ICCJ. Decizia nr. 5181/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5181/2010
Dosar nr. 242/64/2009
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 242/64/2009, pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Judeţean Covasna a solicitat, in contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, constatarea nulităţii absolute a hotărârii nr. 815 din 02 decembrie 2008 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, respectiv anularea acestui act administrativ ca fiind netemeinic şi nelegal.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că hotărârea atacată a fost emisă tardiv faţă de momentul sesizării Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi prin raportare la prevederile art. 20 alin. (7) şi (8) din O.G. nr. 137/2000 privind combaterea discriminării. Astfel, potrivit art. 20 alin. (7) şi (8) din O.G. nr. 137/2000 Colegiul Director adoptă hotărârea în termen de 90 de zile de la data sesizării, hotărâre pe care o comunică părţilor în termen de 15 zile de la adoptare.
Prin urmare, sesizarea din 22 august 2007 depusă de Forumul Civic al Românilor din Harghita şi Covasna ar fi trebuit soluţionată până la data de 20 noiembrie 2007, dar a fost soluţionată după un an de la data depunerii, respectiv la 2 decembrie 2008.
Pe fondul cauzei, reclamantul Consiliul Judeţean Covasna a solicitat admiterea contestaţiei şi anularea hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării atacată, întrucât modalitatea de organizare şi desfăşurare a evenimentului „întâlnirea maghiarilor covăsneni de pretutindeni"; aprobată de Consiliul Judeţean Covasna prin Hotărârea nr. 153 din 27 decembrie 2007 nu ar avea caracter discriminatoriu.
Potrivit susţinerilor reclamantului, hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării este nelegală şi se impune a fi anulată pentru că reglementările europene aplicabile în materia minorităţilor naţionale, cum este Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale din februarie 1998, au statuat faptul că un tratament care conferă unui grup de persoane drepturi suplimentare, pe baza originii naţionale sau din alte motive, nu constituie discriminare faţă de persoanele ce exced unui astfel de grup, persoane care vor continua să se bucure de propriile drepturi ale omului fără nici o piedică sau restricţie.
Convenţia-cadru, ratificată prin Legea nr. 33/1995, consacră dreptul minorităţilor naţionale de a-şi menţine şi dezvolta cultura, elementele esenţiale ale identităţii lor, religia, limba, tradiţiile şi patrimoniul cultural.
Evenimentul cu titlul de mai sus a fost organizat de reclamant pentru maghiarii din judeţul Covasna, fiind mediatizat în limba maghiară.
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a apreciat greşit că evenimentul ar constitui o discriminare la adresa românilor din Covasna şi Harghita, făcând o interpretare excesivă a reglementărilor europene în domeniul discriminării.
Reclamantul a mai susţinut, totodată ca, desfăşurarea evenimentului menţionat mai sus, s-a realizat în deplină conformitate eu prevederile Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor, în sensul păstrării identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a populaţiei maghiare din judeţul Covasna.
În cauză a depus întâmpinare pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând respingerea acţiunii reclamantului Consiliul Judeţean Covasna şi menţinerea hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 815 din 02 decembrie 2008.
Referitor la excepţia tardivităţii, pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a arătat că potrivit art. 20 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării adoptă hotărârile într-un termen de recomandare de 90 de zile de la data sesizării şi se comunică părţilor într-un alt termen de recomandare de 15 zile de la adoptare. Pentru nerespectarea acestor termene legea nu prevede sancţiuni, astfel că excepţia tardivităţii nu se susţine. Pârâtul a depus înscrisuri pentru a dovedi că, pe fondul încărcăturii mari de cauze aflate pe rol, termenul de 90 de zile de soluţionare a fost depăşit cu mult la majoritatea sesizărilor de discriminare primite.
