ICCJ. Decizia nr. 5223/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5223/2010
Dosar nr. 1938/2/2009
Şedinţa publică de la 25 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Blocul Naţional Sindical, Federaţia Sindicatelor Artiştilor Interpreţi din România, Uniunea Sindicatelor din Instituţiile de Spectacole şi A.S.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Culturii, cultelor şi Patrimoniului Naţional, anularea H.G. nr. 1672/2008, publicată în M.Of. nr. 891/29.12.2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind evaluarea personalului artistic, tehnic şi administrativ de specialitate din instituţiile de spectacole sau concerte în vederea stabilirii salariilor de bază.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că hotărârea a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legale privind dezbaterea publică şi avizele ministerelor implicate, respectiv Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării actului normativ.
S-a mai arătat că Guvernul a postat pe site-ul său mai multe variante succesive ale proiectului hotărârii, care a plecat în procedura de avizare, după care a revenit asupra acestei variante şi a reintrodus proiectul în dezbatere publică, discutând un nou proiect de hotărâre cu partenerii sociali, care a fost postat pe site în data de 06 noiembrie 2008, purtând specificaţia „varianta rezultată în urma dezbaterilor desfăşurate în cadrul comisiei mixte MCC – sindicate reprezentative”. Această variantă a plecat în procedura de avizare, însă a fost votată varianta iniţială, iar nu cea rezultată în urma dezbaterii publice.
Prin sentinţa civilă nr. 492 din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanţii Blocul Naţional Sindical, Federaţia Sindicatelor Artiştilor Interpreţi din România, Uniunea Sindicatelor din Instituţiile de Spectacole şi A.S.M., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că H.G. nr. 1672/2008 a aprobat normele metodologice prin care s-au stabilit principiile, regulile şi procedura de evaluare anuală a personalului artistic, tehnic şi administrativ de specialitate încadrat cu contract individual de muncă în instituţiile de spectacole sau concerte, în vederea stabilirii salariilor de bază între limitele din grila prevăzută în anexa la O.G. nr. 21/2007 privind instituţiile şi companiile de spectacole sau concerte, precum şi desfăşurarea activităţii de impresariat artistic.
A mai constatat instanţa de fond că din actele depuse de părţi rezultă că adoptarea normelor menţionate a avut loc în urma dezbaterii publice, mai exact, în urma discuţiilor dintre iniţiatorul proiectului şi partenerii sociali interesaţi, astfel încât nu se poate reţine susţinerea potrivit căreia pârâţii au adoptat un proiect de hotărâre pe care nu l-au discutat cu societatea civilă.
În acest context, s-a apreciat că şi dacă Guvernul a adoptat o variantă care nu se suprapune cu cea agreată de reclamanţi, nu constituie o încălcare a prevederilor art. 6 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, câtă vreme procedura de consultare publică a fost parcursă.
Din examinarea criticilor aduse de reclamanţi, Curtea de Apel Bucureşti a mai reţinut că normele atacate nu încalcă reglementările cu caracter general prevăzute de C. muncii şi nici prevederile din O.G. nr. 21/2007 privind instituţiile şi companiile de spectacole sau concerte, precum şi desfăşurarea activităţii de impresariat artistic.
În acest sens, prima instanţă a constatat următoarele:
- nu există nicio prevedere care să acorde în mod expres posibilitatea angajatorului de a reduce salariul angajatului în mod unilateral şi nejustificat;
- art. 32 din norme nu aduce atingere nici contractelor privind drepturile de autor şi nici contractului individual de muncă, prevăzându-se doar că la stabilirea salariului trebuie avute în vedere cesiunea drepturilor patrimoniale de autor;
- nu există nici o dispoziţie în norme care să prevadă posibilitatea eliminării tuturor contractelor individuale de muncă pe durată nedeterminată;
- împrejurarea că plata sporurilor, majorărilor şi stimulentelor prevăzute în contractul colectiv de muncă este condiţionată de existenţa fondurilor bugetare, nu echivalează cu negarea acestor drepturi băneşti.
