ICCJ. Decizia nr. 5279/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5279/2010
Dosar nr. 626/42/2009
Şedinţa publică de la 26 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 15 iulie 2009, contestatorul V.G.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi Direcţia de Probaţiune din cadrul acestui minister, anularea ordinul nr. 1728/C din 26 iunie 2009 emis de pârâţi şi să fie obligaţi aceştia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestaţiei, reclamantul a arătat că prin ordinul contestat, care este nelegal şi netemeinic, i s-a aplicat sancţiunea disciplinară a trecerii în gradul III pe o perioadă de 1 an de zile, cu diminuarea corespunzătoare a salariului, însă ordinul este nul absolut întrucât faptele care constituie abateri nu au fost descrise conform art. 19 alin. (2) lit. a) din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2017/C din 03 august 2007, fiind încălcate şi dispoziţiile art. 19 alin. (2) lit. f) din acelaşi ordin, neprecizându-se instanţa competentă la care ordinul să poată fi contestat.
A mai susţinut că în cursul cercetării disciplinare efectuate telefonic s-au încălcat mai multe prevederi legale, respectiv în Comisia de disciplină fiind numită R.G., cea care a semnat şi raportul de inspecţie, interesul acestei de a-şi valida actul de sesizare a Comisiei de disciplină fiind evident, această persoană neputând să asigure principiul nevinovăţiei, care a fost încălcat, de asemenea şi principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, în condiţiile în care nu i-au fost comunicate toate documentele şi declaraţiile ce au legătură cu abaterea disciplinară.
Pe fondul cauzei, reclamantul a arătat că acuzaţiile ce i-au fost aduse în raportul de inspecţie, imputate în ordinul de sancţionare, nu sunt reale.
În acest sens, a susţinut că s-a implicat permanent în activitatea de management, a îndeplinit sarcinile de serviciu, a respectat recomandările şefului de serviciu în ceea ce priveşte programul de lucru, a avut cu colegii relaţii civilizate, a respectat prevederile regulamentului de ordine interioară în ceea ce priveşte programul de lucru, implementarea recomandărilor şefului de serviciu în ce priveşte cele trei dosare consultate, iar referatele de evaluare au fost întocmite conform dispoziţiilor legale, depăşirea unor termene fiind generate de cauze obiective.
În plus, a arătat că dosarele de supraveghere verificate cu ocazia inspecţiei sunt legal întocmite, iar dubla înregistrare a unor adrese de înaintare a sentinţelor prin care s-au dispus pedepse a căror executare era suspendată, este practica Serviciului de Probaţiune Buzău, convocarea persoanelor supravegheate făcându-se pe formularul tip de convocare.
În legătură cu aspectele reţinute de inspectori cu privire la forma şi conţinutul planului de supraveghere, a arătat că acestea au fost remediate prin întocmirea de anexe, ce au fost înmânate şi comunicate persoanelor supravegheate, dosarele de reintegrare socială şi supraveghere fiind întocmite în conformitate cu dispoziţiile H.G. nr. 247/2009.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 277 din 17 decembrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti a respins contestaţia formulată de reclamantul V.G.D., ca neîntemeiată, reţinând în considerentele sentinţei următoarele:
Prin Ordinul nr. 1728/C din 26 iunie 2009 emis de Ministrul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti s-a reţinut în sarcina reclamantului săvârşirea mai multor fapte ce constituie abateri disciplinare, în speţă, nerespectarea dispoziţiilor legale privind înregistrarea documentelor oficiale şi a condiţiilor legale privind întocmirea acestor documente sub aspectul alocării unor numere fără acoperire în documente reale, postdatarea unor documente, neîntocmirea documentelor necesare în dosarele de supraveghere sau de asistenţă şi consiliere, neimplementarea parţială a recomandărilor din raportul de inspecţie din 2007, încălcarea prevederilor art. 9 şi 14 alin. (1) din Codul deontologic, art. 2 lit. a), art. 7 lit. a), b), f), g) din Regulamentul de ordine interioară şi art. 63 lit. c), e), g) şi art. 68 din Legea nr. 123/2006, precum şi nerespectarea constantă a unor prevederi ale H.G. nr. 1239/2000, respectiv încălcarea prevederilor art. 63 lit. c), e), g) şi art. 68 din Legea nr. 123/2006 şi s-a aplicat sancţiunea disciplinară a trecerii în gradul III pentru o perioadă de un an de zile, cu diminuarea corespunzătoare a salariului, conform art. 74 alin. (1) lit. e) din Legea privind statutul personalului din serviciile de probaţiune.