Pe fondul cauzei, pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a solicitat respingerea acţiunii şi menţinerea hotărârii atacate, susţinând că Hotărârea nr. 815/2008 este legală şi temeinică, prin „întâlnirea Maghiarilor C.P."; fiind comise fapte de discriminare concretizate în îngrădirea dreptului cetăţenilor de alte naţionalităţi de a participa la aceste manifestări, defavorizându-se nejustificat comunitatea românească.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Municipiul Sf. Gheorghe a solicitat admiterea acţiunii depusă de către Consiliul Judeţean Covasna şi anularea Hotărârii nr. 815 din 02 decembrie 2009 a Colegiului Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru următoarele motive:
";întâlnirea Maghiarilor C.P.";, eveniment cu caracter cultural, a avut ca scop principal adâncirea relaţiilor dintre cei plecaţi din acest ţinut şi cei rămaşi acasă, unificarea resurselor spirituale, emoţionale şi financiare pentru a face cunoscute valorile zonei în Europa şi pentru a stimula dezvoltarea judeţului.
Prin Constituţia României se garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, iar prin sprijinirea financiară a acestei manifestaţii culturale nu s-a încălcat legea fundamentală a României.
Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale încheiată la Strasbourg la 1 februarie 1995, ratificată de România prin Legea nr. 33/1995, consacră principiul conform căruia o societate pluralistă şi cu adevărat democratică trebuie, nu numai să respecte identitatea etnică, culturală, lingvistică şi religioasă a fiecărei persoane aparţinând unei minorităţi naţionale, dar şi deopotrivă, să creeze condiţii corespunzătoare care să le permită saşi exprime, să păstreze şi să dezvolte această identitate.
În Titlul II art. 4 alin. (2) Convenţia-cadru prevede: ©Părţile se angajează să adopte, dacă este cazul, măsuri adecvate pentru a promova în toate domeniile vieţii economice, sociale, politice şi culturale, egalitatea deplină şi efectivă între persoanele aparţinând unei minorităţi naţionale şi cele aparţinând majorităţii. Ele vor ţine seama în mod corespunzător, în această privinţă, de condiţiile specifice în care se află persoanele aparţinând minorităţilor naţionale.
Măsurile adoptate în conformitate cu parag. 2 nu vor fi considerate acte de discriminare.
Părţile vor asigura respectarea drepturilor fiecărei persoane aparţinând unei minorităţi naţionale la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere, la libertatea de expresie şi la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie.
Părţile s-au angajat să nu aducă atingere dreptului persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a stabili şi a menţine contacte libere şi paşnice peste frontiere cu persoane care se află în mod legal în alte state, îndeosebi cu acelea cu care au în comun identitatea etnică, culturală, lingvistică sau religioasă, ori patrimoniul cultural, să nu aducă atingere dreptului persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a participa la activităţile organizaţiilor neguvernamentale, atât la nivel naţional cât şi internaţional.
În România şi în Europa, a mai susţinut aceasta parte, astfel de întâlniri au tradiţie, cu titlu de exemplu fiind invocata „întâlnirea saşilor din Europa din Biertan";, care în anul 2007 a fost mutată în Capitala Culturală Europeană respectiv Sibiu, „întâlnirea saşilor transilvăneni din M."; etc.
„Întâlnirea Maghiarilor C.P."; a fost o întrunire paşnică, deschisă pentru ţoală lumea, şi era posibilă participarea tuturor cetăţenilor interesaţi, fără discriminare.
În concluziile scrise depuse de Forumul Civic al Românilor din Harghita şi Covasna s-a solicitat respingerea ca nefondată a cererii reclamantului Consiliul Judeţean Covasna de anulare a Hotărârii nr. 815 din 02 decembrie 2008 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Forumul Civic al Românilor din Harghita şi Covasna a susţinut că motivele invocate de reclamant în cererea redactată de Consiliul Judeţean Covasna sunt neîntemeiate în fapt şi în drept, întrucât se bazează doar pe interpretarea eronată a unor dispoziţii legale şi pe mistificarea realităţii care este evidenţiată fără echivoc de lucrările dosarului şi de caracterul flagrant discriminatoriu al manifestării în cauză.