În ceea ce priveşte celelalte critici, instanţa de fond a reţinut că acestea au un pronunţat caracter tehnic, însă nu contravin niciunei reglementări primare cuprinse în dreptul muncii sau în reglementarea specială reprezentată de O.G. nr. 21/2007.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Federaţia Sindicatelor Artiştilor Interpreţi din România, care a indicat ca temei legal dispoziţiile generale prevăzute la art. 299 şi urm. C. proc. civ., fără a fi invocat vreunul dintre motivele de recurs prevăzut la art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând în mod generic:
- instanţa de fond în mod greşit a respins hotărârea apreciind că aceasta nu încalcă prevederile C. muncii şi ale Legii nr. 21/2007, deşi „aceste norme de aplicare a legii s-au făcut cu încălcarea şi adăugarea la legea pe care urmăreau tocmai să o aplice”;
- în mod greşit instanţa a considerat că s-au îndeplinit procedurile prevăzute de Legea nr. 24/2000, Guvernul adoptând o formă diferită de cea supusă dezbaterii.
Recursul este nefondat.
Aşa cum s-a arătat în expunerea rezumativă prezentată mai sus, instanţa de fond a respins acţiunea formulată de reclamanţi, între care şi federaţia recurentă, pentru anularea H.G. nr. 1672/2008 publicată în M.Of. al României, Partea I, nr. 891/29.12.2008.
Într-adevăr, pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1672/2008 nu încalcă nici reglementările cu caracter general ale C. muncii şi nici prevederile speciale ale O.G. nr. 21/2007 privind instituţii şi companiile de spectacole sau concerte, precum şi desfăşurarea activităţii de impresariat artistic.
Recurenta susţine că această concluzie a instanţei de fond este greşită, dar se rezumă să formuleze o simplă afirmaţie generică, fără nicio argumentare concretă, astfel că această critică va fi respinsă ca neîntemeiată.
A doua critică a recursului constă în susţinerea că instanţa de fond a considerat în mod greşit că procedurile prevăzute de Legea nr. 24/2000 ar fi fost respectate de Guvern, din moment ce această autoritate a adoptat o altă formă a H.G. nr. 1672/2008 decât cea supusă dezbaterii publice, critică pe care instanţa de recurs o apreciază ca fiind nefondată.
Obligaţia afişării unui proiect de act normativ este reglementată de Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, art. 6 din această lege, prevăzând:
Art. 6 – „(1) În cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea administraţiei publice are obligaţia să publice un anunţ referitor la această acţiune în site-ul propriu, să-l afişeze la sediul propriu, într-un spaţiu accesibil publicului, şi să-l transmită către mass-media centrală sau locală, după caz. Autoritatea administraţiei publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informaţii.
(2) Anunţul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunoştinţă publicului, în condiţiile alin. (1), cu cel puţin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, avizare şi adoptare de către autorităţile publice. Anunţul va cuprinde o notă de fundamentare, o expunere de motive sau, după caz, un referat de aprobare privind necesitatea adoptării actului normativ propus, textul complet al proiectului actului respectiv, precum şi termenul limită, locul şi modalitatea în care cei interesaţi pot trimite în scris propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ.
(3) Anunţul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ cu relevanţă asupra mediului de afaceri se transmite de către iniţiator asociaţiilor de afaceri şi altor asociaţii legal constituite, pe domenii specifice de activitate, în termenul prevăzut la alin. (2).
(4) La publicarea anunţului autoritatea administraţiei publice va stabili o perioadă de cel puţin 10 zile pentru a primi în scris propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice.
(5) Conducătorul autorităţii publice va desemna o persoană din cadrul instituţiei, responsabilă pentru relaţia cu societatea civilă, care să primească propunerile, sugestiile şi opiniile persoanelor interesate cu privire la proiectul de act normativ propus.
(6) Proiectul de act normativ se transmite spre analiză şi avizare autorităţilor publice interesate numai după definitivare, pe baza observaţiilor şi propunerilor formulate potrivit alin. (4).
(7) Autoritatea publică în cauză este obligată să decidă organizarea unei întâlniri în care să se dezbată public proiectul de act normativ, dacă acest lucru a fost cerut în scris de către o asociaţie legal constituită sau de către o altă autoritate publică.
(8) În toate cazurile în care se organizează dezbateri publice, acestea trebuie să se desfăşoare în cel mult 10 zile de la publicarea datei şi locului unde urmează să fie organizate. Autoritatea publică în cauză trebuie să analizeze toate recomandările referitoare la proiectul de act normativ în discuţie.
(9) În cazul reglementării unei situaţii care, din cauza circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgenţă prevăzută de reglementările în vigoare”.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, dispoziţiile legale invocate nu obligă autoritatea competentă - Parlamentul, Guvernul, etc., să adopte întocmai proiectul afişat pentru dezbatere publică.
În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, recursul formulat va fi respins, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Federaţia Sindicatelor Artiştilor Interpreţi din România împotriva sentinţei civile nr. 492 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5216/2010. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 5224/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
