ICCJ. Decizia nr. 5261/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5261/2010
Dosar nr.661/46/2008
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta N.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D, anularea Deciziei nr. 2403/FF emisă de aceasta din urmă şi, pe cale de consecinţă, stabilirea preţului real al terenului cu acordarea despăgubirilor în funcţie de valoarea acestuia.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că, prin Decizia din 29 aprilie 2008 a C.C.S.D., pârâta a stabilit să se emită titlu de despăgubiri în favoarea lui N.G. în cuantum de 2.940 RON, având în vedere că terenul evaluat, este situat în zona intravilană a Municipiului Curtea de Argeş şi că preţul real al acestuia este mult mai mare decât suma acordată cu titlu de despăgubire.
Reclamanta a mai susţinut că a formulat contestaţie împotriva acestei decizii, adresată C.C.S.D., însă aceasta i-a respins-o ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, întrucât aceasta nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză prin care a fost evaluat terenul. A mai arătat pârâta că valoarea reală a terenului este corect stabilită prin raportul de expertiză, evaluarea fiind făcută conform standardelor internaţionale, fiind utilizate metodele de evaluare: prin comparaţia directă, prin comparaţia prin bonitare, prin tehnica parcelării.
La data de 2 februarie 2009, C.C.S.D. a formulat cerere de chemare în garanţie a expertului evaluator M.I., care a întocmit raportul de evaluare din 17 martie 2008, în cazul în care va fi admisă acţiunea, chematul în garanţie, să fie obligat la plata sumelor căzute în pretenţii.
Curtea de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 72/F-C pronunţată în data de 15 aprilie 2009, a respins cererea de chemare în garanţie, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi, pe cale de consecinţă a obligat C.C.S.D. să emită o altă decizie în completarea Deciziei din 29 aprilie 2008, pentru suma de 36.351 RPN, reprezentând titlu de despăgubiri.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că evaluarea făcută de expertul judiciar este cea corectă şi aceasta va fi luată în considerare la acordarea despăgubirilor, pentru următoarele considerentele:
Raportul de evaluare întocmit de expertul desemnat de A.N.R.P. a luat în calcul valoarea terenului din ianuarie 2008 şi că acest expert a încadrat terenul în categoria terenuri agricole, însă potrivit adresei din 28 noiembrie 2008 emisă de Municipiul Curtea de Argeş, terenul în litigiu se află în intravilanul acestei localităţi, cu acces în str. 1D., în zona S. municipal, a unui supermarket şi este dotat cu utilităţi: alimentare cu apă, canalizare, energie electrică, reţea telefonică, internet, alimentare cu gaz.
Prima instanţă arată că terenul în litigiu este inclus în PUG al Municipiului Curtea de Argeş, aşa cum rezultă din raportul de expertiză şi, în consecinţă, pe el se pot ridica construcţii, astfel că el trebuia să fie încadrat în categoria curţi-construcţii, aşa cum a constatat expertul judiciar.
În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie, instanţa a constat că nu există niciun temei juridic pentru ca expertul, un profesionist desemnat a face un serviciu, să poată fi ţinut a răspunde în locul statului sau alături de stat pentru aprecierea făcută asupra valorii imobilului expertizat. Obligaţia expertului este una de mijloace şi în consecinţă, cel care ridică pretenţii, în speţă statul, trebuie să dovedească culpa expertului.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe, a promovat recurs pârâtul statul Român prin C.C.S.D., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- instanţa de fond a respins în mod greşit cererea de chemare în garanţie a expertului evaluator M.I., care a efectuat expertiza în faza administrativă, acesta fiind cel mai în măsură să-şi susţină raportul de evaluare, urmând să răspundă dacă autoritatea publică va cădea în pretenţii, potrivit art. 60 alin. (1) C. proc. civ.;
- reclamanta nu a formulat obiecţiuni la raportul de evaluare, după ce acesta i-a fost comunicat de către expertul evaluator pentru ca autoritatea publică să poată trimite dosarul la reevaluare, potrivit art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi art. 16.13 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1095/2005;
- în ceea ce priveşte expertiza judiciară efectuată în cauză, susţine că expertul a ignorat faptul că terenul în litigiu are categoria de folosinţă de teren agricol, ceea ce rezultă şi din Sentinţa civilă nr. 262/2007 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş;
- expertul judiciar nu a avut în vedere Standardele Internaţionale de Evaluare, pentru că, între altele, nu este redată formula valorii de piaţă, nu include o descriere a informaţiilor şi datelor analizate, a analizelor de piaţă efectuate, a raţionamentului care susţine analizele şi concluziile raportului;
- expertul judiciar a ignorat că terenul în litigiu nu este situat la strada principală, ci într-o zonă la 150 m. de strada principală, cu denivelări pe malul râului Argeş, inadecvată unor construcţii.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a combătut criticile recurentei, susţinând că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
Recursul este întemeiat pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
În ceea ce priveşte cererea formulată de autoritatea recurentă pentru chemarea în garanţie a expertului evaluator, în temeiul art. 60 alin. (1) C. proc. civ., soluţia instanţei de fond este legală, din moment ce în cauză nu au fost cerute dobânzi la suma pretinsă cu titlu de despăgubiri şi nici cheltuieli de judecată, singura situaţie în care s-ar fi putut pune problema culpei acestuia.
Dar, instanţa de fond, dispunând efectuarea unei expertize judiciare care a stabilit o valoare mai mare de cca. 10 ori faţă de valoarea stabilită de expertul evaluator, era datoare, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., să stăruie prin orice mijloc legal pentru a preveni o greşeală în aflarea adevărului şi să-l invite pentru a-i cere opinia în legătură cu rezultate celor două expertize, înainte de a înlătura evaluarea făcută de acesta.
În ceea ce priveşte expertiza însuşită de instanţa de fond, aceasta a reţinut fără temei că terenul în litigiu, aflat în raza localităţii Curtea de Argeş, ar fi apt pentru construcţii, deşi acesta se află la 150 m. de calea de acces, ieşirea fiindu-i obturată de o altă proprietate al cărei front stradal de numai 12 - 15 m., ceea ce nu permite constituirea unei servituţi de trecere separată.
Dar, din conţinutul expertizei judiciare rezultă şi faptul că expertul, în cadrul evaluării efectuate, nu a avut în vedere Standardele Internaţionale de Evaluare, aşa cum în mod corect se arată în recursul formulat.
Mai mult, rezultă că expertul judiciar a luat în calcul rezultate obţinute din consultarea ofertelor de vânzare a unor terenuri, publicate în diverse ziare, reviste, etc., deşi era dator să-şi formuleze concluziile pe baza unor documente care să includă preţuri reale, cum ar fi actele notariale.
Astfel fiind, instanţa de recurs apreciază că este necesară efectuarea unei noi expertize, ceea ce impune admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiaşi instanţe, potrivit celor ce rezultă din considerentele de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.C.S.D. împotriva Sentinţei nr. 72/F-C pronunţată în data de 15 aprilie 2009 de Curtea e Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 5269/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5239/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