Excepţia tardivităţii emiterii hotărârii contestate, invocate de reclamantul Consiliul Judeţean Covasna este neîntemeiată.
Termenul de 90 de zile pentru adoptarea hotărârii de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, respectiv cel de 15 zile pentru comunicarea hotărârii nu sunt, conform legii, termene de decădere, cum eronat a susţinut reclamantul, ci doar termene de recomandare, legea nesancţionând depăşirea lor cu nulitatea hotărârii.
Criticile aduse de către reclamant pe fondul hotărârii atacate sunt, deasemenea, nefondate, reprezentând doar interpretări proprii şi eronate ale unor dispoziţii legale naţionale şi internaţionale, care nu sunt de natură a pune în discuţie legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ci împotrivă, sunt argumente normative în sprijinul soluţiei criticate.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 25F din 1 februarie 2010 a respins excepţia tardivităţii emiterii Hotărârii nr. 815 din 02 decembrie 2008 a Colegiului Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, invocată de reclamantul Consiliul Judeţean Covasna.
A respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Consiliul Judeţean Covasna, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 815 din 02 decembrie 2008 a Colegiului Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a hotărî astfel prima instanţa a reţinut următoarele considerente:
În privinţa tardivităţii adoptării hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării atacate şi a tardivităţii comunicării acesteia, prima instanţa a constatat că Hotărârea nr. 815 din 02 decembrie 2008 a fost emisă în conformitate cu prevederile legale, cu întârziere faţă de termenul de 90 de zile de soluţionare şi de termenul de 15 zile de comunicare, însă ambele termene sunt termene de recomandare, pentru a căror depăşire nu există sancţiune de ordin procedural, sancţiune care să atragă tardivitatea hotărârii, aşa cum a solicitat reclamantul.
Pe fondul cauzei, instanţa a constatat că pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a reţinut corect starea de fapt şi a aplicat corect legea faţă de această stare de fapt, recomandând în mod temeinic şi legal ca reclamantul Consiliul Judeţean Covasna să adopte acele măsuri care să elimine excluderea cetăţenilor români şi de alte naţionalităţi decât cea maghiară de la manifestările organizate sub genericul „întâlnirea maghiarilor C.P.";, reţinând că modalitatea de organizare şi desfăşurare a acestui eveniment are caracter discriminatoriu conform art. 2 alin. (1) şi (4) coroborat cu art. 15 din O.G nr. 137 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată.
Prima instanţa a constatat ca au fost încălcate mai multe prevederi constituţionale şi legale din materia drepturilor şi libertăţilor fundamentale, cum ar fi art. 16 alin. (1) din Constituţia României privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor, art. 20 alin. (1) din Constituţie privind aplicarea prevederilor internaţionale în materia drepturilor omului în dreptul intern, art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ambele consacrate principiului nediscriminării.
O.U.G. nr. 137/2000, în art. 2 alin. (1), defineşte discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă pe bază de etnie sau naţionalitate, limbă, religie (alături de alte criterii care nu au relevanţă în cauză) care are ca scop sau ca efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.
O.U.G. nr. 137/2000 stabileşte, în art. 2 alin. (4), că se sancţionează contravenţional, dacă nu reprezintă infracţiune, orice comportament pasiv sau activ care prin efectele sale generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de alte persoane, grupuri de persoane ori comunităţi.
În speţa dedusă judecăţii, a reţinut prima instanţa, discriminarea şi implicit, incidenţa prevederilor O.U.G. nr. 137/2000, este dată de existenţa unui tratament diferenţiat manifestat prin deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă a unor comunităţi etnice faţă de cea maghiară.
Definiţia legală a discriminării se regăseşte în cauză, instanţa constatând că tratamentul diferenţiat este nejustificat şi are drept scop restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării în condiţii de egalitate a libertăţii întrunirilor, libertăţii de conştiinţă.
