ICCJ. Decizia nr. 5180/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5180/2010
Dosar nr. 898/59/2009
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta F.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Comisia Centrală de Evaluare a Managerilor Spitalelor Publice din reţeaua Ministerului Sănătăţii, Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Caraş-Severin şi Comisia Locală Judeţeană de Evaluare a Managerilor de Spitale Publice, suspendarea actelor administrative reprezentând Ordinul nr. R/903 din 15 mai 2009 emis de Ministerul Sănătăţii, adresa din 21 mai 2009 emisă de Direcţia de Sănătate Publică Caraş-Severin, Ordinul nr. R/984 din 19 mai 2009 emis de Ministerul Sănătăţii şi adresa din 27 mai 2009 emisă de Direcţia de Sănătate Publică Caraş-Severin.
A solicitat totodată şi anularea Ordinului nr. R/903 din 15 mai 2009 emis de Ministerul Sănătăţii, precum şi a referatului întocmit de către Comisia Centrală de Evaluare a Managerilor Spitalelor Publice din reţeaua Ministerului Sănătăţii din 30 aprilie 2009, ca fiind netemeinice şi nelegale, obligarea pârâtei Direcţiei de Sănătate Publică Caraş-Severin la modificarea Anexei nr. 1 din contractul de management în conformitate cu actul adiţional nr. 2 alin. (5) al contractului de management din 14 decembrie 2006.
Reclamanta a mai solicitat şi obligarea pârâtei Comisia Locală Judeţeană de Evaluare a Managerilor de Spitale Publice la recunoaşterea calificatului „foarte bine"; acordat reclamantei, precum şi obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii la plata daunelor materiale în cuantum de 9.638 RON, reprezentând salariul neacordat de la data revocării din funcţia de manager – 18 mai 2009, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a încheiat contractul de management din 14 decembrie 2006 pentru ocuparea funcţiei de manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă Reşiţa, jud. Caraş-Severin, iar conform actului adiţional nr. 2/2008 pct. 5 contractul a fost modificat, în sensul că indicatorii de performanţă ai managementului spitalului, prevăzuţi în Anexa nr. 1 din contract, se vor modifica prin negocierea acestora de către managerul spitalului şi Autoritatea de Sănătate Publică Judeţeană sau Ministerul Sănătăţii, după caz.
În cazul contractului său au intervenit modificări ai indicatorilor de performanţă în condiţiile în care s-a produs modificarea contractului de furnizare de servicii medicale semnat cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Caraş-Severin, prin semnarea de acte adiţionale succesive în ultimul trimestru al anului 2008, ceea ce a determinat majorarea veniturilor spitalului, astfel încât a fost permisă oferirea unui număr de servicii medicale mai mare decât cel iniţial contractat cu casa judeţeană.
Deşi reclamanta a solicitat renegocierea indicatorilor de performanţă şi înscrierea modificărilor în Anexa nr. 1 la contractul de management, aşa cum reiese din adresa din 22 decembrie 2008 înaintată Ministerului Sănătăţii şi adresa din 23 decembrie 2008 înaintată A.S.P. Caraş-Severin, în realitate modificările contractului de management, conform celor două acte adiţionale, nu s-au materializat din vina acestor instituţii, sens în care i s-a creat reclamantei prejudiciul existent, odată cu emiterea ordinului de revocare din funcţia de manager. Prejudiciul astfel creat constă în faptul că, neexistând modificarea prin negocierea indicilor de performanţă conform contractului de management, reclamanta a fost evaluată deficitar la indicatorul C1 execuţia bugetară.
Reclamanta a mai arătat faptul că anterior prezentei acţiunii a solicitat revocarea Ordinului nr. R/903 din 15 mai 2009 prin cererea înregistrată din 26 mai 2009.
În drept s-au invocat dispoziţiile Legii nr. 554/2004, Legea nr. 95/2006, Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 112/2007 şi contractul de management din anul 2006.
La termenul de judecată din data de 16 noiembrie 2009 reclamanta a precizat oral în faţa instanţei faptul că renunţă la judecarea capătului de cerere privind suspendarea Ordinului nr. R/984 din 19 mai 2009.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Sănătăţii a invocat în prealabil excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Locale şi a Comisiei Centrale de evaluare a managerilor spitalelor publice, arătând că acestea sunt organisme fără personalitate juridică organizate conform Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 112/2007 şi care au atribuţii privind analizarea documentelor prezentate de manageri şi acordarea unui calificativ ce poate conduce în final la emiterea ordinului de revocare din funcţie, acesta fiind actul administrativ ce a produs efecte juridice în sarcina reclamantei.
