de a intra în faliment.
S-a mai arătat că la termenul de judecată din data de 27 aprilie 2010 reclamantele au solicitat termen pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului şi a lua cunoştinţă de înscrisurile ce urmau a fi depuse de pârâtă, însă instanţa de fond nu a făcut vorbire despre această cerere.
Intimatul–pârât Consiliul Concurenţei a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
- Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ. , Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:
Reclamantele–recurente au invocat ca fiind un caz bine justificat motivele de nelegalitate prezentate în cadrul acţiunii principale de fond în anularea deciziei emise de Consiliul Concurenţei, fără a preciza care dintre acestea reprezintă un caz bine justificat.
Existenţa unui caz bine justificat impune existenţa unei îndoieli puternice asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ, ori motivele invocate de recurente reprezintă simple afirmaţii, pentru dovedirea cărora trebuie administrate probe pe fondul cauzei.
Aceste probatorii, dincolo de faptul că nu au fost invocate la instanţa de fond nu sunt tipice pentru dovedirea cererii de suspendare. De exemplu expertiza solicitată de recurente pentru stabilirea condiţiilor economice, antamează în mod evident fondul cauzei, fiind exclusă într-o cerere de suspendare – pentru dovedirea cazului bine justificat.
Fără putinţă de tăgadă, cazul bine justificat nu poate să coincidă cu motivele de nelegalitate ale actului administrativ emis, aşa cum rezultă şi din dispoziţiile art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004. Cu ocazia soluţionării cererii de suspendare instanţa are numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenţei dreptului, însă nu poate prejudeca fondul litigiului.
În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, deşi se poate prezuma impactul financiar negativ reprezentat de sumele stabilite drept amendă prin decizia Consiliului Concurenţei, totuşi cuantumul însemnat al sumei asupra căruia poartă actul administrativ nu constituie prin el însuşi un argument suficient pentru suspendarea executării – nefiind corelat cu un caz bine justificat. Ori cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea actului administrativ (ex. prescripţia), întrucât acestea vizează fondul actului care se analizează în cadrul acţiunii în anulare.
- Cu privire la cererea pentru imposibilitate de prezentare, formulată de apărătorul reclamantelor la instanţa de fond – se apreciază că autoritatea pârâtă nu a depus înscrisuri pe care instanţa să le comunice eventual reclamantelor şi având în vedere caracterul urgent al cererii de suspendare, instanţa de fond nu a acordat termen în mod corect. Avocatul reclamantelor nu a făcut nici dovezi privind imposibilitatea de prezentare şi pe de altă parte, avea obligaţia de a-şi găsi un avocat substituitor.
Faţă de cele arătate mai sus, neexistând motive de modificare sau casare a sentinţei recurate, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C. SRL - Comuna S., SC C.O. SRL - Comuna S., SC F.C.I. SRL, SC S. SRL, SC P. SRL, SC P.T. SRL, SC L.C. SRL, SC F.l. SRL, SC P.S.M. SRL, SC I.A.N.P. SRL, SC R. SRL, SC P.I. SA, SC E. SRL, SC M.M. SRL, SC P. SRL, SC M.A. SRL, SC P.L.P. SRL, SC F. SRL, SC S.R. SRL, SC O.C. SRL, SC G.P.G. SRL, SC S. SRL, SC S.M. SRL, SC N.P. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1941 din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5168/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5174/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