Discriminarea există cu atât mai mult cu cât aceasta a fost generată de o activitate organizată, girată de o instituţie publică - reclamantul Consiliul Judeţean Covasna - organizată şi desfăşurată exclusiv în limba maghiară, deşi autoritatea publică era ţinută de prevederile constituţionale să utilizeze şi limba oficială în stat, anume limba română.
Instanţa a constatat că nu se poate reţine apărarea reclamantului în sensul că prin Hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 815/2008 s-ar încălca prevederile Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, deoarece prin modul de organizare şi desfăşurare, reclamantul a nesocotit alte prevederi în materia discriminării, atât interne, cât şi internaţionale, iar promovarea unuia sau mai multor drepturi nu se poate realiza prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale altor persoane/grupuri de persoane.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii şi se solicită modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Se invocă greşita aplicare a legii atât în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei de tardivitate invocată de recurent privind emiterea Hotărârii nr. 815 din 2 decembrie 2008 a Colegiului Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, cât şi în ceea ce priveşte soluţionarea fondului cauzei având ca obiect anularea Hotărârii nr. 815 din 2 decembrie 2008 prin care s-a admis sesizarea formulată la data de 22 august 2007 de Forumul Civic al Românilor din Harghita şi Covasna.
În ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei invocate recurentul apreciază în motivele de recurs că în mod nelegal a fost respinsă excepţia tardivităţii emiterii Hotărârii nr. 815 din 02 decembrie 2008 fiind încălcate dispoziţiile art. 20 alin. (7) şi (8) din O.G. nr. 137/2000.
Dispoziţiile legale sus-menţionate impuneau adoptarea hotărârii în termenul de 90 de zile de la data sesizării 22 august 2007 şi comunicarea în termen de 15 zile de la adoptare. În cauză instanţa de fond a apreciat în mod greşit că termenele sunt de recomandare în condiţiile în care sesizarea a fost soluţionată la data de 02 decembrie 2008 cu depăşirea termenului de decădere împlinit în opinia recurentului la data de 20 noiembrie 2007, iar hotărârea a fost comunicată la data de 17 martie 2009, cu o întârziere de aproape 3 luni faţă de termenul expres prevăzut de 15 zile.
Iar depăşirea nejustificată a acestor termene nu a fost motivată de autoritatea emitentă şi de instanţa de fond în mod concret în raport de complexitatea cauzei şi de probatoriul administrat. Recurentul apreciază că motivele generale invocate nu au legătură cu soluţionarea sesizării formulate în raport de actele depuse şi de poziţiile părţilor, iar volumul activităţii autorităţii emitente pârâte nu justifică neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 20 alin. (7) şi (8) din O.G. nr. 137/2000.
În ceea ce priveşte fondul cauzei se arată că instanţa de fond în mod greşit şi nelegal a apreciat ca legal emisă Hotărârea nr. 815 din 2 decembrie 2008 emisă de Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Prin Hotărârea nr. 815/2008 s-a constatat faptul că modalitatea de organizare şi desfăşurare a evenimentului – întâlnirea maghiarilor covăsneni de pretutindeni – aprobată de Consiliul Judeţean Covasna prin Hotărârea nr. 153 din 27 decembrie 2007 are caracter discriminatoriu, conform art. 2 alin. (1) şi (4) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000, republicată.
Pin aceeaşi hotărâre Colegiul „Recomandă Consiliului Judeţean Covasna să adopte acele măsuri care să elimine excluderea cetăţenilor români de alte naţionalităţi decât cea maghiară de la manifestările organizate sub genericul „Întâlnirea Maghiarilor C.P.”.