Prima instanţă a apreciat că Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2017 din 03 august 2007 nu este afectat de nulitate absolută, contrar susţinerilor reclamantului, sancţiunea nulităţii absolute operând numai în lipsa unei menţiuni obligatorii din cele enumerate de art. 19 din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2017 din 03 august 2007, alin. (3) lit. a)-f).
În acest sens, a reţinut că ordinul nr. 1728/C din 26 iunie 2009 cuprinde toate aceste menţiuni obligatorii, precum şi precizarea că respectivul ordin poate fi contestat la instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii disciplinare aplicate, nefiind oportun a se indica în concret această instanţă în condiţiile în care, în materia contenciosului administrativ, reclamantul are opţiunea de a alege între instanţa în raza căreia domiciliază şi cea de la sediul emitentului actului conform art. 10 alin. final din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la legalitatea ordinului de sancţionare sub aspectul constituirii comisiei de disciplină prin desemnarea ca membru a d-nei R.G., a încălcării principiului prezumţiei de nevinovăţie, a principiului contradictorialităţii, a principiului dreptului la apărare şi a prevederilor art. 17 alin. (4) teza a II-a din ordinul nr. 2017/C din 03 august 2007, prima instanţă a apreciat că nu pot fi reţinute susţinerile reclamantului în acest sens.
Astfel, a reţinut că inspectorul R.G. a efectuat inspecţia din martie 2009 la Serviciul de Probaţiune Buzău împreună cu V.S., însă sesizarea comisiei de disciplină s-a făcut de directorul direcţiei de probaţiune, actul de sesizare fiind reprezentat de adresa din 23 aprilie 2009, iar componenţa comisiei de disciplină fiind cea menţionată în ordinul nr. 1377/C din 04 mai 2009.
În altă ordine de idei, a constatat că respectivul inspector a fost desemnat ca membru supleant şi a participat la lucrările comisiei în data de 02 iunie 2009 cu ocazia audierii telefonice a contestatorului, la întocmirea raportului din 04 iunie 2009 şi la emiterea deciziei din 15 iunie 2009, toate aceste lucrări împreună cu măsurile propuse, fiind dispuse cu unanimitate de voturi a membrilor comisiei, astfel că nu se poate reţine imparţialitatea d-nei R.G. în activitatea ce a desfăşurat-o în cadrul Comisiei de disciplină şi nici încălcarea prezumţiei de nevinovăţie a reclamantului.
Prima instanţă a apreciat, în aceste condiţii, că nu a fost încălcat principiul contradictorialităţii şi nici cel al garantării dreptului la apărare, întrucât contestatorul a fost convocat în vederea audierii pentru data de 25 mai 2009 şi apoi pentru 02 iunie 2009, pentru această din urma dată comunicându-i-se şi posibilitatea de a opta pentru una din cele trei modalităţi enumerate pentru audiere.
În baza opţiunii sale, reclamantul a fost audiat telefonic la 02 iunie 2009, iar la 05 iunie 2009 i s-au transmis copia transcrierii audierii sale telefonice, raportul privind rezultatul cercetării prealabile şi a fost încunoştinţat şi asupra dreptului de a solicita alte documente din dosar şi de a transmite dovezi în apărare.
Mai mult, au fost depuse de către reclamant înscrisuri şi note scrise referitoare la audierea din 02 iunie 2009, astfel că în cadrul efectuării cercetării disciplinare s-au avut în vedere toate probele ce au vizat săvârşirea faptelor, cât şi apărarea reclamantului, fiind respectate de asemenea şi dispoziţiile art. 17 alin. (4) teza a II-a din ordinul nr. 2017/C din 03 august 2007.
Raportat la situaţia de fapt şi modalitatea în care s-au aplicat dispoziţiile legale incidente, prima instanţă a apreciat temeinicia ordinului nr. 1728/C din 26 iunie 2009, în sensul în care, săvârşirea abaterilor disciplinare reţinute în sarcina reclamantului rezultă fără dubiu din raportul de inspecţie din 23 aprilie 2003, care se coroborează cu reţinerile comisiei de disciplina din raportul, din 04 iunie 2009 şi din decizia din 15 iunie 2009, precum şi cu susţinerile consilierilor de probaţiune din cadrul Serviciului de Probaţiune Buzău audiaţi în cadrul cercetării prealabile, sancţiunea aplicată fiind legală şi proporţională cu gravitatea faptelor comise.