A invocat totodată şi inadmisibilitatea cererii de suspendare a Ordinului nr. 984 din 19 mai 2009 emis de Ministrul Sănătăţii, în condiţiile în care reclamanta nu a formulat acţiunea şi împotriva titularului acestui act administrativ, iar plângerea prealabilă nu vizează şi aspecte de nelegalitate a acestui ordin.
De asemenea pârâtul a susţinut şi inadmisibilitatea contestaţiei împotriva hotărârii Comisiei Locale şi a hotărârii Comisiei Centrale de Evaluare, pe motiv că cele două acte atacate sunt acte premergătoare emiterii actului final, respectiv a Ordinului de încetare a contractului de management şi doar acesta din urmă poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a solicitat respingerea acesteia pentru neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor privind cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente, întrucât reclamanta nu a motivat cererea de suspendare sub nici unul din aspectele privind cele două cerinţe legale.
Pe fondul cauzei, a arătat că Ordinul nr. 903/2009 a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare în condiţiile în care reclamanta şi-a asumat prin semnarea contractului de management, îndeplinirea unor indicatori de performanţă, iar, conform Legii nr. 95/2006, contractul de management încetează în cadrul nerealizării indicatorilor specifici de performanţă prevăzuţi în contractul de administrate timp de minimum an (art. 1833).
Propunerea de revocare a reclamantei din funcţia de manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă Reşiţa s-a datorat neîndeplinirii indicatorilor de performanţă, reclamanta obţinând calificativul „nesatisfăcător"; conform art. 4 din Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 112/2007, aspect ce a atras încetarea contractului de management înainte de termen.
Conform fişei de evaluare Anexa nr. 3 la Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 112/2007 criteriile generale de management sunt incluse în această fişă la lit. E) fiind evaluate odată cu celelalte criterii prevăzute la lit. A) - D) şi ca atare sunt supuse evaluării şi sunt punctate având importanţă la stabilirea punctajului final.
Reclamanta a obţinut calificativul „nesatisfăcător";, întrucât punctajul acordat pentru indicatorul C1 - execuţia bugetară, faţă de bugetul de cheltuieli aprobat ce poate fi în funcţie de gradul de realizare al indicatorului, a fost 0 (zero) puncte, astfel încât măsura dispusă este rezultatul unui calcul matematic, fără implicări de natură subiectivă.
Pârâta Direcţia de Sănătate Publică Caraş-Severin a invocat prin întâmpinarea depusă la dosar excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei instituţii, pe considerentul potrivit căruia contractul de management al reclamantei a fost încheiat cu Ministerul Sănătăţii, iar raporturile dintre această instituţie şi managerul de spital sunt reglementate de Legea nr. 95/2006, instituţia pârâtă neavând competenţă asupra rezilierii contractului de management încheiat la nivelul unităţii sanitare cu paturi.
A invocat totodată şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Locale de evaluare a managerilor de spitale publice, arătându-se că aceste comisii nu au personalitate juridică distinctă şi au fost constituie în temeiul Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 291/2009 pentru evaluarea a managerilor de spitale conform Oedinului Ministerului Sănătăţii nr. 112/2007.
Prin sentinţa civilă nr. 84 din 15 februarie 2010 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta F.V. împotriva pârâţilor Ministerul Sănătăţii Comisia Centrală de Evaluare a Managerilor Spitalelor Publice din reţeaua Ministerului Sănătăţii, Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Caraş–Severin şi Comisia Locală Judeţeană de Evaluare a Managerilor de Spitale Publice.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia invocată de Ministerul Sănătăţii privind inadmisibilitatea cererii de suspendare a Ordinului nr. 984/2009 ca rămasă fără obiect, având în vedere că reclamanta a renunţat expres la judecarea acestui capăt de cerere prin precizarea făcută la termenul de judecată din data de 16 noiembrie 2009.
