ICCJ. Decizia nr. 5233/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5233/2010
Dosar nr. 10533/2/2009
Şedinţa publică de la 25 noiembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.P. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, suspendarea executării deciziei nr. 269 din 13 octombrie 2009 a Inspectorului General de Stat prin care s-a dispus încetarea contractului de management din 25 mai 2009, până la soluţionarea fondului acţiunii privind anularea aceleiaşi decizii, precum şi suspendarea efectelor concursului pentru funcţia de director coordonator al Inspectoratului Teritorial de Muncă Giurgiu, organizat la data de 22 octombrie 2009.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a formulat plângere prealabilă potrivit legii contenciosului administrativ, în cuprinsul căreia a detaliat toate considerentele pentru care a apreciat nelegalitatea concursului pentru postul pe care îl ocupă şi a deciziei nr. 269 din 13 octombrie 2009, măsurile fiind luate din considerente pur politice, anunţate în aproape toate publicaţiile centrale şi locale.
A mai arătat că sunt îndeplinite ambele condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv „cazul bine justificat” susţinut de elemente de fapt şi de drept de natură a crea o îndoială puternică asupra prezumţiei de legalitate a deciziei atacate şi „paguba iminentă”, evidenţiată de lipsa acută de personal la nivelul instituţiei, precum şi de consecinţele pe plan profesional, prin concedierea intempestivă, prejudiciul patrimonial fiind deja născut şi actual.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a invocat următoarele excepţii:
- excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, apreciind că speţa reprezintă un litigiu de muncă, de competenţa materială a Tribunalului, secţia conflicte de muncă, întrucât contractul de management este asimilat contractului individual de muncă;
- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, având în vedere că decizia contestată este emisă de Inspecţia Muncii – organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, ce poate sta în instanţă, în nume propriu;
- excepţia lipsei procedurii prealabile şi respingerea acţiunii ca inadmisibilă;
- excepţia netimbrării acţiunii, fapt ce atrage anularea acesteia.
Prin încheierea din data de 14 ianuarie 2010, prima instanţă a dispus, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004, citarea în cauză, în calitate de pârâtă a Inspecţiei Muncii – emitenta actului administrativ a cărui suspendare se solicită.
Prin întâmpinare, Inspecţia Muncii a invocat excepţia lipsei de obiect a cererii de suspendare a actului administrativ, faţă de împrejurarea că efectele deciziei atacate au fost consumate prin executarea acesteia şi desemnarea unei alte persoane în funcţia de director coordonator al Inspectoratului Teritorial de Muncă Giurgiu.
Prin sentinţa civilă nr. 1105 din 03 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de necompetenţă materială a instanţei, excepţia de netimbrare, excepţia lipsei procedurii prealabile şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
A respins excepţia lipsei de obiect a cererii, invocată de pârâta Inspecţia Muncii.
A admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M.P., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Inspecţia Muncii, a suspendat executarea deciziei nr. 269 din 13 octombrie 2009 emisă de Ministrul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale – Inspecţia Muncii, până la pronunţarea instanţei de fond şi a respins capătul de cerere având ca obiect suspendarea efectelor concursului organizat la data de 22 octombrie 2009, ca neîntemeiat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
- excepţia de necompetenţă materială a instanţei de contencios administrativ este neîntemeiată deoarece decizia nr. 269 din 13 octombrie 2009 este un act administrativ, întrucât are ca efect încetarea unui raport de drept administrativ ce vizează exercitarea unor atribuţii de putere publică de către serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi a celorlalte organe ale administraţiei publice centrale;
- Excepţia de netimbrare este neîntemeiată deoarece acţiunea a fost legal timbrată potrivit dovezilor aflate la dosar;
- excepţia lipsei procedurii prealabile este neîntemeiată deoarece reclamantul a respectat dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înregistrând la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale – Inspecţia Muncii, sub nr. 11250 din 04 noiembrie 2009 plângerea prealabilă;
- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nu este întemeiată deoarece acest pârât, deşi nu este emitentul actului, are calitatea de parte în contractul de management încheiat cu reclamantul, a cărei încetare s-a dispus prin decizia nr. 269/2009;
- în privinţa excepţiei lipsei de obiect a acţiunii s-a reţinut că este neîntemeiată, întrucât nu a intervenit o revocare a actului administrativ a cărui suspendare se solicită.
Pe fondul cererii de suspendare prima instanţă a constatat următoarele:
- din examinarea aparenţei de legalitate a deciziei nr. 269/2009, prin prisma situaţiei de fapt şi a argumentelor juridice prezentate de reclamant rezultă că există indicii temeinice de natură să pună sub semnul îndoielii prezumţia de legalitate a actului administrativ contestat, referitoare la obligativitatea motivării în fapt a deciziei de încetare a contractului de management şi declarării ca neconstituţionale a unor prevederi din O.U.G. nr. 105/2009;
- în ceea ce priveşte condiţia existenţei unei pagube iminente s-a constatat că executarea deciziei atacate ar cauza reclamantului un prejudiciu material viitor şi previzibil, constând în lipsirea de veniturile aferente exercitării funcţiei de director coordonator Inspectoratului Teritorial de Muncă Giurgiu.