Apărările contestatorului cu privire la temeinicia aplicării sancţiunii disciplinare au fost înlăturate, reţinându-se că reclamantul nu a făcut dovada acestor susţineri, proba incumbându-i conform art. 1169 C. civ.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul V.G.D. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei, iar, pe fond, să fie anulate ordinul nr. 1728/C din 26 iunie 2008.
În motivele de recurs se arată că ordinul pe care l-a contestat este nul absolut deoarece faptele care constituie abateri nu au fost descrise şi nici nu a fost precizată instanţa competentă la care ordinul poate fi contestat.
Se consideră că s-au încălcat mai multe prevederi legale în cursul cercetării disciplinare:
- în Comisia de disciplină a fost numită R.G., aceeaşi persoană care a semnat şi raportul de inspecţie la Serviciul de Probaţiune Buzău desfăşurată în perioada 17-20 martie 2009;
- a fost încălcat şi principiul contradictorialităţii deoarece nu i-au fost comunicate toate documentele şi declaraţiile referitoare la control şi s-a încălcat astfel şi principiul garantării dreptului la apărare.
S-au învederat o serie de aspecte care să dovedească netemeinicia acuzaţiilor care i s-au adus:
- implicarea în activitatea de management, îndeplinirea sarcinilor repartizate;
- a respectat programul de lucru;
- a respectat deciziile colegilor şi a avut relaţii civilizate cu aceştia;
- referatele de evaluare au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale;
- în dosarele de supraveghere au fost efectuate consemnările şi înregistrările necesare.
În legătură cu administrarea probelor, deşi prin încheierea din 22 octombrie 2009 instanţa a dispus înaintarea dosarului de cercetare disciplinară în totalitate, pârâta a înaintat numai o parte din acesta şi s-a respins cererea sa privind proba testimonială cu doi martori, iar proba cu interogatoriu, deşi i-a fost încuviinţată, nu i-a fost primit pentru a fi comunicat pârâtelor, instanţa de fond nu a avut rol activ, conform art. 129 C. proc. civ.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 1728/C/26 iunie 2009 al Ministrului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, reclamantul-recurent V.G.D. a fost sancţionat cu sancţiunea disciplinară a trecerii în gradul III pentru o perioadă de un an de zile, cu diminuarea corespunzătoare a salariului.
Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului, iar în motivele de recurs s-au reluat motivele din cererea adresată instanţei, însă acestea sunt nefondate:
- ordinul atacat nu este unul absolut pentru că au fost descrise faptele săvârşite, respectiv: nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la înregistrarea documentelor oficiale sub aspectul alocării unor numere fără acoperire în documente reale, postdatarea unor documente şi neîntocmirea documentelor necesare în dosarele de supraveghere sau asistenţă şi consiliere, neimplementarea parţială a recomandărilor din raportul de inspecţie din 2007 şi încălcarea dispoziţiilor legale enumerate în cuprinsul ordinului din Codul deontologic al personalului de probaţiune şi din Regulamentul de ordine interioară al serviciilor de probaţiune;
- în ordinul atacat este indicată posibilitatea contestării la instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii disciplinare aplicate, astfel că au respectate prevederile legale;
- nu au fost încălcate nici principiile prezumţiei de nevinovăţie şi al contradictorialităţii sau al dreptului la apărare.
Chiar dacă în Comisia de disciplină a fost numită aceeaşi persoană care a semnat şi raportul de inspecţie, nu a fost încălcată prezumţia de nevinovăţie pentru că sesizarea Comisiei de disciplină s-a făcut de către directorul Direcţiei de Probaţiune.
Nici principiul contradictorialităţii şi nici cel al dreptului la apărare nu au fost încălcate pentru că la dosar s-au depus documente din care rezultă corespondenţa dintre autorităţi şi reclamant, fiindu-i comunicate actele din dosarul de cercetare, iar reclamantului i s-a solicitat să depună orice dovezi în apărare.
Tot actele depuse la dosar dovedesc temeinicia sancţiunii aplicate în raport de abaterile reţinute în activitate.
Referitor la administrarea probelor, concludenţa şi pertinenţa acestora se apreciază de către instanţă şi pot fi încuviinţate numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, potrivit art. 167 C. proc. civ.
În condiţiile în care se contestă o sancţiune disciplinară, proba cu înscrisuri ce a fost încuviinţată de instanţă era pertinentă şi concludentă şi nu se poate considera că s-a încălcat art. 129 C. proc. civ. şi că instanţa de fond nu a avut rol activ.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.G.D. împotriva sentinţei nr. 277 din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5276/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5286/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
