ICCJ. Decizia nr. 5179/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5179/2010
Dosar nr. 1674/54/2009
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 25 mai 2009 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul L.A. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Tineretului şi Sportului – Cabinetul Ministrului şi Direcţia Judeţeană pentru Tineret, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea Ordinului nr. 573 din 24 aprilie 2009 emis de pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului – Cabinetul Ministrului, iar în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a solicitat suspendarea executării ordinului atacat, până la soluţionarea cauzei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că are calitatea de director al Direcţiei Judeţene pentru Tineret Dolj, fiind angajat în baza contractului individual de muncă din 19 martie 2008, iar prin Ordinul nr. 573 din 24 aprilie 2009 s-a dispus încetarea raporturilor de muncă în temeiul art. 65 alin. (1) C. muncii, avându-se în vedere prevederile art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009.
Reclamantul a susţinut că la emiterea ordinului nu au fost respectate condiţiile de formă imperativ prevăzute de C. muncii, în sensul că nu s-a menţionat nici termenul în care poate fi atacat ordinul, nici instanţa în faţa căreia poate fi atacat actul menţionat.
În şedinţa publică din data de 04 decembrie 2009, reclamanta şi-a precizat cererea de chemare în judecată, arătând că renunţă la capătul de cerere privind suspendarea executării actului administrativ.
La data de 07 septembrie 2009, pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii în totalitate, susţinând că ordinul atacat este legal, fiind dat în aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 37/2009.
Prin întâmpinare s-a invocat şi excepţia prematurităţii acţiunii, întrucât reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 20 din 22 ianuarie 2010, a luat act de renunţarea reclamantului L.A. la judecata cererii având ca obiect suspendarea actului administrativ; a admis cererea formulată de acesta în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Tineretului şi Sportului – Cabinetul Ministrului şi Direcţia Judeţeană pentru Tineret şi a dispus anularea Ordinului nr. 573 din 24 aprilie 2009 emis de Ministerul Tineretului şi Sportului, reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior şi plata drepturilor băneşti aferente; a obligat pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului la plata către reclamant a sumei de 500 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 573 din 24 aprilie 2009 emis de pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului – Cabinetul Ministrului s-a dispus, în temeiul prevederilor art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţiri a activităţii administraţiei publice, că funcţia de conducere, de director al Direcţiei pentru Tineret a Judeţului Dolj, se desfiinţează.
În exercitarea controlului legalităţii ordinului atacat, instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile actului normativ, în aplicarea căruia acesta a fost emis, au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 758/06.11.2009.
S-a mai reţinut faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare este definitivă şi obligatorie.
Astfel, instanţa a constatat că efectele deciziei Curţii Constituţionale se răsfrâng pe de o parte, direct şi nemijlocit, chiar în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, iar, pe de altă parte, prin intermediul mecanismelor juridice prevăzute de art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie şi art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 şi în alte cauze.
În conformitate cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, ceea ce presupune că, după publicarea în M. Of., acestea nu au efect asupra unor cauze definitiv soluţionate, intrate sub autoritatea lucrului judecat, ci numai în cauzele aflate în curs de soluţionare sau care se vor soluţiona în viitor.
Instanţa de fond a reţinut că declararea, prin intermediul excepţiei de neconstituţionalitate, a neconstituţionalităţii unei dispoziţii legale, conduce la suspendarea de drept şi respectiv la încetarea efectelor sale juridice. De altfel, prin art. XIV alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2009 s-a dispus abrogarea O.U.G. nr. 37/2009.
În fine, faţă de considerentele expuse, Curtea a constatat nelegalitatea ordinului atacat, ca fiind emis în aplicarea unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale şi a dispus anularea parţială a acestuia numai cu privire la reclamant, reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente, de la data emiterii ordinului şi până la reintegrarea efectivă.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare executare act administrativ, având în vedere dispoziţiile art. 246 C. proc. civ., prima instanţă a luat act de renunţarea reclamantului la judecata acestui capăt de cerere.
Asupra excepţiei prematurităţii introducerii cererii, invocată de pârât, instanţa a reţinut că, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în cazul acţiunilor introduse de persoanele vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, procedura prealabilă nu este obligatorie. Având în vedere că actul administrativ contestat de reclamant a fost emis în baza unei ordonanţe declarate neconstituţionale, fiind incidente dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a apreciat că nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret.
Criticile recurentei-pârâte vizează, în exclusivitate, respingerea de către instanţa de fond a excepţiei lipsei procedurii prealabile ca o condiţie a admisibilităţii acţiunii.
Recurenta-pârâtă arată că din coroborarea prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu prevederile art. 7 alin. (1) din aceeaşi lege, rezultă clar obligativitatea persoanei în cauză de a respecta procedura prealabilă şi că în mod greşit prima instanţă a respins excepţia invocată.
Examinând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în cauză nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt în raport de materialul probator administrat şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 „(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
(11) În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicţională, iar partea nu a optat pentru aceasta.
(3) Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).
(4) Plângerea prealabilă formulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluţionează în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. g).
(5) În cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a funcţionarilor publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă”.
În cauza de faţă, în mod corect prima instanţă a respins excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârât, reţinând că în cazul acţiunilor introduse de persoanele vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, procedura prealabilă nu este obligatorie, având în vedere că actul administrativ contestat de reclamant a fost emis în baza unei ordonanţe declarate neconstituţionale, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
În concluzie, pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, constatând că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, iar în baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către intimatul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret împotriva sentinţei nr. 20 din 22 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant, în cuantum de 1.500 RON.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5178/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5180/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