Această hotărâre şi soluţia instanţei de fond prin care a fost respinsă acţiunea sentinţa nelegală deoarece nu s-a ţinut cont că la data de 1 februarie 1995 a fost adoptată la Stasbourg Convenţia–cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale ratificată de România prin Legea nr. 33/1995 aplicabilă în prezenta cauză art. 5 alin. (1) care prevede că părţile se angajează să promoveze condiţiile de natură să permită persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale să-şi menţină şi să-şi dezvolte cultura, precum şi să-şi păstreze elementele esenţiale ale identităţii lor, respectiv religia, limba, tradiţiile şi patrimoniul cultural.
Prin organizarea evenimentului sub genericul „Întâlnirea C.P.” nu au fost încălcate drepturile niciunui cetăţean român, nimeni nu a fost exclus de la a participa la acest eveniment nimeni nu a fost îngrădit în exercitarea în orice fel a drepturilor sale, constituţionale, iar la acea întrunire era posibilă participarea tuturor cetăţenilor interesaţi, fără discriminare.
Se solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi constatarea faptului că, modalitatea de organizare şi desfăşurare a evenimentului în perioada 17–20 august 2007 nu are caracter discriminatoriu.
Intimatul-pârât Forumul Civic al Românilor din Covasna şi Harghita şi Municipiul Sfântu Gheorghe a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente.
Sentinţa atacată este legală şi temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii atât sub aspectul respingerii excepţiei tardivităţii emiterii Hotărârii nr. 815 din 2 decembrie 2008 cât şi în ceea ce priveşte soluţia pe fond dispusă de respingerea acţiunii formulate de recurent.
În cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 2 şi art. 20 alin. (7) şi (8) din O.U.G. nr. 137/2000.
În mod corect a fost respinsă excepţia tardivităţii emiterii Hotărârii nr. 815/2000 şi a tardivităţii comunicării acestei hotărâri faţă de recurent. Aceasta deoarece deşi au fost depăşite termenul de 90 de zile de emitere şi respectiv 15 zile de comunicare al hotărârii contestate, în cauză nu operează excepţia de tardivitate pe motiv că termenele menţionate de dispoziţiile art. 20 alin. (7) şi (8) din O.G. nr. 137/2000 sunt termene de recomandare şi nu de decădere.
În concret recurentul invocă depăşirea acestor termene care nu este de natură a vătăma un drept al recurentului, acesta exercitându-şi dreptul de a contesta, în termen hotărârea conform Legii nr. 554/2004.
În raport de obiectul sesizării şi de volumul sesizărilor înregistrate pe rolul autorităţii pârâte în mod corect s-a apreciat de instanţa de fond că a fost justificară depăşirea termenului de soluţionare a sesizării şi respectiv termenul de comunicare a hotărâri contestate.
Motivul de recurs privind soluţionarea pe fond a acţiunii nu este întemeiat.
Instanţa de fond a contestat în mod corect legalitatea Hotărârii nr. 153 din 27 decembrie 2007 emisă de autoritatea pârâtă prin care Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării autoritate competentă a stabilit că modalitatea de organizare şi desfăşurare a evenimentului „Întâlnirea Maghiarilor C.P.” aprobate şi sponsorizată în parte de recurent, are caracter discriminatoriu conform art. 2 alin. (1) şi (4) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000 republicată. S-a reţinut în mod corect că s-a produs o discriminare a cetăţenilor români pe baza criteriului etnic deoarece s-a adresat pe de o parte numai maghiarilor, scopul manifestat fiind acela de a „adânci relaţiile dintre cei plecaţi din acest ţinut şi cei rămaşi acasă”, iar pe de altă parte publicitatea evenimentului s-a făcut exclusiv în limba maghiară.
În cauză nu au fost încălcate prevederile Convenţiei–cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 prin existenţa unui tratament diferenţiat nejustificat al comunităţii române minoritară în zonă, faţă de cea maghiară majoritară.
Aceasta în condiţiile în care recurentul ca instituţie publică era ţinută de prevederile constituţionale privind utilizarea şi a limbii oficiale în stat şi anume limba română.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Judeţean Covasna împotriva sentinţei nr. 25/F din 1 februarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5180/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5182/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