Referitor la inadmisibilitatea contestaţiei împotriva hotărârilor Comisie Locale şi a Comisiei Centrale de evaluare, pe considerentul că actele emise de acestea sunt acte premergătoare emiterii ordinului prin care s-a dispus încetarea contractului de management, acesta fiind singurul care poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ, instanţa a respins şi această excepţie reţinând că prin acţiunea introductivă reclamanta a atacat Ordinul nr. 903 din 15 mai 2009 emis de Ministerul Sănătăţii, prin care s-a dispus încetarea contractului de management din anul 2006 şi, câtă vreme la baza acestui ordin a stat procedura de evaluare finalizată cu acordarea calificatului „nesatisfăcător";, atunci în mod corect reclamanta a prezentat argumente şi cu privire la nelegalitatea procedurii de evaluare.
Prima instanţă a respins şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Direcţia de Sănătate Publică Caraş-Severin, având în vedere că reclamanta, prin cererea sa, a solicitat obligarea acestei pârâte la recunoaşterea cererii prin care a solicitat să se procedeze la renegocierea indicatorilor asumaţi, cu consecinţa modificării Anexei nr. 1 a contractului de management, cerere faţă de care reclamanta a susţinut că pârâta Direcţia de Sănătate Publică Caraş-Severin nu a formulat nici un răspuns.
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa nr. 84 din 15 octombrie 2010, a respins acţiunea formulată de reclamanta F.V. în contradictoriu cu Ministerul Sănătăţii, Comisia Centrală de Evaluare a Managerilor Spitalelor Publice din reţeaua Ministerului Sănătăţii, Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Caraş-Severin şi Comisia Locală Judeţeană de Evaluare a Managerilor de Spitale Publice, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a avut calitatea de manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă Reşiţa în baza contractului de management din anul 2006, iar potrivit dispoziţiilor cuprinse la art. VIII lit. b) contractul de management poate înceta prin revocarea din funcţia managerului în cazul nerealizării indicatorilor de performanţă ai managementului spitalului public prevăzuţi în anexa la contract, timp de minim un an din motive imputabile acestuia. Aceste dispoziţii se coroborează cu prevederile Legii nr. 95/2006 potrivit cărora contractul de management poate înceta înainte de termen în urma evaluării anuale efectuate pe baza criteriilor de performanţă stabilite prin ordin al ministrului.
Prin Ordinul nr. 903 din 15 mai 2009 emis de Ministerul Sănătăţii, reclamanta a fost revocată din funcţia deţinută începând cu data de 18 mai 2009, de la aceeaşi dată încetând şi contractul de management din anul 2006 conform prevederilor cuprinse la lit. b) cap. VIII din contract.
Reclamanta a solicitat anularea acestui ordin apreciind în esenţă faptul că procedura de evaluare a fost nelegală în condiţiile în care nu s-a ţinut cont de faptul că anterior desfăşurării etapei evaluării, reclamanta a solicitat renegocierea indicatorilor de performanţă conform dispoziţiilor cuprinse la pct. 5 din actul adiţional nr. 2 la contractul de management, iar pârâtele nu au dat curs acestei cereri aspect ce a condus la acordarea calificativului de „nesatisfăcător";.
În perioada 25 martie 2009-30 aprilie 2009 s-a desfăşurat evaluarea activităţii managerilor spitalelor publice din reţeaua Ministerului Sănătăţii în baza prevederilor Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 112/2007 prin care s-au aprobat criteriile de performanţă pe baza cărora se efectuează evaluarea anuală a activităţii managerului spitalului public. Conform art. 2 din acest ordin evaluarea anuală pe baza criteriilor de performanţă cuprinse în Anexa nr. 1 se realizează prin raportare la indicatorii de performanţă asumaţi.
Evaluarea reclamantei s-a realizat de către Comisia locală judeţeană de evaluare a managerilor de spitale publice organizată conform prevederilor Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 112/2007 şi care a emis fişa de evaluare la data de 02 aprilie 2009, prin care s-a acordat calificativul „nesatisfăcător"; ca urmare a acordării punctajului 0 (zero) la indicatorul C1 execuţia bugetară.
Conform art. 4 lit. d) calificativul „nesatisfăcător"; se acordă dacă nu sunt îndeplinite condiţiile minime pentru a obţine cel puţin calificativul satisfăcător iar acesta din urmă presupune obţinerea pentru indicatorii C1-C7 la fiecare dintre aceştia a cel puţin 3 puncte. Această condiţie se cumulează cu aceea că cel puţin la 70% dintre indicatorii şi criteriile de performanţă prevăzute în Anexa nr. 1 şi 2 managerul să fi obţinut la fiecare cel puţin 4 puncte, iar în cazul restului indicatorilor cuprinşi în aceeaşi anexă să obţină cel puţin 2 puncte.