În privinţa capătului de cerere având ca obiect suspendarea efectelor concursului organizat la data de 22 octombrie 2009, s-a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât obiectul suspendării nu este reprezentat de un act administrativ, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal, pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Inspecţia Muncii.
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin cererea de recurs, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate, aducându-i următoarele critici:
- instanţa de fond a soluţionat greşit excepţia lipsei competenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, de a soluţiona cauza dedusă judecăţii, întrucât revenea competenţa soluţionării cauzei Tribunalului, secţia conflicte de muncă, deoarece contractul de management este asimilat contractului individual de muncă;
- Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nu este emitentul deciziei a cărui suspendare de solicită, nu are calitate procesuală pasivă în cauză, astfel că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost greşit soluţionată;
- nu a fost îndeplinită procedura prealabilă cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, fapt care conducerea la respingerea acţiunii ca inadmisibilă;
- acţiunea reclamantului nu a fost timbrată astfel că se impunea anularea acesteia;
- greşit s-a apreciat că este posibilă menţinerea reclamantului în funcţia deţinută anterior întrucât acest fapt era inadmisibil cât timp a dispărut temeiul legal al numirii în această funcţie, respectiv O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată, iar Inspecţia Muncii a fost reorganizată în conformitate cu Legea nr. 329/2009.
Inspecţia Muncii, prin recursul formulat, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., aduce, în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate:
- reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului invocat, astfel că în mod greşit s-a apreciat ca fiind îndeplinită condiţia referitoare la existenţa unei pagube iminente, impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Se arată că nu există un prejudiciu deoarece a încetat contractul de management al reclamantului;
- în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca fiind îndeplinită şi condiţia referitoare la cazul bine justificat, deşi reclamantul nu a făcut dovezi în acest sens, ci doar referiri generice.
Se precizează şi faptul că actul administrativ a cărui suspendare se solicită a fost pus în executare, prin eliberarea din funcţie a reclamantului, iar din această perspectivă actul este epuizat. De asemenea, dispoziţiile O.U.G. nr. 37/2009 reproduse de către O.U.G. nr. 105/2009 şi-au încetat efectele juridice, ca urmare a declarării neconstituţionale a acesteia din urmă prin Decizia nr. 1629/2099 a Curţii Constituţionale, astfel că, în raport şi de această situaţie, se impunea respingerea cererii de suspendare ca fiind fără obiect.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând recursul formulat de Inspecţia Muncii apreciază că acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În mod corect instanţa a dispus suspendarea executării deciziei nr. 269 din 13 octombrie 2009 emisă de recurenta-intimată Inspecţia Muncii până la pronunţarea instanţei de fond, întrucât lipsirea de temei legal a deciziei menţionate, urmare a faptului că O.U.G. nr. 105/2009, ce a stat la baza emiterii acesteia, a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1629/2009 pronunţată de Curtea Constituţională, creează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, fapt ce conduce la îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Această situaţie se răsfrânge şi asupra laturii materiale a litigiului, întrucât un act administrativ lipsit de temei legal este evident că produce un prejudiciu material, cât şi moral, astfel că în mod corect instanţa de fond a apreciat ca fiind îndeplinită condiţia referitoare la paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
În consecinţă, în raport de considerentele expuse, sentinţa recurată pronunţată în contradictoriu cu emitentul deciziei nr. 269/2009 este temeinică şi legală, urmând ca, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul formulat de Inspecţia Muncii să fie respins ca nefondat.
În ceea ce priveşte recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva aceleiaşi sentinţe, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Se invocă de acest recurent greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată în cauză.
Analizând această critică, instanţa de recurs reţine că obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie, în principal suspendarea executării deciziei nr. 269 din 13 octombrie 2009, emisă de Inspectorul General de Stat al Inspecţiei Muncii.
Cum actul a cărui suspendare a executării se solicită nu a fost emis de recurentul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, acesta nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză, neputând fi obligat la vreo prestaţie în raportul juridic obligaţional dedus judecăţii.
Prin urmare, în mod greşit instanţa de fond a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de recurentul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. şi considerentele expuse anterior, reţine faptul că este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată în cauză.
În raport de soluţia dată asupra acestei excepţii de procedură, de fond, absolută şi peremptorie, se apreciază că este de prisos examinarea celorlalte critici formulate de recurentul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., se va admite recursul formulat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale se va modifica sentinţa recurată şi pe fond respinge acţiunea formulată de reclamant faţă de acest pârât.
De asemenea, faţă de soluţia asupra recursului formulat de Inspecţia Muncii se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat şi Inspecţia Muncii, împotriva sentinţei civile nr. 1105 din 03 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, împotriva aceleiaşi sentinţe şi modifică sentinţa atacată în sensul că admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Respinge acţiunea formulată de reclamant faţă de acest pârât.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5228/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5256/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