Contestaţia formulată împotriva acestui calificativ a fost respinsă de Comisia Centrală de evaluare, prin Hotărârea nr. 118 din 06 aprilie 2009, menţinându-se propunerea comisie de evaluare referitoare la acordarea calificativului „nesatisfăcător";.
Astfel că, solicitarea reclamantei de a i se recunoaşte calificativul „foarte bine"; este neîntemeiată, întrucât din fişa de evaluare semnată de reclamantă la data de 02 aprilie 2009 rezultă că reclamantei, în procedura de evaluare, i s-a acordat calificativul de „nesatisfăcător";.
O dovadă în plus a faptului că reclamanta avea cunoştinţă despre acest calificativ o constituie şi aceea că a înţeles să formuleze în aceeaşi zi contestaţie la acest calificativ, aşa cum rezultă din actul depus la dosarul cauzei, contestaţie respinsă ulterior prin Hotărârea Comisiei Centrale nr. 118 din 06 aprilie 2009.
Pe de altă parte, din cuprinsul procesului verbal din 02 aprilie 2009 întocmit de Comisia Locală de evaluare rezultă acelaşi aspect, potrivit căruia reclamanta a obţinut calificativul „nesatisfăcător"; pentru punctajul acordat la indicatorii C1, C5, procesul-verbal cuprinzând menţiunea despre depunerea în termen a contestaţiei.
Pentru aceste considerente Curtea a reţinut că evaluarea activităţii reclamantei s-a finalizat cu acordarea calificativului „nesatisfăcător";, astfel încât înscrisul invocat de reclamantă în susţinerea acordării calificativului „foarte bine"; postat pe site-ul Direcţiei de Sănătate Publică Caraş-Severin la 09 aprilie 2009 este rezultatul unei greşeli materiale, nefiind astfel luat în considerare.
În ceea ce priveşte legalitatea Ordinului de revocare din funcţie a reclamantei, instanţa a apreciat că acesta este rezultatul finalizării procedurii de evaluare a reclamantei cu acordarea calificativului „nesatisfăcător";, fapt ce a condus, în mod automat, la adoptarea măsurii criticate.
De asemenea, instanţa nu a reţinut criticile formulate de reclamantă cu privire la faptul că autorităţile pârâte nu au înţeles să procedeze la reevaluarea indicatorilor de performanţă asumaţi prin contract, aşa cum a solicitat reclamanta prin adresa din 23 decembrie 2008, întrucât din fişa de evaluare depusă la dosar rezultă că cererea reclamantei de renegociere a indicatorilor C1 şi C5 a fost luată în considerare de către Comisia de Evaluare, care a apreciat însă că gradul de realizare al indicatorului C1 privind execuţia bugetară faţă de bugetul de cheltuieli aprobat este de 102%, astfel încât acest grad de realizare a atras acordarea punctajului 0 (zero). Metodologia de calcul a indicatorilor de performanţă ai managementului spitalului a avut la bază Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1940/2008 şi a ţinuţ cont de punctajul stabilit în Anexa nr. 1 la Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 112/2007, iar orice critici ale reclamantei legate de nelegalitatea modului de calcul a indicatorilor de performanţă vizează în fapt o nelegalitate a ordinelor anterior menţionate aspect care nu a făcut obiectul cauzei.
Ordinul de revocare din funcţie, nr. 903 din 15 mai 2009, este rezultatul exclusiv al faptului că reclamanta a primit calificativul „nesatisfăcător"; în procedura de evaluare reglementat de Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 112/2007, iar în condiţiile în care reclamanta a primit punctajul 0 (zero) la indicatorul C1, atunci au devenit incidente prevederile art. 4 lit. d) cu raportare la art. 4 lit. c) din Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 112/2007, calificativul „nesatisfăcător"; intervenind automat în acest caz.
Reclamanta a primit punctajul 0 la indicatorul C1, întrucât gradul de realizare faţă de indicatorul asumat prin contract a fost de 102% conform Anexei nr. 1 la Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 112/2007.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 903 din 15 mai 2009 şi a adresei din 21 mai 2009 instanţa a reţinut că o asemenea cerere de suspendare a ordinului nu a fost motivată de reclamantă prin prisma dispoziţiilor art. 15 alin. 1, cu raportare la dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind necesară astfel identificarea condiţiilor cumulative privind cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta F.V. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului său întemeiat pe dispoziţiile art. 304 şi 312 C. proc. civ. reclamanta F.V. a arătat în esenţă următoarele:
Hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, existând contradictorialitate între starea de fapt şi de drept dedusă judecăţii, iar probele solicitate de reclamantă nu au fost discutate.
Arată recurenta că în esenţă Ministerul Sănătăţii prin comisiile de evaluare nu şi-a respectat clauzele contractului de management încheiat cu reclamata întrucât din analiza acestora exista posibilitatea modificării indiciilor de performanţă.
Instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu încălcarea legii. Consideră recurenta că referatul comisiei este generic, nefiind individualizat contractul de management şi persoana managerului, existând contradictorialitate între evaluarea comisiei locale şi comisia naţională.
În mod greşit instanţa de fond a considerat că referatul din anul 2009 nu îndeplineşte cerinţele actului administrativ, vătămător pentru reclamantă, apreciindu-l ca având caracter general.
Hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii, câtă vreme nu s-a administrat proba cu interogatoriu şi cu expertiza indicatorului de performanţă.
A mai arătat recurenta că inexistenţa încheierii de şedinţă prin care s-a dispus amânarea pronunţării atrage nulitatea hotărârii în raport de dispoziţiile art. 261 raportat la art. 105 C. proc. civ.
Pârâtul-intimat Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte, analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
- În ceea ce priveşte nerespectarea clauzelor contractului de management de către Ministerul Sănătăţii privind modificarea indiciilor de performanţă, se reţine că potrivit actului adiţional din 20 decembrie 2007 la contractul de management din 14 decembrie 2006, indicatorii de performanţă ai managerului spitalului public se vor modifica prin negocierea lor.
- Este adevărat că reclamanta–recurentă a solicitat la data de 19 decembrie 2008 Ministerului Sănătăţii Publice – renegocierea indicatorului de performanţă însă acest lucru nu s-a realizat.
Chiar dacă s-ar lua în considerare că această renegociere a indicatorului de performanţă nu s-a realizat din culpa Ministerului, în acelaşi timp se poate prezuma gestionarea defectuoasă a situaţiei de către reclamantă care trebuia să-şi valorifice acest drept prevăzut în contract şi să introducă acţiune în instanţă pentru a determina Ministerul să răspundă, în conformitate cu prevederile art. 1 raportat la art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Recurenta nu a formulat acest demers şi în consecinţă şi-a asumat depăşirea sau nerealizarea indicatorilor de performanţă – chiar recurenta în acţiunea sa recunoaşte că datorită acestei situaţii a fost evaluată deficitar la indicatorul C1 – execuţia bugetară.
- În ceea ce priveşte referatul Comisiei Centrale din anul 2009 în mod corect instanţa de fond a apreciat că acesta are caracter general, nefiind adresat pârâtei ci pentru informarea generală privind procedura de evaluare a activităţii managerilor spitalelor publice din reţeaua Ministerului Sănătăţii.
În realitate reclamanta este vătămată de Hotărârea Comisiei Centrale de Evaluare nr. 118/2009, care a acordat calificativul „nesatisfăcător” pentru reclamantă, hotărâre care nu a stat la baza emiterii Ordinului nr. 903 din 15 mai 2009 şi pe care reclamanta nu l-a atacat separat în instanţă.
- Referitor la probatoriile cu interogatoriu şi expertiză pentru calcularea indicatorului de performanţă, se reţine de către Înalta Curte că reclamanta nu a solicitat aceste probe, a depus doar înscrisuri în dovedirea acţiunii iar pârâta la solicitarea instanţei a depus precizări privind modul de calcul al indicatorului C1.
- Motivul referitor la nulitatea hotărârii pentru inexistenţa încheierii de şedinţă prin care s-a dispus amânarea pronunţării, de asemenea nu poate fi primit. Înalta Curte observă că la termenul din 16 noiembrie 2009, instanţa de fond după rămânerea în pronunţare, amânarea pronunţării la 23 noiembrie 2009, a redeschis dezbaterile pentru a se depune precizări suplimentare de către pârât, cu respectarea normelor procedurale prevăzute de art. 151 C. proc. civ. (sentinţa civilă recurată nr. 84 a fost pronunţată de Curtea de Apel Timişoara la data de 15 februarie 2010 fără a se amâna pronunţarea).
Prin urmare, faţă de cele arătate mai sus, constatând că nu există motive de modificare sau casare a sentinţei atacate, Înalta Curte în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.V. împotriva sentinţei civile nr. 84 din 15 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5179/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5181/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
